Frasinul de munte, uscat natural, e transformat în obiecte de artă, dar în același timp utile în orice gospodărie de un bistrițean care și-a descoperit pasiunea pentru cioplit în urmă cu cinci ani, iar de atunci a cioplit peste 2500 de obiecte.
Palatkas Lorand, bistrițean get beget, a început să se gândească serios la tâmplărie după ce a demolat casa străbunicului de la Bretea. Acolo a descoperit o grindă veche de peste o sută de ani din care a vrut să păstreze ceva, o amintire.
”Casa avea 114 ani și am găsit o grindă la fel de veche precum casa. Mi-am propus ca, din grinda aceea, să-mi rămână o o amintire și am făcut un tocător. M-am chinuit la el două săptămâni, dar în momentul în care am văzut ce frumos mi-a ieșit, am zis că voi face un experiment. Pe atunci lucram ca și asistent medical și un an le-am făcut în paralel, și jobul de asistent medical, și hobby-ul meu, după care am zis că-mi place mai mult să lucrez singur, fără să am șefi. Din hobby a devenit munca de zi cu zi. Am acumulat experiență și acum am ajuns la performanța să fac în jur de 60 de obiecte săptămânal. Pur și simplu îmi place lemnul. Nu am avut în familie tâmplar, nu am școală de tâmplărie și nici nu sunt tâmplar. Ceea ce fac eu de cinci ani este tâmplărie artizanală, dar, de când am început, cred că am trecut deja de 2500 de bucăți. Confecționez unicate din lemn masiv, tocătoare, măsuțe de cafea, platouri de servit, oglinzi încastrate în lemn masiv, toate făcute manual, tratate fără chimicale. Folosesc ulei mineral special făcut pentru tocătoare și mese de măcelărie, peste care vin două straturi de ceară de albine cu care se închid porii lemnului pentru a-i conferi o viabilitate maximă”, ne-a explicat el.
Tâmplăria artizanală este o combinație între meșteșugul tradițional și designul personalizat, realizată manual sau cu tehnici de prelucrare care pun în valoare frumusețea naturală a lemnului. Este apreciată atât pentru durabilitate, cât și pentru unicitate.
Pentru confecționarea tocătoarelor el folosește numai frasin de munte uscat natural pentru că așa poate garanta că rezistă o viață: ”Fiecare lucrare a mea este unică. Nu fac două la fel. Așa am pornit de la bun început cu această idee. Am făcut 2500 de bucăți, dar nu sunt două la fel. În proporție de 99,99% le vând în târguri unde oamenii vin, pun mâna, văd cum sunt lucrate. Cel mai bine vând în târguri organizate în orașe precum Cluj sau Sibiu. La Bistrița, mai puțin”.
Un tocător costă de la 80 de lei dacă este mic, la 130 de lei cel mediu și 170 de lei cele mari. Platourile de servit cu păhărele de țuică sunt la 100 de lei, iar cele cu păhărele de țuică și farfurioare costă 200 de lei.
La Târgul de Dragobete de pe pietonalul Liviu Rebreanu, el a mai adus o măsuță din stejar cu picioare de măr care costă 400 de lei și oglinzi încastrate în rondele de nuc la prețul de 300 de lei.
Atât măsuțele, cât și oglinzile sunt tratate cu patru straturi de lac pentru iahturi, așa încât pot fi puse pe terase, în baie, oriunde, fiindcă sunt sigilate perfect și nu intră în ele umiditatea.
Pentru mai multe detalii despre lucrările lui accesați pagina Wings Of Wood By Lorand
Frumos ,harnic fecior imbina utilul cu placutul!
Mai mult ungur decât bistritean get beget
Da ma „bistritene”, oare bistritenii adevarati se trag din dacii stramosesti ai lui Georgescu? Cand s-au pus bazele asezarii Beszterce, termenul de „român” (sau „rumân”) nici macar nu exista.
@ Bistriteanul
Pana una alta, etimologia Bistritei provine din slavona, nu din maghiara, si anume de la cuvantul „repede”.
Pe de alta parte, e deja caraghios sa il aduci in discutie pe Georgescu indiferent de subiectul conversatiei.
Indiferent ca e politica, survolari de avioane, accidente auto, unii doar atat stiu sa faca, sa il aduca pe Georgescu in discutie, chiar daca nu are nici o legatura cu Georgescu. De unde stii ca nu e Sosocar? Nu mai e la moda Sosoaca? :=)))
Nu sunt „georgist”, dar actiunile voastre arata cat sunteti de penibili.
Te pomenesti ca si Bistrita e pro-rusa, daca numele e slavon;-)))