Una dintre cele mai gustoase ciuperci, o delicatesă la masa regilor, descoperită și la noi

Una dintre cele mai gustoase ciuperci, distrusă adesea de cei care nu o cunosc sau o confundă cu surate otrăvitoare, ”Crăița” sau ”ciuperca regilor”, a fost găsită și într-o pădure de foioase de lângă Bistrița.

Cunoscută și sub denumirilec de ”burete domnesc”, ”roiniţă”, ”roniţe”, ”ouşoare”, ”ciuperca lui Cezar”, ”ciuperca regilor”, ”ciuperca împăraţilor”, etc, ”Crăița” apare în special pe soluri acide, nisipoase şi cu pietriş mărunt, în pădurile de foioase, sub stejari şi castani, atât la munte cât şi la câmpie, în lunile iunie-octombrie și este destul de rar întâlnită.

A găsit-o și Ilie Rânziș într-o pădure de foioase de lângă Bistrița.

Primele Crăițe (Amanita casarea), cunoscută și drept burete domnesc, roiniță sau oușoare, și-au făcut apariția în pădurile din zonă. Din păcate, am constatat ca sunt practic măcelărite de alți culegatori neștiutori care le calcă sau le lovesc cu piciorul și nu apucă să se dezvolte. (ultimele foto) Pădure de foioase, Bistrița 24.06.2024

Ciuperca poate fi confundată cu alte Amanite în stadiul iniţial, când se aseamănă cu un ou mic, şi anume cu Amanita muscaria (specie toxică conţine acid ibotenic) dar mai mult cu Amanita aureola- otrăvitoare, ambele au întotdeauna piciorul şi lamele albe, potrivit ciupercar.ro.

A fost descrisă pentru prima dată în anul 1772 de micologul italian Giovanni Antonio Scopoli sub numele de Agaricus caesareus apoi a fost redenumit în Amanita caesarea de micologul german Christiaan Hendrik Persoon în anul 1801. De asemenea, ciuperca a fost poreclită și Agaricus aureus în același timp.

Există înregistrări istorice care atestă consumul de Amanita caesarea încă din perioada antichității.

În Imperiul Roman, de exemplu, ciuperca era apreciată ca o delicatesă și era inclusă în mesele bogate. A fost menționată în lucrările unor autori romani, precum Plinius cel Bătrân și Columella, care au remarcat gustul său rafinat. În Evul Mediu, Amanita caesarea a continuat să fie apreciată și consumată în regiunile europene. Era considerată o ciupercă prețioasă și era servită în mesele nobililor și clericilor.

În unele culturi tradiționale, Amanita caesarea a fost folosită și în scopuri medicinale. De exemplu, în tradiția populară a medicinei chineze, ciuperca era considerată benefică pentru stimularea sistemului imunitar și pentru susținerea sănătății generale. Astăzi, Amanita caesarea este apreciată în bucătăria gourmet și este considerată una dintre cele mai delicioase ciuperci comestibile. Este folosită în preparate culinare rafinate, cum ar fi sosuri, paste, risotto și diverse mâncăruri cu ciuperci.

În stadiul iniţial de dezvoltare această ciupercă pare un ou mic din cauza volvei membranoase şi elastice care o înfăşoară complet, în secţiune longitudinală se pot distinge pălăria şi piciorul de culoare galbenă, asemănătoare gălbenuşului de ou.

Comestibilitate: excelentă, este considerată drept una dintre cele mai gustoase ciuperci, când este tânără complet înfăşurată în volvă se pretează foarte bine consumării crudă în salată alături de ulei, lamâie, sare, piper, când este matură poate fi preparată la grătar sau în tigaie.

În Roma antică nu puține au fost otrăvirile folosindu-se ca acoperire cu această ciupercă (mai exact asemănarea sa cu Buretele Viperei, a Muscăriței sau chiar a altor ciuperci otrăvitoare) și bazate pe pofta mare a liderilor față de această specie. Este și cazul binecunoscutului împărat roman Nero, fiul Agripinei, care a ajuns pe tron datorită complotului mamei sale, Agripina și a doctorului personal a lui Claudius, împotriva soțului său Claudius (împăratul vremii) care au ascuns în mâncarea cu buretele domnesc, ciuperci buretele viperei, pentru ca apoi când au apărut semnele otrăvirii, doctorul Xenophon în loc de purgative să îi administreze lui Claudius medicamentație fără nici o legătură cu intoxicația și uite așa a ajuns Nero să domnească, cu toate că nu era urmaș de drept pentru tron.

Este o ciupercă „mediteraneană” al cărui teritoriu se extinde până la noi și își extinde teritoriul odată cu încălzirea globală. Este una dintre speciile de Amanita de dimensiuni mari, pălăria sa cărnoasă poate depăși 20 cm în diametru. Se găsește un echivalent al său și în America, sub numele de Amanita jacksonii. 

Familia Amanita găzduiește două specii din capetele opuse pe grila de comestibilitate: ciuperca cea mai apreciată din punct de vedere culinar: Crăița; respectiv ciuperca cea mai otrăvitoare Buretele viperei.

Crăița se aseamănă foarte bine cu alte specii de amanita otrăvitoare în diferitele stagii ale dezvoltării sale, astfel în stadiu de ou, se poate confunda relativ ușor cu buretele viperei, dar, Crăița își arată culoarea pălăriei portocalie încă din stadiu de ou pe când buretele viperei rămâne tot albă.