Circulaţia se desfăşoară cu dificultate vineri la ieşirea din Bistriţa spre Cluj atât pe pasarelă, cât şi pe drumul de centură. Drumarii nu au găsit altă zi mai bună de turnat asfalt pe DN 17 decât vinerea când lumea pleacă din oraş fiind început de week-end.
Şoferii s-au blocat atât pe pasarelă, cât şi pe drumul de centură unde se circula alternativ. Mulţi au ieşit din coloană şi au făcut cale întoarsă fiindcă pur şi simplu se stătea pe loc fără vreo şansă de înaintare. 
Şeful Secţiei Bistriţa a Direcţiei Regionale de Drumuri şi Poduri (DRDP) Cluj, Alexandru Slavita, spunea acum câteva zile: ”Este vorba de acele îmbrăcăminți rutiere foarte subțiri, anul trecut s-au realizat de la Bistrița la Piatra Fântânele, anul acesta de la Beclean până la Bistrița. De la Ciceu Mihăiești până la Beclean s-a finalizat stratul 2, avem trei truse care lucrează între Beclean și Bistrița. Graficul de execuție prevede lucrări până în 15 septembrie. E un pic de șicană în trafic, dar aceste lucrări se fac numai și numai pe vreme caldă, noaptea este exclus să se lucreze pentru că nu se rupe emulsia, mă rog, sunt niște condiții tehnice care trebuie îndeplinite și numai pe vreme bună se poate lucra”.
Cozile de pe DN 17 atrag ca un magnet unele asociații umanitare
Cozile infernale formate pe DN 17, între Beclean și Bistrița, atrag ca un magnet vânzătorii de CD-uri numai bune de inscripționat, comercianții care îți oferă pahare, carafe și alte recipiente din sticlă, dar și voluntari ai asociațiilor umanitare, care se perindă pe la toate autoturismele aflate în trafic, cu eternul clișeu: ”Strângem bani pentru un copil amărât”.
Bine, poezia e mai lungă, iar șoferii care sunt nevoiți să stea în ,,coadă” circa 20 de minute, întind câțiva leuți prin geamul larg deschis. Deschis pentru răcorire, nu din sentiment eminamente uman. Culmea e că voluntarul pe care l-am întâlnit pe DN 17 e tocmai din Gorj. Nu se plânge de căldura de afară, spune că o face din pură empatie, dar doamnei în cauză nu i-a plăcut faptul că am scos din geantă aparatul de fotografiat și a luat la colindat cu pași repezi coloana de mașinii care se întindea până la intrarea în Beclean. Am sunat sunat la Asociația Children’s Box. Eram curios dacă această asociație este una reală sau dacă este vorba despre niște pseudo-voluntari. ,,Da, sunt voluntari ai Asociației Children’s Box, care strâng fonduri în baza proiectului ”Salvați viața unui copil”. Putețí verifica CIF-ul pe net, suntem în regulă”, a spus persoana care a răspuns apelului telefonic.
Este evident că la nivel național există numeroase ONG-uri care se implică efectiv în rezolvarea unor probleme cu care se confruntă semenii noștri. Nu generalizez, dar mă mir că o asociație din Gorj își trimite oamenii în Bistrița-Năsăud pentru colectare de fonduri. Mie mi se pare suspect. Cei care vând pahare și cd-uri defilează prin fața mașinilor, dar nu te agsează, nu te obligă să deschizi geamul. După o oră ajungi în Bistrița (din Dej). Dacă opropești cu mașina în apropierea unui supermarket, nu apuci să înlături centura de siguranșă, că ești înconjurat de 2-3 perosane dubioase și ai senzația de déjà vu: ”Strângem bani pentru un copil amărât”. Repet, nu generalizez! Dar situația de fapt există.
RAIMOND PETRUȚ
In alte tari se lucreaza noaptea, nicidecum ziua cand e traficul cel mai mare.
Si autostrazi nu ne trebuie. Pentru politicieni exista coloana oficiala si elicopter.
Trebuie căutate, pe termen lung, soluții alternative, revenirea la transportul în comun, inclusiv cu trenul.
cât timp ne vom deplasa fiecare singur în mașină, și toți ai casei separat, chiar până la magazinul din colț, ori la o oră distanță cu autobuzul, nici autostrăzile nu vor rezolva problema.
Transportul de marfă containerizat s-ar putea face, pentru distante mari , cu trenul.
Trebui puse totusi niste taxe care să descurajeze plimbăreala de dragul plimbării.
Cel care s-a întors din drum, cred că era superstiţios, poate a văzut pe drum vreo pisică neagră, sau poate nu-i era necesar să ajungă prea repede la destinaţie. Dar nu m-am mirat de fenomenul, de a se forma coloană pe DN 17, deoarece este deja un fapt diurn să te târăşti cu automobilul, ca şi cum acesta s-ar fi transformat în melc care-şi cară casa, sau chiar în cel fără casă numit „limax”, dar poate nu, pentru că aceştia s-au înmulţit aşa de mult şi recoltează din grădinile de zarzavat, înaintea gospodinelor aproape toată recolta, dar mediul lor natural este cel umed şi nu unul uscat, deoarece ieri nu cred că a plouat (cu bani pentru „reprezentanţii ONG-lor”, care strâng bani pentru „acţiuni de binefacere”). Oare în foamea aceasta de bani a guvernului, nu inventează o taxă şi pe veniturile cu destinaţie de binefacere,astfel obţinute ?
Poate e o posibilitate, că doar patria noastră a devenit „ţara tuturor posibilităţilor”, în locul SUA, care a decăzut din această ierarhie, de când a ajuns preşedinte dl. Trump (nu Trampf) cum îl pronunţă majoritatea distinşilor prezentatori TV, noroc că i-a scăzut „popularitatea”, adică nu le mai dă ocazia canalelor de ştiri, şi nu numai, să-i mai pronunţe numele, că prea şi-ar rupe limba, aşa că e bine. Dar plecasem de la aglomeraţia tot mai des întâlnită pe DN 17, şi ca să fie tacâmul complet, acum şi pe porţiunea Dej, pardon, Ciceu Mihăieşti, mai bine zis Beclean-Bistriţa, că doar până a acum „fenomenul” era obişnuit zilnic, între Bistriţa şi Livezile, dar şi până la Prundu Bârgăului sau invers. Dar au grijă cei care abia aşteaptă o ocazie să facă vreo sărbătoare, ca între 1-3 septembrie (2017), reinventând nişte superstiţi (ei le zic tradiţii), cu nume pompoase, că doar trebuie să-i urmăm pe împăraţii romani (nu români) de unde ne „tragem”, care ofereau „pîine şi circ” pentru „popor”, ca acesta să nu se răscoale împotriva nedreptăţilor pricinuite de „viaţa de huzur” prin care au contribuit la ruinarea marelui imperiu. Urmaşii, cei de azi, (vorbesc numai de cei care sunt la putere), trebuie „musai” să imite pe înaintaşi, că doar e obligtoriu să-i urmeze, ei le-au arătat calea cea dreaptă spre pierzanie. În consecinţă, încă de azi mă gândesc cu groază, la ce mă aşteaptă, când mă întorc de la Bistriţa la Dorolea, şi va trebui să mă „târăsc” vreo oră, până la Livezile, dar mai ales, cu milă, faţă de cei care se întorc spre Bistriţa, de la faimosul „Festival al usturoiului din ţinutul contelui Dracula”, după Bram Storck, că doar Vlad Ţepeş, modelul , făcut erou principal al romanului, n-a umblat niciodată prin nordul Transilvaniei, ci doar în Tara Făgăraşului, din bunăvoinţa regelui Regatului Maghiar. Le urez celor de pe DN 17, „Drum bun !” şi răbdare, că doar nu le pot dori să se enerveze, după trei (două şi jumătate sau mai puţine) zile de bâlci. Şi mai ţineţi cont şi de înţelepciunea populară din zicala:
„Câteodată, vremea vine, şi de rău să-ţi pară bine” !!!!!