Vocile străzii. Violeta Păştean: Poate trebuia să facem lucrurile acestea mai demult şi nu am fi ajuns aici

Violeta Păştean (52 de ani), economist de profesie, a lucrat în sistemul bancar, în cel de asigurări chiar în top management, iar acum este profesor de ştiinţe economice la Prundu Bârgăului. A ieşit în stradă pentru că i se pare nedrept ca o clasă politică să ducî înapoi România cu mulţi ani şi să le fure tinerilor viitorul şi dreptul la o viaţă decentă.

Ce v-a adus pe dumneavoastră la proteste? 

În primul rând, nedreptatea care se face tuturor tinerilor din România şi tuturor oamenilor. În momentul în care la ora 23.30 a fost emisă Ordonanţa 13, primul telefon a fost către băiatul meu. I-am spus: Dragul lui mama, fă-ţi bagajele şi du-te! Băiatul meu are 29 de ani, este arhitect în Sibiu. De sărbători a fost în vizită la sora lui în Anglia. I-a plăcut foarte mult respectul pe care statul îl arată cetăţeanului, civilizaţia. A avut ocazia să meargă în mai multe ţări străine. Am călătorit împreună şi poate face comparaţie. Nu mai poţi acestor tineri care circulă liber în Europa şi văd ce se întâmplă să le spui rămâi acasă şi să spere. Ce să spere? Am avut ocazia să merg în multe ţări străine şi să văd acolo cum se pune problema şi cum atitudinea civică a cetăţeanului din acele ţări poate să determine modificări majore nu doar în societate, ci în modul în care sunt priviţi oamenii de clasa politică.

Protestaţi împotriva vreunui partid? 

Eu nu protestez împotriva unui partid, ci împotriva acelor oameni din clasa politică, indiferent de partide, care sunt corupţi şi care vor în continuare să se acopere prin legi nedrepte şi care nu ţin cont de faptul că pot să arunce înapoi în istorie o ţară, un popor, nici nu ştiu în ce an, în epoca medievală. Văd că s-a început un fel de prigoană comunistă împotriva copiilor care au fost cu părinţii la proteste, împotriva celor care au filmat cu drone, împotriva celor care au avut ideea frumoasă şi elegantă de a posta imagini laser pe un perete al unei clădiri a BRD. Deci proteste paşnice, linişte, fără violenţă. Conform Constituţiei avem dreptul să protestăm.

Ca economist părere aveţi despre povestea cu implicarea multinaţionalelor în aceste proteste?

Ştiu cum se lucrează în sistemul privat. Acolo se pune preţ pe valoare. De-asta m-a deranjat când a fost atacul asupra multinaţionalelor. Păcat că lumea nu cunoaşte mai multe din economie ca să-şi dea seama că, dacă aceste multinaţionale se supără şi pleacă, va fi o criză socială destul de mare. Chiar dacă 6,6% din companiile din România sunt multinaţionale, ele concentrează o putere economică destul de mare: oferă locuri de muncă, salarii. Până la urmă, pe ei i-am aşteptat atâta vreme ca să vină să acopere golul din economia românească. Firmele româneşti au putere economică mică, în general până în 50 de angajaţi, la primele probleme fiscale încep să dea afară din angajaţi. Avem nevoie de aceste multinaţionale care să ne ajute în dezvoltarea economică. Nu spun că este bună această polarizare economică. Nu e chiar atât de grav, dar poate că ar trebui clasa politică să se gândească să facă nişte legi pentru dezvoltarea capitalului românesc.

I-aţi spus fiului dvs. să plece, însă pentru generaţia dumneavoastră credeţi că mai există speranţă?

Sincer? Cred că depinde de fiecare dintre noi dacă mai există speranţă în România sau nu, depinde de atitudinea civică a fiecăruia. Dacă stăm indiferenţi nu rezolvăm absolut nimic. Nici să fim violenţi, să înjurăm, doar să arătăm că nu suntem de acord. Poate trebuia să facem lucrurile acestea mai demult şi nu am fi ajuns aici. Nu mi-am imaginat niciodată că, după 28 de ani – recunosc că şi atunci am fost o minirevoluţionară fiindcă îmi doream mai bine pentru copiii mei şi altă viaţă – nu mi-am imaginat că ai mei copii vor prelua această luptă şi vor ieşi şi ei în stradă. Chiar nu mi-am imaginat şi am sperat într-o Românie frumoasă.

Acum ce credeţi că se va mai întâmpla? Aveţi speranţă că se va schimba ceva? 

Băiatul meu a zis că, dacă mai există cel puţin un stop de speranţă, mai aşteaptă şi nu pleacă din ţară. Pentru asta vin şi eu.