Unde a fost prima bancă românească din judeţ. Informaţii interesante despre instituţiile de creditare

Primii români din ţinuturile noastre s-au gândit să înfiinţeze o „societate de credit şi păstrare” la 1873 şi au decis să o boteze „Aurora”. Erau intelectuali, funcţionari, comercianţi şi meseriaşi din zona Năsăudului, ce cuprindea 44 de comune foste grănicereşti, organizate din 1861 într-un District cu preponderenţă demografică românească. Ei au ajuns la concluzia că e necesară înfiinţarea unei cooperative de credit, preşedintele ei fiind avocatul Ioachim Mureşanu.

Au fost în total 49 de membri fondatori – intelectuali, funcţionari, foşti ofiţeri şi ţărani – dar şi 79 de membri ordinari, inclusiv fruntaşi ai saşilor şi evreilor din Năsăud. Printre ei s-au numărat Johann Goldschmidt, arhitect şi proprietar al fabricii de bere,  dar şi comercianţi evrei.

Tinerii pregătiţi la universităţile din Viena, Graz şi Pesta în deceniile 6 şi 7 ale secolului XIX, sosiţi la Năsăud, „erau dornici să aplice idei şi concepţii de sorginte liberală în domeniile învăţământului, administraţiei, culturii şi economiei”, dar era penurie de mijloace financiare. Singurii de la care se puteau face împrumuturi erau, la vremea aceea, cămătarii.

Toate aceste informaţii interesante de sistemul bancar al judeţului Bistriţa-Năsăud şi despre personalităţile care l-au făcut să funcţioneze se găsesc în cartea „Din istoricul instituţiilor de credit din judeţul Bistriţa-Năsăud (1873-1940)”, scrisă de Vasile Dobrescu şi Adrian Onofreiu şi lansată la Biblioteca Judeţeană „George Coşbuc” Bistriţa în prezenţa managerului Ioan Pintea şi a mai multor reprezentanţi ai băncilor comerciale din Bistriţa.

„Sunt deosebiri între structurile bancare dezvoltate în Europa, respectiv în zona locuită de români faţă de cele actuale, deosebiri de structură, de legături, de concepţii şi de operaţiuni financiare. Toate instituţiile au încercat să crediteze fluxul schimburilor comerciale de mărfuri, să le amplifice, dar s-au adresat şi unui public mai larg, proprietarilor mari, mijlocii sau chiar mici, funciari sau de întreprinderi industriale. În judeţul Bistriţa-Năsăud au fost instituţii de credit germane- chiar mai vechi – care s-au înfiinţat la un deceniu după 1848 chiar în zona Bistriţei, foarte puternice, două sunt cel puţin, iar apoi cele maghiare. În fond, construcţia pe naţionalităţi a fost determinată nu de anume empatie etnică, cât şi de funcţionalitatea mai vechiului sistem economic, dacă nu şi cel politic. Gândiţi-vă că, până la 1848, am avut trei naţiuni recunoscute: cea maghiară, săsească şi secuiască. Românii nu erau. Dar poate şi dintr-o asemenea percepţie tradiţională s-a transmis ceea ce a însemnat constituirea unor unităţi economice cu capital. Toate aceste unităţi care se formează, instituţii de tip bancar, comercial sau cooperative – români le spuneau reuniuni – s-au făcut cu capital subsecvent: german, săsesc, maghiar, evreiesc şi românesc”, a spus prof. Vasile Dobrescu, unul dintre autori.

Băncile româneşti au apărut, potrivit autorului, fiindcă români au spus aşa: „de ce să contribuim la profitul economic al altora când noi, ca elite, putem face prin forţe unite o dezvoltare economică destul de serioasă, iar beneficiile acestei activităţi să se răsfrângă asupra noastră?”

„Oamenii acestor instituţii bancare au creat ceva. Băncile, când se va scrie istoria lor, vor trebui să spună ce au lăsat în urma lor: au creditat un segment social, economic? Au dus la dezvoltarea sau la ruinarea lor? De regulă, istoricii bancari spun că au dus la dezvoltarea lor”, a adăugat prof. Dobrescu.

În activitatea acestor instutuţii de creditare au fost implicate elitele judeţului Bistriţa-Năsăud. De exemplu, Gheorghe Pop de Băseşti, preşedintele Partidului Naţional Român, era preşedinte şi la cinci bănci din partea de nord a Transilvaniei. Gavril Tripon, vechi memorandist, este cel care a înfiinţat Banca Coroana. Interesant este că primele „reuniuni” s-au făcut la Năsăud în 1873. Aici s-a înfiinţat „Aurora” care a devenit şi bancă, a urmat apoi „Bistriţiana”, „Speranţa” şi „Coroana”.

Celălalt autor, Adrian Onofreiu a spus că Iuliu Moisil a dus din Bistriţa-Năsăud în Regat statutele Reuniunii de împrumut şi păstrare din Ilva Mare şi a pus bazele marii mişcări cooperatiste de acolo, beneficiind din plin de acestea şi Spiru Haret.

„Să nu uităm apoi rolul important al celor două bănci, Aurora şi Bistriţiana, în acordarea sumelor de bani pentru cei care au asigurat în toamna lui 1918 ordinea şi siguranţa în toată Transilvania, e vorba de Gărzile Naţionale. Primele decontări ale cheltuielilor au fost făcute prin cele două bănci. O personalitate deosebită a fost Emil Tişca de la Banca Mercur care, datorită bunelor relaţii cu poetul Corneliu Medrea, a realizat şi bustul lui George Coşbuc. El a plecat din Năsăud şi au luat alţii gloria dezvelirii bustului în 1926. Să nu uităm activitatea laborioasă desfăşurată de Banca Federală Andrei Mureşanu mai ales în perioada interbelică în domeniul aprovizionării populaţiei în perioada războiului. Veţi găsi şi povestea unor instituţii de credit: Speranţa din Prundu Bârgăului, Izvorul din Sângeorz-Băi, Aurora, Bistriţiana. Toate aceste bănci alocau bani pentru scopuri culturale. Nu erau sume mari, dar important este că se dădeau şi astfel de activităţi”, a spus Onofreiu.

Vasile Dobrescu este  profesor universitar la Universitatea Petru Maior din Târgu Mureş şi fost senator român în legislatura 1996-2000, ales în județul Mureș pe listele partidului PUNR.

Adrian Onofreiu este cercetător la Direcţia Judeţeană a Arhivelor Naţionale Bistriţa-Năsăud.

Cartea a fost distribuită gratuit participanţilor întrucât a fost finanţată de Consiliul Judeţean Bistriţa-Năsăud în cadrul proiectului „1918-Transilvania 100+”