Lucrurile nu stau deloc roz în economia judeţului. Deşi autorităţile centrale anunţă, victorioase, creştere economică, în continuare se intră în veselie în insolvenţă. Potrivit unor informaţii date publicităţii de Oficiul Registrului Comerţului (ORC), în prima lună din an au intrat în insolvenţă 41 de firme, ceea ce înseamnă că zilnic o companie a bătut la uşile instanţei să ceară o perioadă de graţie în care să-şi plătească datoriile. Lucrurile stau ceva mai bine faţă de 2013. Atunci, în luna ianuarie, 74 de firme capitulau.
Potrivit revistei Capital, „în unele cazuri, nu puţine la număr în România, dificultatea financiară se transformă în incapacitate de plată sau insolvenţă (adică imposibilitatea de a face faţă datoriilor scadente cu sumele de bani disponibile). Majoritatea vede insolvenţa ca punctul terminus al afacerii – un moment în care societatea este asaltată de creditori, iar singura opţiune rămasă este falimentul/închiderea societăţii. În unele cazuri, insolvenţa este unul dintre simptomele unei afaceri neperformante, totuşi, în multe situaţii, incapacitatea de plată este doar rezultatul unei conjuncturi nefavorabile cu care se poate întâlni orice comerciant, chiar şi cei care au un business viabil (de exemplu, clienţii nu-şi achită datoriile la timp, sursele de finanţare devin indisponibile etc.). Diferenţa dintre societăţile în insolvenţă care rezistă pe piaţă şi cele care dispar o face capacitatea managerilor de a identifica rapid resursele necesare unei redresări. Soluţiile trebuie căutate în primul rând în sfera economicului şi presupun întotdeauna schimbări profunde în modul de funcţionare al societăţii; nu trebuie însă neglijate nici celelalte instrumente care pot facilita o revenire mai rapidă a societăţii aflate în dificultate”, spun specialiştii.
Tot în prima lună din an, 137 de agenţi economici au fost radiaţi din Registrul Comerţului, iar 19 au fost dizolvaţi. Şi-au suspendat activitatea 26 de firme din judeţ faţă de 47 care au recurs la aceeaşi variantă cu un an înainte.
În judeţ sunt 7687 de persoane juridice active cu 11.995 de acţionari sau asociaţi. Cei mai mulţi, 28%, au între 30 şi 39 de ani. Peste 40 de ani, dar sub 50, au 26% dintre ei, iar între 50 şi 60 de ani circa 20%.
În luna ianuarie a acestui an s-au înmatriculat peste o sută de firme noi, din care 64 de SRL-uri şi un SA, diferenţa fiind întreprinderi individuale, PFA, etc.
Firme nascute din afaceri oneroase si furturi din avutia nationala.
Faradelegile si manarelile au stat la baza infiintarii lor.
Dar cum ” Dumnezeu, nu culca-te ! ” si nici nu pedepseste cu bota, rezolvarea problemei se face printr-o axioma: ” Banii veniti pe pluta, tot pe pluta se vor duce „.
Tuturor le vine randul, precum clopului de paie vara.
Sta in echilibrul universal si in rabdarea noastra.
” Ce pierdem atunci cand castigam ceva ? Dar invers ? „
Si vor mai inchide multi pentru ca statul usca tot ce misca in tara asta.Mulge pana la ultima picatura Abia astept sa inchidem toti,sa ramana desteptii care habar nu au cum functioneaza firmele, dar traiesc cu impresia ca oricine are o afacere fura, pe drumuri si sa cerem cu totii pentru noi si pentru angajatii nostri ajutor social. Toti cei care pana astazi am avut nervii necesari sa construim sau tinem o afacere in viata.
Am asa o senzatie ca alina este o acritura exotica si galbena, din varii motive, incat, daca as intalni-o pe strada, mi s-ar face brusc gura-punga.
Pana la revolutia din ’89, sigur nu avea habar de patroni, capitalism si alte alea ( poate auzise oleaca din traducerile trunchiate ale Margaretei Nistor ) insa, dupa absolvirea „naiba sa ma laude” a Academiei de Patroni a reusit sa miste economia mondiala.
Sa stiti ca am inceput sa respir abia la infiintarea firmei conduse de patroana minune-alina, am mers zi de zi la Finante sa ma inchin numarului de inmatriculare ca la icoana. Simteam ca traiesc cu adevarat…
Aratati-mi o singura firma, condusa de patroni romani – ho !!!, care si-a adus propriile utilaje pentru functionare in cladirea de ea ridicata.
Sau un act cu care sa dovedeasca mostenirea lasata in numele lor de Ceausescu.
Tipuri de firme in Romania:
1. Rahatul de asociatie familiala / persoana fizica – cele mai mari evaziuni fiscale.
De obicei, are sediul firmei e la tara. Cumpara „patronii” tot ce e mai ieftin din L, K, P, U etc si vand apoi taranilor la Supermagazinul ABC din sat cu de trei ori valoarea. Folosesc factura tot anul ca sa-si justifice marfa pe stoc in caz de control fiscal. Bani negri obtinuti printr-o bisnita ordinara de tipul valutistilor.
Aici intra si stomatologii, doctorii de familie, producatorii agricoli, hand-made-rii s.a dintre care unii lucreaza si cu sufletul in Rai ( la stat ) si cu sula in fund ( privat – clientul nostru = stapanul nostru ).
2. Intermediarii – de regula, sunt conduse de progenituri ale patronilor facuti peste noaptea Revolutiei din 1989. Sa se-nvete cu afacerile, deh ! Ma-sa contabila se ocupa de partea economica,iar tac-su de adus comenzi / daca e la stat si are si-o functie politica manareste comenzile prin firma odraslei, iar daca e manager privat decide ca livrarile sa se faca prin firma copchilului.
Evident, sediul firmei e la ei acasa in sufragerie, fii-su e director general fara angajati insa are secretare prin cluburile de noapte pe care le pune la munca de jos de nu mai poate sta in picioare dimineata…
3. Valutistii.
What ? Nu sunt ei bisnismeni ?
4. Bancile – intinse campuri elizee de sclavi – ai intrat pe teritoriul lor, devii Hansel si Gretel. Te-ntreaba daca vrei regulare cu alifie sau fara, accepti varianta cu – pentru binele tau, insa ele il aduc pe matahala de Alifie…
5. Balareala numita creatoare de joburi: S.R.L.- urile si S.A. – urile ( mai mari sau mai mici ), care au pus mana pe sedii, pline de utilaje si alte aparaturi, luate cu tot cu muncitori, ramase de pe vremea raposatului Ceausescu ( nu stie nimeni in afara de ei prin ce metode ) – adevarate mine de aur pentru primii pasi ai afacerii. De-acolo si intrebarea fara raspuns: ” Cum ati facut primul meleon ? „. De regula, provin din randul fostilor directori, sefi de sectie, activisti si secretari cu propaganda pe fabrica, vechi si noi sindicalisti servili, maistri sau chiar muncitori, toti smecheri care au stiut sa „se-nvarta” la momentul oportun. Isi conduc si mentin firmele nu printr-un management complex ( majoritatea provenind de la vechile scoli comuniste) ci prin subjugarea angajatilor pe care-i platesc cand vor, cum vor, cat vor cerandu-le adesea imposibilul ( 8 zile de lucru intr-o saptamana – cazul Dan Steel ). Ei nu paltesc furnizorii la timp dar ii injura pe beneficiarii care nu le onoreaza scadentele. Un cerc vicios, plin de sacali asemanatori, in care cei mai feroce supravietuiesc iar ceilalti aluneca in blocaje financiare. De felicitat, nu ?
6. Tipul de firma al Cristianei Sabau. Cea mai de apreciat. Nu-i plac sefii, operativele si sedintele cu influente de partid, colegii de munca puturosi, nu are cui sa faca reclamatii pentru mersul sau nemersul activitatilor – drept urmare a urmat calea supravietuirii de una singura. Nu-si permite angajati dar, dupa achitarea tuturor taxelor, supravietuieste. Nu in lux, dar traieste – nu i se poate reprosa ca veniturile ei sunt compuse din munca unor patroni precum alina. Nu se bate cu pumnul in piept ca schima economia lumii si nici ca tine in spate 10 pensionari. Demna de lauda.
7. Firma tip alina. Are trei lulele, trei surcele de angajati dar i se pare ca e buricul pamantului. Produsele ei la scara judeteana nu sunt demne de luat in seama. Si-a facut o casa, P+ M si-a luat o masina cat de cat, merge in excursii prin lume, isi tine unu-doi copii la facultate, ne afiseaza poze pe facebook de pe unde-a mai umblat. Angajatii – vai de ei si-aici. Le scoate ochii de srabatori cu niste produse turkish pentru cei mici luate en-gro, pe firma si cu discount, din supermarketuri. E tarziu si nu mai are ce sa faca atunci cand afla ca, stand toata ziua la serviciu – ca sa-mi plateasca o parte din salariul meu de bugetar, par example – barbat’-so o insala cu cea mai buna prietena, fica-sa ii toaca banii si trage pe nas prafuri, toate fiindca nu cunoaste ca o generatie face bani iar urmatoarea ii, ca sa fiu un domn, iroseste.
M-am plictisit.
In concluzie, vorba lui Istodor:
” Muriti, bai !”
Domnule, esti bolnav, dar bolnav rau. Nu doar cu organul pe care ti-l ingrijesti de zor, dar cu mansarda cu siguranta. Ce zice psihiatrul curant? Stie ca ai apucaturi maniaco depresive in ce ma priveste pe mine? Nu ma provoca sa ne vedem in instanta cu veniturile angajatilor mei pe masa, ca s-ar putea sa intampini probleme despre calomnie si sa te strepezesti cu totul cand vei mai auzi de mine. Vezi-ti de treaba dumitale de comentator fara sa faci atingere la altii, ca in ce ma priveste s-ar putea sa ti se infunde si altceva decat organul pe care cu predilectie ne-ai informat ca ti-l ingrijesti cu sarg. Despre oameni pe care nu ii cunosti tineti gura inchisa, ca pute.
Tipuri de bugetari:
1. Bugetarul obosit, ce umba in timpul programului sa-si rezolve poblema dusului copilului la scoala, adusul acasa, cumparaturile, platitul factulrilorsi alte gradioase programe impuse de furnizori de servicii.
2. bugtarul plictisit, nervos cand cotribuabilul ii intrerupe solitair-ul sau meciul de poker online
3. bugetarul afectat: nimeni nu munceste cat el, are de impartit trei hartii in cinci birouri in doar 8 ore de program
4. bugetarul imbuibat: casa cu doua nivele, piscina, mercedes, nevasta fitioasa, toate de intretinut din greu, de el care poate doar sa aplicie amenzi imputitilor de contribuabili.
5. bugetarul scarbit: de regula profesor, satul de pretentile absurde ale parintilor, nesimtirea elevului, salariul prea mic.
Din ce categorie faci parte nesimtitule, tu, care iti permiti sa-i cataloghezi pe toti cei ce iti platesc tie salariul?
Te informez ca avocatul meu tocmai are o parere buna despre cum se va derula procesul in instanta in ce priveste trasul pe nas al fiicei mele, veniturile angajatilor, impozitele achitate catre stat in ultimii 18 ani, facebook-ul pe care nu il frecventez, barbatul meu despre care nu stii nimic, salariu tau pe care ti-l platesc singura integral.
Ne vedem in curand in instanta, cand iti garantez ca o sa-ti inghiti fiecare cuvat pe care l-ai scris intr-un ziar online despre mine.