Bistriţeanul Victor Perdevară, care a ales să trăiască în sărăcie făcând voluntariat în Europa, le va vorbi, vineri, începând cu ora 12.00, elevilor de la Colegiul Naţional „Liviu Rebreanu” Bistriţa despre experienţele pe care le-a trăit cureierând bătrânulo continent pe bicicletă.
„Pot spune că am muncit mai mult ca voluntar în toată această perioadă. Zilnic sunt întrebat de meseria pe care o practic. În continuare îmi este destul de greu să răspund la această întrebare. Pot spune că lucrez pentru bani doar câteva săptămâni pe an, iar după asta călătoresc cu bicicleta pentru a face voluntariat în diferite ţări din Europa.
De pildă în septembrie 2010 am fost voluntar prin Serviciul European de Voluntariat pentru nouă luni în Wrocław (Polonia). La opt ani distanţă încă văd experienţa din Polonia ca pe un punct de reper. De acolo am plecat independent şi acest lucru m-a motivat să-mi continui preocuparea pentru voluntariat.
După experienţa SEV am continuat voluntariatul în România. Mi-a fost tot timpul străin conceptul de muncă plătită. Din 2011 am preferat să trăiesc într-o sărăcie voluntară fără a avea gânduri profesionale. Dacă nevoile de bază îmi sunt acoperite atunci sunt mulţumit.
În aprilie 2013 am plecat pe bicicletă din România spre peninsula Balcanică şi de acolo, printr-un lung periplu prin Grecia şi Turcia, am ajuns în Cipru. A fost pentru prima oară când am făcut voluntariat prin grădini şi ferme organice – World Wide Opportunities on Organic Farms (WWOFING). Prima iarnă fără zăpadă am petrecut-o într-o comunitate din Cipru.
La sfârşitul lui martie 2014 am călătorit de la Roma spre Alpii Elveţieni, iar odată ajuns la Geneva am continuat spre Nantes. De aici am luat-o prin Bretania, Normandia şi apoi Paris, Strasbourg, Luxembourg şi Bruxelles. A fost al doilea an când am oprit pentru câteva zile sau chiar săptămâni în mai multe ferme bio. În schimbul unor ore de muncă mi-au oferit cazare şi mâncare.
M-am întors în 2015 pentru nouă luni în România. Am locuit pentru o perioadă lungă de timp la Ermitaj Malin (judeţul Bistriţa-Năsăud). E un proiect experimental de permacultură şi locuit în comunitate. Ba mai mult, nu sunt conectaţi la reţeaua naţională de curent şi apa vine prin cădere dintr-o fântână.
Îmi este dificil să rămân într-un singur loc, asta pentru că m-am obişnuit cu o viaţă semi-nomadă. În toamna lui 2015 am revenit în călătorie. Am locuit pentru o scurtă vreme la Zurich, iar după aceea în UK pentru aproape doi ani. În perioada petrecută în Londra am reuşit să fac destul de mult voluntariat. În special prin grădinile de cartier din Sud-Estul Londrei (Old Tidemill Garden, Glengall Wharf Garden, The Filed NX) şi prin alte proiecte de voluntariat. În ultima perioadă petrecută în UK am făcut mai multe săptămâni de WWOFING în regiunea Devon.
Anul trecut în aprilie am reluat călătoria cu bicicleta. De data aceasta de la Bruxelles şi până în Meknes (Maroc). Peste 3500 de kilometri i-am făcut împreună cu Ecotopia Bike Tour- din Strasbourg şi până la Barcelona. Ecotopia Bike Tour îi un grup internaţional de biciclişti amatori care călătoresc dintr-un punct în altul al Europei. Nu există un lider de grup şi toate deciziile se iau pe orizontală cu ajutorul consensului. Fiecare participant la tur îşi aduce contribuţia prin participarea efectiva la activităţile zilnice. În cele o sută de zile de proiect am vizitat diferite ferme organice, festivaluri pentru biciclişti, comunităţi autonome şi alte iniţiative locale.
Din Barcelona am străbătut singur întreaga coastă de est a Spaniei până în Almeria. În Aguilas am descoperit o fisură în cadru care m-a ţinut pentru două luni într-un şomaj tehnic. În decembrie şi ianuarie am locuit într-un colectiv de artişti pe malul Mediteranei. În comunitatea Isla Bonita am voluntariat câteva ore pe săptămână, mă simţeam dator să-mi aduc partea mea de contribuţie. Mare parte din timpul zilei l-am petrecut la biblioteca din Aguilas.
Spre finalul lui ianuarie am trecut strâmtoarea Gibraltar şi cu asta am finalizat proiectul început cu multe luni înainte. Iniţial mi-am dorit să tranversez Sahara de la graniţa cu Algeria şi până la oceanul Atlantic. Până la urmă am pedalat partea de nord a Marocului – munţii Rif, parcul naţional Tazzeka, Fez, Meknes, Chefchaouen, Tetouan, Ceuta.
Odată revenit din Maroc am făcut voluntariat în Sevilla pentru trei săptămâni în diferite proiecte de cartier, iar după aceea în Burgundia (Franţa) pentru mai multe luni. La finalul lui august am fost voluntar la festivalul Alternatiba din Lyon. Un festival care promoveaza alternativele sociale şi este organizat în totalitate de voluntariat.
Vineri (14 septembrie) o să vorbesc despre voluntariatul meu prin Europa la Colegiul Naţional Liviu Rebreanu – etajul I sala 28, amfiteatru”, a anunţat el pe un site de socilizare.
Nu-l acuz pe „voluntarul” nostru pentru modul cum a ales să trăiască. Vorba ceea „fiecare om îşi alege soarta” şi „fiecare pasăre pe vorba ei piere”. Dar aş vrea să arăt că, nu ştiu ce „exemplu” poate constitui pentru tinerii care sunt pe cale să se hotărască, ce alegere fac, cum vor să-şi trăiască viaţa viitoare? Nu am aflat, ce beneficii a obţinut de pe urma modului de viaţă ales şi desfăşurat în aceşti ani. Dar poate, că totuşi are satisfacţia de a fi cunoscut o mare parte a „vechiului continent”, cât şi partea de nord-vest a africii, a cunoscut căteva popoare, şi eventual a învăţat câteva limbi, dacă o fi reuşit această performanţă. Dar sunt curios cum va continua viaţa lui, ce va face cu cunoştinţele acumulate ? Este o curiozitate personală.
E o formă de libertate ultimă personală. Pe care mulți dintre cei înregimentați în rutina muncii şi activităților cotidiene nu prea o putem avea.
Nu mă îndoiesc despre reuşita profesională şi socială ulterioară, cu reťeaua de contacte construită oportunitățile nu o să-i lipsească.
Poate să fie povestea personajului din Alchimistul a lui Coelho reîntors la rădăcini sau…povestea unui alt abandon al realităților locale
Ce sa facă ?? E simplu…..ce fac si miile de asistati sociali din tara.
Peste 10-20 de ani îmi va lua din banii pe care i cotizez in contul de pensii.
Si asa eu voi avea dupa 40 de ani de munca 1400 si el va avea dupa 0 ani de munca 1200 .
Si asa ….se naste iar comunismul….daca nu suntem iar acolo de 2-3 ani.
Asta va face.
Oricum o dinamicitate sociala superioara tie.
Puteți participa vineri inclusiv d-voastră.
Eu sunt curios cum va continua viata celor 5 milioane care sunt plecați pe afară, cred că este mult mai important decât viata unui „pierdevară” probabil o parte din tinerii prezenti la întâlnire o să-l privească fie ca si pe un model fie ca si pe un „pierdevară”. Timpul le rezolvă pe toate,ganditi-vă putin si la Tibi Useriu si probabil o să găsiți si răspunsurile la întrebările dumneavoastră. Cu respect si scuze.
Lucrețiu Pătrășcanu.
Intrebarea ta imi aminteste de o intamplare avuta in trecuta. In februarie 2015 am vorbit la Sighetul Marmatiei despre calatoria mea. La finalul discutiei o persoana de la Rotary Club s-a ridicat in picioare si a luat microfonul in mana. Extrem de sigur pe el mi-a spus ca nu sunt un exemplu pentru cei din sala. I-am respectat punctul lui de vedere, asa cum voi face si aici. Dupa ce am terminat facultatea la Cluj am decis sa-mi schitez singur viata. Mai bine spus, sa ma desprind de linearitatea clasica – cariera profesionala, 21 de zile de concediu pe an, ipoteca, casatorie, familie, machism. Cand a terminat liceul nu cunosteam limba engleza sau alte limbi straine. La 11 ani distanta pot sa citesc literatura engleza si sa vorbesc fluent. Ba mai mult, sunt capabil sa ma exprim intr-o franceza inteligibila atunci cand sunt alaturi de alti vorbitori francofoni. Experienta pe care am avut-o in Europa m-a facut sa fiu cosmopolit. Pentru mine calatoria îi un mediu de invatare, de pilda m-a învăţat să fiu independent financiar. Nu sunt dependent de capital, pot sa locuiesc fara resurse oriunde in Europa. De aici si flexibilitatea de a sta pentru trei saptamani la Geneva, Roma, Sevilla ori Paris. Sunt doar patru exemple care imi vin in minte dintr-o strigare. Intreaga experienta m-a facut sa elimin, rand pe rand, toate rautatile deprinse in scolile din Romania – ura fata de etnia romă, homofobia, sexismul, ageism, islamofobia, xenofobia. Viata mea va avea, in continuare, o traiectoria atipica. Imi doresc sa lucrez cu cei aflati la perfierie, cu precadere refugiati si migranti. Am facut-o si la Bistrita atunci cand faceam voluntariat la gradinita Benita.
parca ai un nume predestinat dar….TE ADMIR…FELICITARI!
ai o viata libera….
pot sa spun ca tara ta e …intre spite!
asta inseamna adevarata libertate!!!!
sa stii ca in romania este unul dragnea care ne cam baga bete in roate….sa fii atent pe unde mergi cu bicicleta ca e in stare sa-ti faca pana si sa te intrebe de impozite!
daca resusesti sa-l „OCOLESTI” pot sa te consideri FERICITTTTTTTTTTTTTTTTTT!!!!
Go on bro..lasa mortii sa si ingroape mortii. Noi aducem un plus de dinamism, cultura si imagine Romaniei. Carcotasii mai mult incurca.. cel cu pensia de mai sus e penibil. Nici el nu crede ce spune. Tu esti un explorator, multi au vazut doua tari cu Grecia cu tot si nu inteleg ca atunci cand calatoresti te imbogatesti: informational si spiritual.
Ceea ce face Victor Perdevara este absolut normal in Scandinavia. Aproape toți tinerii, după ce termină liceul pleacă în lume. Un an, doi, cinci, până se decid ce vor să dacă în viață.
Se inscriu la facultate pe la 25 de ani, termină facultatea pe la 32 de ani. Femeile nasc primul copil pe la 29 de ani etc.
Ce fac in anii sabatici dintre liceu și facultate?
Merg in Canada, pe Vancouver Island și lucrează ca și barman la un bar situat în pustietate.
Merg în Norvegia și lucrează ca și ghis turistic, pentru turiștii care vor să admire Aurora Boreală.
Merg în Insulele Svalbard și învață cum să se protejeze de urși.
Merg în Groenlanda și lucrează ca și ghid turistic, pentru turistii care vor să vadă ghețari, foci, urși polari.
Am urmărit pe Facebook peripețiile unora dintre ei și am admirat pozele fantastice cu natura din zonele subpolare!
Unele tinere lucrează ca și Au Pair la Monaco (Monte Carlo).
Altii culeg struguri in Franța
Unii merg în Australia, alții in USA și nu câștigă nici un ban. Doar cazarea și mâncarea le sunt asigurate!
Victor Perdevara trăiește viața din plin!
Adrian C.,multumesc pentru cele scrise! Ma bucur cand mai intalnesc o voce rationala prin imprejurimi. În 2009 mi-am propus ca in noua ani sa serpuiesc harta Europei. Pana la 30 de ani mi-am propus sa fac un tur al Europei – pe bicicleta, cu autostopul, cu voluntaritul, mers pe jos, cu feribarca. Pot spune ca am atins acest obiectiv. In ultimele mele zile in Aguilas am ochit doi biciclisti din Gothenburg care faceau un tur in mare forta prin Europa. E adevarat. Pedalasera vara trecuta prin UK si Franta, iar iarna aceasta au pedalat prin Cabo de Gata, Malaga, Gibraltar, Cadiz… Am pedalat impreuna pentru vreo cateva zile in zona arida din Cabo de Gata. Am povestit foarte mult despre cariera in zilele acelea. In Suedia se merge la facultate tarziu, orientarea spre cariera se face dupa 30 de ani. Acolo sunt alte prioritati si asta se vede in standardul ridicat de viata! Daca te uiti peste statica EUROSTAT o sa vezi ca in Suedia doar 8.3% din populatia nu poate sa mearga in vacanta. https://ec.europa.eu/eurostat/web/products-eurostat-news/-/DDN-20170731-1
Indiferent cum iti traiesti viata, cel mai impoartant este sa-l traiesti cu pasiune, ferecit si cu respect fata de planeta. Alta regula nu trebuia sa existe. Victor a inteles asta si probabil o se traieasca toata viata ferecit. Cama asta este mesajul lui pentru elevi. Ca poti daca vrei si ai incredere in forta ta si esti deschis la experiente noi.
@raul adrian
Ura fata de asistati sociali am vazut-o si prin alte tari din Europa. E foarte trist sa vad cum ajungem sa ne cum ne invrajbim. In Polonia, pentru noua luni, am organizat ateliere de drepturile omului. Acolo am realizat de cat putin cunoastem despre Declaria Drepturilor Omului:
Article 22.
Everyone, as a member of society, has the right to social security and is entitled to realization, through national effort and international co-operation and in accordance with the organization and resources of each State, of the economic, social and cultural rights indispensable for his dignity and the free development of his personality.
Article 25.
(1) Everyone has the right to a standard of living adequate for the health and well-being of himself and of his family, including food, clothing, housing and medical care and necessary social services, and the right to security in the event of unemployment, sickness, disability, widowhood, old age or other lack of livelihood in circumstances beyond his control.
(2) Motherhood and childhood are entitled to special care and assistance. All children, whether born in or out of wedlock, shall enjoy the same social protection.
Cele doua articole sunt traduse si in limba Romana. Te invit sa le citesti si apoi sa meditezi cand iesi din casa. In sfarsit, uitam de cei care isi optimizeaza veniturile prin fraude, evaziune fiscala, conturi deschise in paradisuri fiscale. Ne ploconim in fata celor care ne angajeaza pe un salariu mizerabil. In spatiul anglo-saxon se discuta mult despre living wage si wage slave. Sa imi fie cu iertare ca nu le-am tradus, dar va las pe voi sa va documentati.
Dragostea e dragoste!
Stimate Victor, am scris de la început că nu te acuz de nimic, că ai hotărât să-ţi trăieşti viaţa în felul tău, am remarcat că probabil ai învâţat câteva limbi, dar n-ai răspuns la întrebările ce ţi le-am adresat, deşi ai avut ocazia prin comentariile şi răspunsurile postate. Din acestea am observat că ai făcut o facultate, dar poate mă-nşel, ai pierdut legătura şi cu scopul propus înainte de a face acest pas, dar paremi-se şi cu limba ta maternă. Dovadă sunt unele greşeli, poate din cauza emoţiilor trezite de dialogurile cu nişte necunoscuţi, poate ai uitat cum să-ţi exprimi gândurile în limba română, sau aşa ai învăţat în timpul anilor de şcoală. Mulţumesc de invitaţie, dar vârsta, şi o mică distanţă de oraş, deoarece de câţiva ani trăiesc la „ţară”, mai aproape de „mama natură”, de creaţia lui Dumnezeu, pe care pot să o admir, s-o „respir” şi s-o „inspir”, iar liniştea din acest mediu îmi permite să mă dedic a da sfaturi celor mai tineri ca mine, prin care să-i ajut să-şi cunoască Creatorul, cel care este Lumină, Adevăr şi Dreptate. Totuşi, la sfârşit aş dori să-mi destăinui în ce domeniu te-ai pregătit în facultate, dacă „te-ai scârbit de el” în timpul studiilor, iar dacă nu, pe parcursul călătoriilor tale ai mai adăugat la cunoştin-ţele însuşite şi altele, care să te determine să-ţi găseşti locul numit „acasă”, care în limba germană înseamnă şi „dulce patrie”- „süsse Heimat”.
hai mai bine la leoni si alte fabrici puse pe profit maxim cum ar zice babele si multi bine ca aveti unde lucra nu conteaza ca muncesti pentru alune cum ar zice cei din Anglia
vina nu e PSD dragnea tariceanu .. vina e a prostilor ca se multumesc cu putin
domnule pierdevara mai este unul in Bistrita care se numeste pierdeiarna ……..!!!
ura fata de asistati sociali este una corecta din punctul meu de vedere.
cind cineva cotizeaza la un fond ,din care va avea la batrinete ceva ……si tu iei din acel cont cu toate ca nu ai pus nici un ban , este hotie. punct !