Tibi Uşeriu despre cartea autobiografică ”27 de pași”: Cine vrea să mă urască mai mult va găsi motive

Tibi Uşeriu îşi lansează astăzi, la Hotel Metropolis din Bistriţa, cartea autobiografică „27 de paşi”. Are emoţii mai mari la debutul său de scriitor decât pentru „6633 Artic Ultra” unde se duce din nou anul acesta să îşi apere titlul. Despre ambele evenimente a vorbit într-un interviu acordat Timp Online.

Tibi, pare un moment mai dificil pentru tine decât cel în care pleci într-o cursă extremă pentru că astăzi debutezi ca şi scriitor.

Între ghilimele scriitor. Prima dată când mi-a venit ideea să scriu o carte aveam, cred, 40 de ani şi nu mi s-a părut în regulă să-ţi scrii autobiografia la vârsta aceasta, dar pentru că am fost urmărit din spate de trecutul meu am fost nevoit să fac acest lucru.

De ce „27 de paşi”?

Dacă aş explica, am povesti toată cartea şi nu vreau să dezvălui tot. Cine va citi cartea va înţelege de ce se numeşte aşa. Sunt 27 de paşi care mie mi-au marcat viaţa. Cine vrea să mă cunoască mai bine o poate face prin cartea asta, cine vrea să mă urască mai mult o poate face fiindcă va găsi motive, iar cine vrea să mă iubească mă va putea iubi mai mult decât până acum pentru că acolo e viaţa mea aşa cum am trăit-o eu. Cred că e o carte care, până la urmă, poate inspira, poate fi un model de „aşa NU”. E o carte ce poate fi un exemplu nu pentru copii şi tineri, ci pentru un părinte cum să îşi educe un copil pentru ca să nu ajungă acolo unde am ajuns eu. Foarte multe trăiri din trecutul meu m-au adus într-o perioadă a vieţii mele în care am făcut diverse lucruri, însă, până la urmă, trecutul meu m-a dus aici unde sunt azi.

Regreţi ceva din ce s-a întâmplat în viaţa ta?

Clar, cred că, dacă aş putea da timpul înapoi, aş face o grămadă de schimbări, cu o singură excepţie: de fiecare dată când am făcut ceva, am crezut în ceea ce fac. Asta nu aş schimba. Fac lucrurile cât pot eu de bine, îmi dau silinţa să îmi iasă aşa cum vreau. Din păcate, în trecut am făcut lucruri mai puţin bune, dar acum le fac pentru ca să dau o speranţă celor care cred că nu se termină totul la o anumită vârstă, unor oameni care vor să-şi refacă viaţa într-un alt mod. Cred mult că o să fie o poveste care inspiră.

Toată acţiunea se învârste cumva în jurul ultramaratonului de la Cercul Artic, o experienţă dificilă.

Da, a fost o experienţă dificilă, o experienţă care m-a încercat din toate punctele de vedere, a fost locul în care chiar am căzut în genunchi de câteva ori şi m-am gândit: ce faci aici şi de ce faci lucrul acesta? Şi mi-am răspuns destul de repede la aceste întrebări. Ca să leg de carte, după ce m-am întors de la competiţie am fost destul de presat de trecutul meu, de ceea ce mulţi ştiau despre el şi povesteau pe la colţuri despre el. Mă săturasem să spun aceeaşi poveste fiecărei persoane sau să ascund o mare parte din viaţa mea. Atunci am decis nu singur, ci împreună cu alţi oameni care ştiu despre ce e vorba şi care au crezut în mine de la început şi continuă să o facă, să fac acest pas care mă duce spre un moment crucial din viaţa mea. Am mai mari emoţii pentru lansarea de miercuri şi joi decât pentru cursa care mă aşteaptă. Acolo ştiu ce am de făcut pentru că am mai trecut prin experienţa aceasta. Bineînţeles că am o frică fiindcă anul trecut eram puţin inconştient. Acum ştiu că vor fi locuri şi momente în care voi avea probleme şi atunci merg cu puţină frică, dar e una contructivă. Nu mă obligă nimeni să fac lucrul acesta, îl fac cu plăcere pentru că, în primul rând, vreau să îmi demonstrez mie ceva şi apoi vreau să mai demonstrez că viaţa se poate relua când doreşti tu, trebuie doar să vrei.

Am citit în carte că te-a îngrijorat momentul în care ai văzut cât de bine pregătiţi erau alţii, cât de bine organizaţi. De data aceasta le-ai urmat exemplul?

M-a îngrijorat foarte tare pentru că organizarea e una din problemele mari pe care le am. Am avut şi impresia, la celelalte curse la care am participat că, cu cât m-am organizat mai bine, cu atât mi-a mers mai rău competiţia. Anul trecut, de exemplu, la Turul Giganţilor, m-am dus cu echipă de suport, eram pregătit pe ore cu ce trebuie să iau, să mănânc, să fac şi, din păcate, a trebuit să abandonez în primii 70 de km. Anul trecut m-am dus la Cercul Polar m-am dus cam nepregătit. Anul acesta ştiu ce încălţăminte să îmi iau, cât de frig va fi şi mă duc mult mai pregătit faţă de anul trecut, dar e posibil să nu mai fac ceea ce am făcut în 2016. Sunt o persoană spontană care se descurcă în momente critice mult mai bine decât atunci când sunt foarte bine pregătit. Voi vedea cum va fi anul acesta, dacă mi se confirmă sau infirmă teoria legată de organizare şi pregătire.

Anul acesta eşti singurul român înscris în concurs.

După ce m-am întors anul trecut în martie, au fost foarte mulţi viteji care mi-au spus că vor merge să facă acest traseu fiindcă nu e nu ştiu ce. Au avut timp un an să se înscrie şi e păcat că nu mai înceracă şi alţi români să facă acest lucru. Sunt singurul câştigător care se întoarce. Au mai fost şi alţi participanţi care s-au întors la o nouă ediţie, iar anul acesta sunt trei care au abadonat în anii trecuţi şi se întorc să o termine. În plus, este ultima oară când se desfăşoară pe acest traseu. La ediţia următoare, va fi un alt traseu şi este posibil ca şi distanţa să se mărească, dar asta vom vedea anul viitor. De zece ani se organizează acest concurs şi e ultima ediţie pe acest traseu.

De ce vrei să te întorci în „iadul alb” cum singur l-ai numit?

Cred că despre asta este vorba la un alergător de anduranţă: îi place să se descopere, să se redescopere. În doi ani la rând, această competiţie s-a încheiat fiindcă toţi concurenţii au abandonat, deci e posibil şi asta. Eu mă întorc însă să-mi apăr titlul. Pentru asta merg acolo. Este posibil să am probleme mai mari ca anul trecut sau mult mai puţine. Totul depinde de vreme. Acolo temperatura poate fi de la minus 20 de grade la minus 60 de grade. Se poate schimba în câteva minute din cauza vântului, a curenţilor care intensifică răceala. Nu pot spune ce va fi. Ce ştiu e că va fi o cursă foarte interesantă. Suntem 25 de înscrişi, mai mulţi ca anul trecut. Sunt şi trei sportivi care îmi vor da de furcă, recunoscuţi la nivel mondial, dar o să dau ce e mai bun din mine.

Te vom putea urmări?

Da, anul acesta Tăşuleasa Social va încerca să dea mult mai multe date despre mine. Anul trecut, ceilalţi doi români erau mai prezenţi. Eu nu am făcut asta fiindcă m-am concentrat mai mult pe cursă. Anul acesta voi încerca să comunic mai mult şi cine vrea să mă urmărească o va putea face pe site-ul 6633 Ultra Arctic sau la noi pe Tăşuleasa Social unde o să fie informaţii concrete şi dese. După lansările de miercuri de la Bistriţa şi joi de la Cluj, plec. Cei care nu pot veni şi doresc un autograf de la mine vor trebui să aştepte până mă întorc. Atunci probabil va fi mult mai valoros un autograf de la mine (râde).