Trei generații de rapsozi duc mai departe colinde vechi de sute de ani

Tezaurul Uman Viu – Teodora Purja, fiica ei – Lenuța Purja, și nepotul Sergiu Purja, trei generații de rapsozi din satul Agrieș, comuna Târlișua, au cântat într-un stil aparte colinde vechi de sute de ani pe scena Centrului Cultural Dacia, în cadrul unui eveniment organizat de Centrul Județean pentru Cultură Bistrița-Năsăud.

Teodora Purja (83 de ani), care a primit în 2018 titlul onorific de Tezaur Uman Viu pentru că păstrează un stil aparte de cântat doine vechi, cu noduri, a fost invitată să colinde împreună cu fiica ei, Lenuța Purja, și cu nepotul Sergiu în cadrul unui spectacol de colinde organizat de Centrul Județean pentru Cultură Bistrița-Năsăud.

”Am învățat să horesc cu noduri de la bunica mea. Mai demult așa cântau femeile torcând la caier. Eu eram micuță, stam pe o vatră și o ascultam pe bunica cum întoarce horea în grumaz. Trebuie să te naști cu darul ăsta de la Dumnezeu. Toată lumea cântă, dar, dacă nu ai darul de la Dumnezeu și moștenire de la neamuri, nu poți cânta. Și eu l-am mai departe la fata mea Lenuța și la nepot. Eu cânt acasă toată ziua. Când mă scol dimineața cânt o pricească, apoi câte o doină pe care mi-o amintesc. În perioada asta colind. Aș dori să vin să cânt cât mai mult peste tot, dar trăiești și cânți cât îți rânduiește Dumnezeu. Asta este viața omului”, ne-a spus Teodora Purja.

Mâhnirea ei este că nici măcar în satul Agrieș nu se mai păstrează tradițiile vechi: ”Eu păstrez și lăzile vechi, și hainele și tot ce au avut bătrânii prin casă. Le-am pus într-o șură și le păstrez acolo că îmi aduc aminte de copilărie”.

Lenuța Purja, cunoscută pentru talentul moștenit de la mama ei, ne-a mărturisit că este cea mai mare bucurie pe care o poate avea este să fie pe scenă alături de familia ei.

Sergiu Purja, licențiat în muzicologie la Academia de Muzică ”Gheorghe Dima” și absolvent al Facultății de Teologie Ortodoxă din Cluj-Napoca, este cel care duce mai departe muzica tradițională pe care o promovează și în rândurile elevilor.

”Horea cu noduri și colindele au cam aceeași vechime. Sunt niște linii melodice extrem de vechi. Când le cântăm este un fel de arheologie muzicală orală, cred că au 2000-3000 de ani. Nu le putem data, dar sunt extrem de vechi. Începând cu Bela Bartok, s-au făcut eforturi să fie conservate pe cilindri de ceară și arhivele sunt destul de bogate”, a spus Sergiu Purja.

La Târlișua, Lenuța Purja, a înființat un grup ”Ion al Glanetașului” care păstrează tradițiile vechi, iar Sergiu face același lucru cu elevii cărora le predă.