Tenorul Ştefan Pop: Vreau ca generaţia mea să ridice mai mult ţara. Am speranţa că vom birui

Cum a fost anul 2013 pentru dumneavoastră?

Ştefan Pop: Stagiunea la operă începe în toamnă şi se termină în vara, însă dacă m-aţi întrebat de anul 2013, vreau să vă spun că a fost unul foarte bogat. Am debutat în teatre noi, pe unele dintre cele mai mari scene ale lumii. În ianuarie-februarie, am făcut o nouă producţie de Traviata la Hamburg cu zece spectacole. Am debutat la Balşoi, în Moscova, pe una dintre cele mai mari scene ale lumii. Am cântat acolo Traviata. Apoi, am debutat la Petersburg cu Elixirul. La Petersburg am mers şi în toamnă tot cu Elixirul ceea ce înseamnă că m-au plăcut. În mai, am avut un concert cu Angela Gheorghiu în Oman, iar apoi am fost la Napoli unde am cântat tot pentru prima oară Rigoletto. În august am cântat cu Placido Domingo la Arenele din Verona unde am fost pentru prima oară. Deci toate aceste patru lucruri acestea s-au întâmplat pentru prima oară în 2013. Am fost, din nou, la Seul cu Rigoletto şi am avut un succes răsunător. Două ore a stat publicul la autografe. Am cântat împreună cu Elena Moşuc, soprană de la Iaşi, una dintre cele mai bine cotate. În vară, am cântat la Bistriţa în concertul celor trei tenori. Am debutat în decembrie la Bucureşti în Faust, primul meu rol în franceză. În mai, anul viitor, voi merge cu acest rol la Hong Kong cu Tatiana Lisnic. A fost o experienţă unică pentru că e prima oară când cânt un rol integral în franceză. Muzica franceză e cu totul diferită de repertoriul italian, dar îmi place foarte mult şi mă regăsesc foarte bine. E interesant personajul. Din bătrân, să te facă tânăr, să-ţi vinzi sufletul diavolului. E foarte interesant.

Care dintre oraşe v-au plăcut cel mai mult? Unde e publicul cel mai cald?

Dacă aş vrea să mă întorc undeva cât mai repede ar fi la Seul. Cum mă simt la Seul, dacă vorbim de public, nu mă simt nicăieri. Nu ştiu, publicul de acolo e aparte. De când am câştigat Concursul Internaţional de Canto de la Seul, în 2010, lumea e înnebunită. Toţi îmi spun Pavarotti. Dacă ei fac această comparaţie… vă daţi seama. Acum doi ani, acolo am debutat cu Rigoletto făcând o singură repetiţie. Nici nu ştiu cum am putut face aşa ceva, cum de am avut curajul. Acum poate că nu m-aş mai arunca aşa, cu capul în faţă. Pe măsură ce ne maturizăm ne dăm seama că unele lucruri sunt mult mai serioase şi trebuie tratate responsabil, nu doar cu avântul acela de început.

E frumos şi avântul acela.

Da, exact cum am făcut La Sonnambula la Viena. O să fac, la toamnă, o nouă producţie de La Sonnambula la Frankfurt şi chiar mă gândeam că acum trebuie să o reiau serios, să o studiez cu calm, nu într-o săptămână, cu zece repetiţii, ca la Viena.

Ca oraş, dintre cele vizitate, care v-a impresionat cel mai mult?

Seul ar fi pe locul întâi ca oraş modern. Pe urmă, aş vrea să vă spun că am fost foarte impresionat de Petersburg, de Moscova şi de Napoli. Sunt patru oraşe în care eu spun că oricine ar trebui să ajungă măcar o dată în viaţă, ca să nu mai vorbim de cultura pe care o are fiecare. M-a impresionat şi Oman, oraşul din Arabia, e cu totul altceva. Toată lumea merge în Dubai, eu nu am fost, dar toată lumea spune că Oman şi Dubai seamănă. E incredibil. Dacă mergi în afara oraşului, e deşert, în timp ce în oraş e verdeaţă, sunt flori, palmieri, iar clădirile sunt senzaţionale. Toate clădirile sunt făcute după acelaşi tipar, arată cumva ordonat, poţi spune că are o identitate oraşul respectiv, ceea ce nu am întâlnit în altă parte.

Aţi întâlnit români prin ţările în care aţi concertat? Au venit români, bistriţeni să vă asculte?

Da. În Oman au fost mai mulţi români şi era inclusiv o doamnă din Bistriţa. Şi la Seul am întâlnit o fată care mi-a spus că e bistriţeancă. Era ingineră acolo. Sunt români peste tot în lume. La Napoli, nu mai vorbesc. Era un cor întreg de români. În Rusia, nu am întâlnit români, dar am înţeles că era în orchestră o violonistă româncă.

Una peste alta, înţeleg că aţi avut un an bun.

Da, am debutat în patru teatre noi. A fost un an foarte reuşit. Nu am avut probleme de sănătate. La Hamburg eram răcit, dar am cântat în Traviata. Nu am anulat niciun spectacol din motive de sănătate. De patru ani de când cant, nu am anulat absolut nimic. Trebuia să am un concert şi la Valencia, dar a fost o neînţelegere între impresari. Nu m-am dus, dar eu m-am bucurat fiindcă aşa am avut timp să studiez Faustul.

Ce planuri aveţi pentru 2014?

La vară, voi debuta în Boema, apoi în toamnă, la Paris, voi debuta în Don Giovanni, şi probabil că voi debuta şi la Cluj în Lucia. Vor fi patru roluri mari. Voi începe pe 9 ianuarie la Bucureşti când se celebrează 60 de ani de când s-a deschis Opera. Apoi voi cânta la Hamburg unde am patru spectacole Rigoletto. De la Hamburg merg la Monte Carlo unde voi debuta cu Elixir, operă pe care am cântat-o şi la Lausanne. A fost înregistrată de Mezzo (canal tv -n.r.) şi am înţeles că s-a dat deja de trei-patru ori. Era vorba să se dea o dată şi a făcut rating mare, fiind o producţie reuşită, aşa că au dat-o de trei-patru ori într-o lună. E un lucru bun. De la Monte Carlo s-ar putea să merg la Tel Aviv să fac Traviata. Nu e sigur 100%, dar ce e sigur e că voi merge la Hong Kong unde voi cânta Faust. Apoi voi merge în Spania cu Traviata, pe o insulă, unde am înţeles că teatrul e superb aşa că abia aştept să merg. Voi mai cânta şi la Paris la Sala Pleyell unde nu am cântat niciodată. Acolo voi cânta Boema. În vară, voi debuta la Salzburg unde o să fac Rosenkavalier zece spectacole, aria cea mai minunată din toată opera, tenorul având cinci minute de cântat, dar cele mai frumoase. La toamnă voi fi la Cluj, după care merg la Frankfurt cu o nouă producţie de La sonnambula, după care la Paris.

La Bistriţa?

La Bistriţa s-ar putea să vin în aprilie. Am puţin timp liber şi s-ar putea să fac un concert la Sinangogă. Ţinând cont că nu avem altă sală de concerte deocamdată, m-am gândit că ar fi cel mai bun loc, însă ştiu că nu va încăpea lumea. Aşa că poate voi concerta în două zile, cu pian. Nu ştiu, mă mai gândesc.

Pe plan personal vreo schimbare?

Nu m-am căsătorit. Iubită, iubite sunt.

Să nu vă găsiţi vreuna din Hong Kong să vă pierdem.

Nu, nu, eu vreau să locuiesc în România aşa că norocoasa va trebui să fie româncă.

Cum v-aţi petrecut Crăciunul? Ce faceţi de Revelion?

În sfârşit, după trei ani de zile sunt acasă de sărbători. De Crăciun am fost acasă, cu ai mei, am fost la colindat, în sfârşi m-am încărcat de energie. Aveam nevoie de chestia asta. Să merg la biserică, de Crăciun, să merg la colindat şi chiar îi mulţumesc lui Dumnezeu că a avut grijă. La anul voi fi la Paris de sărbători. De Revelion, petrec la Cluj cu nişte prieteni, într-o cabană, în linişte. Nu merg la restaurant, nu va fi tam-tam. E o cabană lângă pădure şi e minunat. Eu oriunde mă duc, am acelaşi gând: să cant din suflet pentru suflet şi sunt mândru că sunt roman. Eu sper că generaţia mea să vrea să ridicăm mai mult ţara. E foarte greu, ştiu. Am vrut să fac şi eu una-alta prin ţară, dar e greu. Însă eu am speranţa că vom birui.

Aveţi un mesaj pentru bistriţeni la cumpăna dintre ani?

Vreau să le urez tuturor bistriţenilor un an nou plin de sănătate, pace, lumină în casă şi credinţă. Să nu uite că noi suntem unici. Poporul nostru e un popor unic. Avem cea mai mare vechime din Europa. Dacii au fost de când e lumea şi suntem unici prin felul nostru, vă pot garanta eu asta. Aşa că, orice s-ar întâmpla, nimeni nu ne va putea lua nimic din ce avem. Din contră, noi trebuie să demonstrăm ceea ce suntem cu adevărat.

Vă urăm şi noi să aveţi parte de un an bun, să fiţi sănătos şi să vă bucuraţi de harul pe care vi l-a dat Dumnezeu.

Vă mulţumesc din suflet. Îi aştept pe bistriţeni la concerte. La mulţi ani tuturor!

Interviu realizat de Cristiana Sabău

Tenorul bistriţean Ştefan Pop este absolvent al Academiei de Muzică “Gheorghiu Dima” din Cluj-Napoca. A câştigat numeroase competiţii importante naţionale şi internaţionale, printre care cele de canto de la Seul (2010) şi ”Operalia” de la Milano. Şi-a început cariera internaţională în stagiunea 2008-2009, cu rolul Alfredo din ”La Traviata”, la Teatro dell’Opera di Roma, în celebra producţie a lui Franco Zefirelli. A interpretat rolul principal din ”L’Elisir d’amore” la Teatrul Verdi din Trieste, în 2010, şi la Opera de Stat din Hamburg, în 2011. În acelaşi an a debutat şi în rolul Elvino din ”La Sonnambula” la Opera de Stat din Viena. A urcat pentru prima dată pe scena Operei din Zurich cu rolul Cassio din ”Otello” de Giuseppe Verdi şi a debutat la Seul cu rolul Ducelui de Mantova din ”Rigoletto”. În februarie 2012, Ştefan Pop a cântat pentru prima oară pe scena Operei din Paris, în acelaşi rol al Ducelui de Mantova din ”Rigoletto”. În 2013, artistul în vârstă de 26 de ani şi-a făcut debutul şi pe scena celebrului Teatru Balşoi din Moscova, în rolul Alfredo din ”La Traviata” de Giuseppe Verdi. A cântat alături de mari nume ale operei, printre care Angela Gheorghiu, Placido Domingo, Patrizia Ciofi, Mariella Devia, Edita Gruberova, Leo Nucci, José Cura, Thomas Hampson, sub conducerea muzicală a unor importanţi dirijori: Evelino Pidò, Andrea Battistoni, Daniele Gatti, Simone Young, Paolo Longo şi Luciano di Martino. În vara lui 2013, de Zilele Bistriţei, a susţinut un concert extraordinar în Biserica Evanghelică alături de alţi doi cunoscuţi tenori bistriţeni, Florin Ormenişan şi Ovidiu Purcel.