Ora de iarnă este legată de conceptul de oră astronomică, folosită în mod normal în majoritatea ţărilor, acoperind calendaristic, de obicei, perioada cuprinsă între lunile octombrie a unui an şi aprilie a anului următor. Ora de iarnă este numită astfel prin contrast cu ora de vară, al cărui scop este folosirea din plin, cât mai mult timp posibil, a luminii Soarelui. Ora de vară se aplică în fiecare an în ultima duminică din martie (ora 03.00 devine 04.00), iar ora de iarnă în ultima duminică din octombrie (ora 04.00 devine 03.00).
România a trecut în noaptea de sâmbătă 30 octombrie spre duminică 31 octombrie la ora de iarnă, ceasurile fiind date cu o oră în urmă. Ora 04.00 a devenit ora 03.00, iar ziua de duminică 31 octombrie este cea mai lungă din an, având practic 25 de ore.
România revine la ora de vară în 27 martie 2022.
Cum a început
Ţările europene au introdus dispoziţiile privind orarul de vară în secolul trecut pentru a economisi energie, în special în vremuri de război şi în timpul crizei petroliere din anii 1970.
În România, ora de vară a fost introdusă pentru prima dată în 1932, între 22 mai şi 2 octombrie. Primii care au introdus ora de vara au fost germanii, începând din 1916 (între 30 aprilie şi 1 octombrie). Au urmat britanicii, care au introdus ora de vară tot în 1916 (între 21 mai şi 16 octombrie). Alte ţări care au introdus ora de vară au fost: Belgia, Denemarca, Franţa, Italia, Luxemburg, Olanda, Norvegia, Portugalia, Suedia, Turcia şi Tasmania. Pe 19 martie 1918 a fost introdusă şi în SUA, dar a fost folosită doar până în 1919. Ora de vară este în prezent implementată în peste 70 de state, dar perioada variază de la o ţară la alta.
Conform Convenţiei fusurilor orare, ceasornicele arată pentru fiecare punct de pe Pământ acelaşi minut şi aceeaşi secundă, iar diferenţele dintre ore sunt date de faptul că la fiecare 15 grade longitudine apare o oră în plus. Numerotarea acestor fusuri începe de la meridianul de origine, care trece prin localitatea Greenwich (Marea Britanie), în sens pozitiv către est. Astfel, pentru Europa, ora Europei Occidentale este ora fusului 0, a Europei Centrale – ora fusului 1 şi a Europei Orientale – ora fusului 2. România se află în fusul orar 2, iar perioada dintre lunile octombrie şi martie (cea a lunilor de iarnă) este denumită ”timpul legal român”. Convenţia a fost semnată de România în 1979, iar în 1997, prin ordonanţă guvernamentală, orarul de vară a fost din nou corelat cu cel practicat în ţările Uniunii Europene.
De ce se schimbă ora în continuare?
Parlamentul European hotărâse renunţarea la sistemul orei de vară şi de iarnă, în care ceasurile sunt ajustate cu o oră în fiecare primăvară şi toamnă. Măsura trebuia să fie aplicată de anul acesta. Statele care decideau să păstreze ora de vară urmau să facă ultima ajustare a ceasurilor în ultima duminică din martie 2021, iar cele care preferă ora standard (de iarnă) trebuiau să facă modificarea finală în ultima duminică din octombrie 2021.
Situația specială creată de pandemia de Covid-19 a dat aceste planuri peste cap, iar proiectul nu a mai fost dus la capăt.
În România a fost elaborată o propunere legislativă pentru a se renunța la ora de vară și a se păstra ora de iarnă, proiectul care nu era susținut de guvernul de atunci fiind respins în Senat în 2018. În primăvara acestui an, proiectul a fost trimis la comisiile din Camera Deputaților pentru elaborarea unui alt raport, în așteptarea unei alte decizii la nivel european.
Adaugă comentariu