Periostita este afecţiunea cu care se confruntă cei care fac sport „după ureche”, spune profesorul Virgil Rus de la Facultatea de Educaţie Fizică şi Sport a Universităţii „Babeş-Bolyai” din Cluj. Ea apare în momentul în care organismul este supus unui efort prea mare.
„Ştim cu toții că exercițiile fizice efectuate și ajustate optim în raport cu particularitățile individuale sunt generatoare de sănătate, de performanță, de stare de bine și de viață.
Adesea însă întâlnim și persoane care se antrenează „după ureche” pentru ca mai apoi să acuze neplăceri pe unele segmente corporale, cum ar fi: coloana vertebrală, umerii, genunchii sau alte articulații. De regulă, când nu vorbim de o patologie a acestora, senzația neplăcută apare datorită stimulilor inadecvați aplicați asupra segmentului. Sigur că sunt și persoane care se plâng de dureri… inexistente în timp ce la polul opus întâlnim pe cei care „trag” de ei indiferent de durerile apărute. Echilibrul este cel mai bun. Din această categorie fac parte de obicei campionii.
Zilele trecute în timp ce pregăteam un antrenament pe pista de alergare de „pe Liviu” m-au abordat trei persoane (cam multe pentru o singura oră, motiv pentru care scriu aceste rânduri), solicitându-mi părerea cu privire la durerile pe care aceștia le resimt la „fluierul piciorului” (pe tibie ) mai ales în timpul alergării și uneori când se deplasează la pas un timp mai îndelungat.
În acest caz, cel mai probabil că este vorba de o inflamație (periostită) a membranei care învelește osul și care apare în urma suprasolicitării segmentului în cauză. Sportivii de performanță întâmpină frecvent aceste situații și le cunosc deja. Cei cu experiență știu chiar și cum să le combată sau cum să le trateze. Însă un consult medical și recomandările specialistului sunt necesare.
Din punctul de vedere al specialistului sportiv vom menționa însă trei dintre principalele cauze care favorizează periostita și care pot fi ajustate: 1. greutatea corporală inadecvată (supraponderal, obez); . parametrii efortului (intensitate, volum, densitate…) prea mari în raport cu potențialul sportivului; 3. pregătirea inadecvată a corpului și/sau a segmentului solicitat înainte de antrenament (încălzire deficitară);
În primul caz, când vorbim de un corp supraponderal, este necesar a se evita total exercițiile care „pun” presiune și/sau torsiune pe articulații și pe segmentele corporale. În al doilea caz e necesară ajustarea optimă a parametrilor de efort în raport cu particularitățile somato-fiziologice și obiectivele de performanță ale sportivului. În al treilea caz, orice antrenament necesită o atenție sporită în parcurgerea tuturor etapelor ce țin de structura sa. Toate cele trei situații sigur că pot fi ajustate și monitorizate de către un specialist sportiv. La apariția durerii însă, se recomandă o perioadă de repaus din stimulul care a produs durerea, în cazul nostru șocurile provocate de impulsia piciorului la contactul cu pista de alergare, și folosirea unguentelor antiinflamatorii prescrise de către medicul specialist.
Apelarea la serviciile unui antrenor calificat ne poate ajuta să diminuăm costurile suplimentare, pauzele inactive și neplăcerile în favoarea atingerii obiectivelor sportivului. De asemenea parcurgerea unui curs de specializare sportivă (ex. instructor de fitness & personal trainer) poate fi un bun reper și un început în elaborarea antrenamentelor personalizate și eficiente.
Tuturor vă dorim sănătate și succes!”, spune Virgil Rus.
Adaugă comentariu