Recunosc, noi, bistrițenii, am fost binecuvântați și cu valori istorice nu doar turistice cum ar fi: Ruinele Castrului Roman din Orheiul Bistriței, Ruinele Cetăți Ciceului, Mănăstirea de la Vad – Ciceu (ctitorie a lui Ștefan cel Mare ), descoperiri arheologice ce pot fi vizitate la: Zagra, Spermezeu, Ardan, Silivașu de Câmpie, etc. Așa că am hotărât ca odată cu venirea primăverii să mă plimb prin județul nostru cât pot de mult. Să evadez din nebunia urbei și să încerc să atrag natura de partea mea. Prima ieșire a fost în Parcul Național Munții Rodnei.
E greu de descris puterea cu care natura începe să revină la viață . Câtă explozie de culoare, iar munții, creionați parcă de cel mai vestit pictor din lume, își arată mândrii frumusețea. Am impresia că de aici ating norii și nimic din răul cotidian nu are cum să mă atingă. Aici, în mijlocul munților sunt doar eu în legătură strânsă cu miracolul pământului.
Da! E clar! Am evadat! Ce sentimente … Acesta e omul: liber, creativ, dezlănțuit, alergând în tandem cu vântul și nimeni nu-l poate opri.
Am petrecut patru ore în mijlocul naturii. Ore care au trecut ca o clipită. Mă îndrept spre ”civilizație ” adică acolo unde sunt mașini, telefoane mobile, televizoare, internet, manele, gălăgie, înjurături, etc… și la ieșirea din frumosul Parc Național îmi acaparează atenția un copil de-o șchioapă care insistent încercă să citească de pe un panou cât mai multe informații referitoare la Parc. Mă duc și eu lângă băiat și îl întreb dacă vrea să îl ajut cu cititul. Băiatul se uită senin la mine și îmi răspunde: ” Noroc că e căzut panoul, că altfel nu știu cum puteam citi de la înălțimea aia.”
Și eu care îi judecam pe cei responsabili cu îngrijirea Parcului Național că nu au avut grijă să monteze la loc panoul căzut…
Text și foto Claudia
Adaugă comentariu