Vicepreşedintele PNL, senatorul Varujuan Vosganian, a spus că această campanie se încheie cu o „concluzie amară”.
„Din perspectiva modului în care se derulează o campanie electorală, nu am avansat faţă de momentul 1990. Dacă ar fi să judecăm calitatea vieţii politice după calitatea campaniilor electorale, tranziţia e foarte aproape sau exact în momentul din care ea a plecat. S-au adunat câteva elemente noi care nu erau în 1990, ceea ce arată că ameninţările care plutesc asupra spectrului politic şi asupra societăţii româneşti sunt mai mari decât cele din 1990. Diferenţa fundamentală dintre 1990 şi 2014 este că, în 1990 noi socoteam că responsabilitatea soluţionării crizelor aparţine clase politice, iar acum suntem tot mai convinşi că soluţionarea crizelor politice nu mai e atributul clasei politice. Clasa politică e generatoare de crize, dar are mai puţine atribute de a le gestiona şi depăşi. Politica nu se mai face de către clasa politică. Tot mai multe atribute ale clasei politice au fost delegate altor instituţii din ţară şi străinătate. Gradele de libertate ale oamenilor politici sunt tot mai restrânse. Românii nu mai aşteptaă soluţia exclusiv de clasa politică. În ultimii ani, deznodământul crizelor politice s-a găsit în afara acestei clase politice”, a spus senatorul PNL.
Varujan Vosganian a dat ca exemplu criza bugetară din 2010 care şi-a găsit soluţia la Curtea Constituţională, iar criza referendumului a fost soluţionată tot de Curtea Constituţională unde votul unui judecător a cântărit mai mult decât 7 milioane de voturi.
„Destinul multor oameni politici stă în comportamentul altor instituţii ANI, Parchetul, tribunalele, serviciile de informaţii. Lista candidaţilor e percepută de opinia publică mai degrabă ca un bilet de voie dat de structurile juridice şi de informaţii. Gluma că o să câştige cel care mai e în libertate nu e mai e doar o glumă, e o constatare amară. Soarta lui Victor Ponta a stat în comportamentul serviciilor care au răspuns sau nu întrebărilor privind ofiţerii acoperiţi, soarta lui Klaus Iohannis stă în decizia tribunalului. Cu alte cuvinte, soarta alegerilor prezidenţiale, în ultimă instanţă, nu se decide de către alegătorul român. E foarte interesant că nimeni nu-şi pune problema cum a fost posibil ca într-o ţară nouă miniştri şi un număr comparabil de secretari de stat, un număr impresionat de directori şi oameni de afaceri să conspire 10 ani fără ca nimeni să ştie ceva. Nimeni nu se întreabă dacă această conspiraţie, dacă e reală, nu a fost cumva întreţinută şi care au fost beneficiarii reali”, a declarat senatorul PNL care nu crede că Ecaterina Andronescu s-ar fi ales cu ceva din această reţea, opinia sa fiind că „beneficiile doamnei Andronescu au fost nişte computere care au plecat la Institutul Politehnic”.
În opinia senatorului, România se lasă mereu păcălită. „Nu ne întrebăm cum a fost posibil ca o conspiraţie să stea zece ani şi ajungem să-i felicităm pe cei pe care ar trebui să-i întrebăm cum a fost posibil. În loc ca aceia să ne dea socoteală din partea serviciilor şi parchetelor, noi nu facem decât să-i lăudăm pe cei din vina cărora s-a întâmplat ce s-a întâmplat. (…) Ori ne place să ne lăsăm păcăliţi, ori e în natura noastră să nu ascultăm niciodată tăcerea din spatele zgomotelor. Realitatea dură arată că după 25 de ani avem de-a face cu o clasă politică care are tot mai puţine resurse de reformare, o clasă politică intimidată, lipsită de iniţiativă în care oamenii încep să se teamă să ajungă miniştri. Poate nu aţi observat dar, de doi ani, nu s-a mai privatizat nimic. Toţi se tem. Apar înregistrări de acum şase ani când înregistrările după câţiva ani se şterg. Clasa politica e ca cineva care luptă noaptea, orbecăieşte, în timp ce adversarul lui îl priveşte cu ochelari cu infraroşii. Clasa politică e într-un fel de Big Brother, nu mai are intimitate, discreţie şi nu mai are dialog. Arbitri sunt în altă parte, soarta noastră e decisă de Parchet, de tribunale, de servicii, de ANI, de CEDO, de CE, de Comisia de la Veneţia, de diplomaţii români. Aceasta este amara concluzie a acestei campanii”, a declarat el.
Senatorul a spus că vinovaţi de această situaţie „suntem toţi”, nu doar clasa politică.
„Nu cumva împreună cu noi e şi presa de vină? Şi oamenii de afaceri care îi ajută pe cei ce dau privilegii, nu pe cei care creează oportunităţi? Nu cumva e de vină şi clerul care alimentează unele mentalităţi care nu sunt în pas cu vremurile? Nu cumva de vină sunt şi oamenii de cultură care uneori se vând prea uşor şi sindicatele care abia aşteaptă să intre în politică şi unii dintre cei mai fanatici oameni politici sunt din sindicat? Nu ne vom face bine decât dacă vom face un efort colectiv de exorcizare pentru că România nu e Titanicul ca să ne salvăm pe rând. Ori ne salvăm toţi, ori ne continuăm exilul interior”, a spus senatorul PNL.
Varujan Vosganian a spus că, din punctul său de vedere, cele mai frumoase campanii electorale au fost în 1996 şi 2004, aceasta fiind foarte complicată fiindcă toţi au guvernat unii cu alţii şi vorbesc împotriva unor lucruri pe care chiar ei le-au făcut.
„Din acest motiv, eu cred că e un lucru benefic că a venit un personaj cu totul nou. Mă întreb ce ar fi fost dacă în turul doi ar fi intrat Ponta şi Antonescu. Ce spuneau în turul doi unul împotriva altuia când cu doi ani înainte, poporul român, ca un val tectonic i-a susţinut împreună? Faptul că a venit Iohannis a fost o mare şansă pentru noi ca să ne regăsim o parte din autenticitate. Iohannis este cel care a salvat de hilaritate această campanie. E meritul lui, fără a fi mesianic în vreun fel. Noi cu Iohannis putem merge cu inima deschisă, fără jumătăţi de măsură pentru că Iohannis e nou, altminteri ar fi fost foarte complicat”, a spus Vosganian.
Hai domnu Vosganian, spuneti-o clar : Antonescu a dezamagit. Mai are putin timp sa-si salveze o parte din onoare.
Ce vorbesti, d-le Vosganian?? Pai, am ras de m-am prapadit ascultandu-l pe Iohannis cum s-a imbogatit el din meditatii, cum l-au ajutat parintii din Germania, trimitandu-i cate o cafea si ciocolata, cum au avut ghinion profesorii care n-au reusit sa se imbogateasca din meditatii ( adica, niste tampiti care si-au pierdut timpul cu elevii si n-au reusit sa-i jecmaneasca acolo, de-o casa – doua) cum a fost dansul un politruc, cum a fost sofer etc. adica, chiar sa mori de ras !