Vestitorii primăverii au scos nasul din zăpadă. Au apărut primii ghiocei și în zona Bistriței (FOTO)

În pădurile din jurul Bistriței au apărut vestitorii primăverii. Primii ghiocei au scos nasul din zăpadă, iar Albert Gavrilă i-a fotografiat pentru noi toți să ne bucurăm de apariția lor.

Ghiocelul, floarea ce vesteşte primăvara, este originar din Europa şi Asia, răsărind din pământul înzăpezit când iarna se lasă gonită departe. Numele său ştiinţific este Galanthus şi înseamnă „flori albe ca laptele”.

Ghioceii răsar de multe ori înainte de topirea zăpezii şi rezistă foarte bine la temperaturile scăzute.

Când Dumnezeu a făcut toate câte sunt pe pământ, fiecare creaţie a Sa a beneficiat de culoare. Deoarece zăpada este pretutindeni, a lăsat-o să-şi caute singură culoarea. Prima dată s-a rugat de iarbă să-i dea din verdele ei frumos, însă a fost refuzată.

Apoi a luat la rând toate florile pământului, cerând un strop de culoare, de la trandafirul roşu, de la viorea, râvnind chiar la galbenul florii-soarelui, dar niciuna nu a vrut.

Tristă şi amărâtă, zăpada şi-a povestit necazul ghiocelului. Înduioşat de soarta zăpezii, acesta i-a spus că va împărţi bucuros cu ea albul său dacă va dori.

Omătul a primit cu bucurie darul ghiocelului. De atunci, zăpada poartă veşmântul alb şi, drept recunoştinţă, îl lasă să-şi facă apariţia primăvara din mantia sa friguroasă.

Minunatele plante primăvăratice au câte două sau trei frunze lungi şi subţiri de culoare verde, iar florile albe ce apar din bulb emană o mireasmă de prospeţime.

Când albul iernii (zăpada) este înlocuit cu albul primăverii (ghiocelul) simţim parcă bucuria reînvierii naturii, chiar dacă până la apariţia celorlalte plante mai trece o perioadă.

Ghioceii răsar de multe ori înainte de topirea zăpezii şi rezistă foarte bine la temperaturile scăzute, lucru inexplicabil chiar şi pentru oamenii de ştiinţă. Interesant de menţionat este şi faptul că animalele sălbatice evită să transforme ghiocelul în hrana lor.

Despre ghiocel se spune că simbolizează speranța, prietenia, inocența, puritatea, alinarea și smerenia și multe persoane cred că este de bun augur să cultive în propriile grădini aceste flori albe.

Cercetările asupra ghiocelului arată că această floare măruntă poate contribui la tratarea Alzheimerului și a demenței, datorită unui ingredient activ pe care îl conține. Este vorba despre galantamina, o substanță pe care oamenii de știință încă o analizează pentru a-i descoperi potențialul curativ.

Deși au un aspect fragil, ghioceii știu să se apere foarte bine. Bulbii lor sunt otrăvitori, motiv pentru care niciun rozător nu se încumetă să-i mănânce. Dacă o persoană este curioasă să guste din bulbul de ghiocel, riscă să se intoxice, deoarece substanțele pe care le conține sunt otrăvitoare și pentru om.

Istoria ghiocelului este veche de câteva milenii. Dovada stă celebrul poem al lui Homer, „Odiseea”, în care zeul Mercur îi dă lui Ulise o iarbă numită moly (Galanthus nivalis), care l-a protejat pe Ulise de otrăvurile vrăjitoarei Circe.

Deoarece ghiocelul îşi face apariţia în păduri, trebuie să-l plantaţi într-un sol ce reproduce condiţiile naturale din mediul lor. Când pregătiţi pământul din vasul în care îl puneţi, adăugaţi multă materie organică şi humus. Este recomandat ca bulbul să fie plantat cu frunze, pentru a se prinde în ghiveci.

În perioadele de alternare a temperaturilor, ghioceii pot suferi de atacul multor boli. Petele maronii, praful gri asemănător mucegaiului sunt semne ale apariţiei unor infecţii. Cei mai nocivi inamici sunt viermele de bulb (larvele fac tunele prin bulb) şi molia (atacă bulbul din pământ). Bolile pot fi prevenite prin greblarea solului toamna, imediat ce foliajul se usucă, după care se aplică un insecticid general.

În această perioadă, vremea este în încălzire, temperaturile diurne se vor situa între 4 și 10 grade Celsius, iar cele nocturne între minus 6 și minus un grad Celsius.