Văcuţe din Irlanda la Dumitriţa. „Mai mare bucurie de Moş Nicolae nu am avut de când sunt pe pământ”

Înainte să fie distribuite oamenilor, pe bază de tragere la sorţi, văcuţele au aşteptat într-un ţarc în faţa Primăriei Dumitriţa. În jurul lor au roit femei, bărbaţi, copii, oameni de toate vârstele care nu mai puteau de bucurie.

Livia Cocoş: „Sunt foarte bucuroasă. Mă bucur de văcuţă. Noi suntem şase persoane, avem copii care i-au pus deja nume. I-au zis Joiana. Au spus că îi vor da fân, apă, se vor scula de dimineaţă şi vor îngriji văcuţa”.

Vili Ţuţura: „Cine nu s-ar bucura? Am o familie numeroasă, cinci copii, şi le mulţumesc oamenilor acestora, de bine, că ne-au dăruit câte un animal. La rândul nostru, sperăm să fim în stare să dăm şi noi la alţii. Văcuţa e importantă pentru noi. De multe ori, cu banii în mână, nu-ţi dă nimeni un litru de lapte. Am şi copii de trei ani, şi mai mărişori şi avem nevoie de lapte. Avem grajd, avem nutreţ, mai avem doi cai, porci, vacă nu am avut. Am avut acum 2-3 ani, dar a trebuit să o vindem. Pe asta nu o vom vinde sub nicio formă. Mulţumim tuturor celor care s-au implicat şi oamenilor acestora de suflet şi le mulţumim că ne-au putut ajuta. Ne-au făcut sărbătorile foarte frumoase”.

Florin Moldovan: „Ne bucurăm de acest dar primit de Moş Nicolae. Le mulţumim acestor domni foarte mult. Suntem pregătiţi, avem de toate, am mai avut vacă, dar nu am mai avut posibilitatea să ne cumpărăm alta. Vom avea lapte în casă. Cei mici abia aşteaptă să ajungem acasă cu ea”.

Ioana Fodor: „Am 12 copii. Cel mai mare are 25 de ani, iar cel mic 2,3 ani. Ne descurcăm bine, mulţumim lui Dumnezeu. Mai avem o vacă, mai avem şi un cal, gospodărie. Cu ajutorul lui Dumnezeu le facem toate.  O să avem grijă de văcuţă, cum să nu? Ştim că trebuie să dăm o viţică altora, dar o dăm, cum să nu? Să se bucure şi alţii. Te bucuri când primeşti, dar şi când dai”.

Constantin Zbârcea: „Eu spun că şi noi trebuie să dăm. Cum Fundaţia Heifer a avut încredere în noi să ne dea vacile, şi noi trebuie să ne ridicăm la înălţime şi să dăm mai departe. Oamenii vor avea grijă de văcuţe. Nu se poate să nu fim oameni de bună credinţă. Noi nu am mai avut atâtea vaci de rasă niciodată. Eu mă bucur că au făcut fapta asta bună chiar de Moş Nicolae”.

Rafila Căluşeri: „Noi vom avea grijă de văcuţă ca de un copil. Dacă ai grijă de animal, îţi dă lapte. Eu vreau să dau viţica pe care o va făta juninca, dar atât vreau, la cine o dau să nu-şi bată joc de ea, să aibă grijă de ea ca de un copil. Decât să-şi bată joc de ea, să puie bota pe ea, mai bine să nu o ia. Să o lase la cel ce o îngrijeşte. Şi oamenii aceştia care ne-au dat văcuţa ne-au făcut poză acasă. Sunt bucuroşi că a ajuns la o familie bună, nu la o familie la care nu-i pasă. Omul se vede după cum îi arată casa şi după cum stau hainele pe el. De grajd nici nu mai zic. În grajd trebuie să faci curat. Mie nu-mi place să văd vaca cu balegă. Eu îi spăl coada. Ne bucurăm de văcuţele astea. mai mare bucurie de Moş Nicolae nu am avut de când sunt pe pământ”.

Laura Manciu – Fundaţia Heifer România: „Avem experienţă din 1997 în astfel de proiecte. Un proiect durează 4-5 ani. În total avem peste 63 de proiecte derulate în România, Republica Moldova şi Bulgaria. Oamenii de aici, din Dumitriţa, au fost entuziasmaţi de la început, dar sceptici totodată fiindcă nu au putut înţelege că le dăruim ceva în mod gratuit. Ne-au dat sute de telefoane să ne întrebe dacă nu le luăm cumva laptele, dacă nu le cerem bani înapoi. Acum sper că au înţeles care e ideea: va trebui fiecare să paseze mai departe primul produs femelă – e o condiţie contractuală. Aşa se multiplică investiţia şi, în timp, se creează un pol de rasă pură în această comunitate, Dumitriţa. La nivel de proiecte, rata eşecului e foarte mică, dar la nivel de familii se mai întâmplă să vândă animalele. Aş fi ipocrită să vă spun că e 100% succes. Proiectul e însă monitorizat de noi. Cel puţin o dată pe lună un reprezentant Heifer va fi în comunitate. La trei luni, facem instruiri. Vom aduce şi material seminal ca să populăm zona cu această rasă, Holstein Friza. Vom extinde proiectul şi în alte comunităţi. Am început prin a ne adresa femeilor deoarece ele se implică mai mult în gospodărie, dar vom extinde proiectul în anii viitori în Mureş, zona Sighişoara. Văcuţele sunt de la fermieri irlandezi care doresc să susţină alţi fermieri să ajungă la un standard mai bun şi să-şi creeze o viziune. Evaluăm la 7000 de lei costul unei văcuţe. Ele au venit patru zile pe drum, au fost cazate în hoteluri de animale, plasate în fermă de carantină. Cu toate costurile, o văcuţă ajunge la 7000 de lei. Noi avem un principiu: casă, rasă, masă. În momentul acesta poţi avea şi producţie, beneficiarii pot vinde surplusul, să-l consume”.

Primarul din Dumitriţa Vasile Moga: „Azi chiar a venit Moş Nicolae la Dumitriţa. Cele 25 de juninci de rasă ajung la tot atâtea familii nevoiaşe. E un gest frumos, de ajutorare. Le asigură posibilitatea să-şi creeze un venit pentru familie. E un lucru bun fiindcă nu îi faci omului un dar şi ai plecat. Îi dai omului undiţa şi îl înveţi să prindă peştele. Noi nu ne-am implicat în selectarea familiilor. Dânşii au avut criterii de selecţie. Au ales familii cu copii mici care au nevoie de animal, familii care au experienţă în creşterea animalelor şi care, printr-o situaţie nefericită, au rămas fără animale. Au fost alese familiile care au posibilitatea să le întreţină. Nu putem da o fiinţă unor familii care nu au avut niciodată un animal în bătătură. Eu cred că nu există riscul să vândă animalele. Va fi o supraveghere din partea noastră, dar şi a fundaţiei. Vom fi atenţi ca darul să se facă dar iarăşi. Ei vor trebui să dea prima viţică altei familii nevoiaşe. Se va încuraja spiritul de întrajutorare”.

Femeile au fost cele care au primit văcuţele, dar nu înainte de a-şi pune pe cap căciuliţe roşii cu moţ alb şi a se fotografia cu darurile moşului. Copiii s-au ales şi ei cu dulciuri. În comuna Dumitriţa, sunt peste 1200 de rromi, circa 40% din populaţia comunei.

AICI găsiţi mai multe fotografii.