E vremea ca un copil să fie cetăţean de onoare

Cred cu toată puterea mea acest lucru şi vă cer ca, pe lângă premiile pe care i le veţi acorda, să îl nominalizaţi pe Rareş Buhai să devină primul cetăţean de onoare al oraşului care nu a împlinit vârsta de 18 ani.

Timid, retras, poate că mult prea discret, acest băiat minunat a făcut pentru acest oraş un lucru extraordinar (cu care nu mulţi pot să se laude indiferent de titlurile pe care le-au primit uneori cu prea multă generozitate), a dat valoare numelui Bistriţei. După ani în care am auzit doar cuvinte de hulă la adresa şcolii româneşti, acest copil a arătat prin inteligenţa lui sclipitoare că nu e totul pierdut, că şcoala românească are valoare.

Graţie acestui băiat minunat, numele Bistriţei şi al României vor fi pomenite cu respect atunci când se va vorbi despre elita mondială a informaticii. Şi nu doar el, familia lui, profesorii lui, şcoala în care învaţă se simt mândri, noi toţi ne bucurăm pentru performanţele de care este în stare acest copil-minune, iar eu, în numele tuturor celor care gândesc aidoma, vă cer să-i acordaţi lui Rareş Buhai titlul de cetăţean de onoare al Bistriţei, însoţit de diverse privilegii pe care le veţi considera oportune pentru ca să simtă cu adevărat că îl preţuim.

Vă mulţumesc, în acelaşi timp, că aţi ţinut cont într-o oarecare măsură şi de sugestia enunţată în acest ziar atunci când aţi decis să îl premiaţi pe Răzvan Martin. E o bucurie să văd că performanţa sportivă a fost cu adevărat răsplătită. Vă cer însă acum să fiţi la fel de generoşi şi cu Rareş Buhai. Din fericire, el are de partea lui familia şi încă ani mulţi în faţă în care să înveţe şi să se pregătească pentru o carieră strălucitoare.

Părerea mea este că i-ar fi de mare ajutor o bursă generoasă din partea comunităţii locale care să se întindă pe ani buni de acum înainte până va primi primul său salariu la Google sau la Facebook, de ce nu? Atunci când am vorbit cu el, mi-a spus că e atent cu banii, îi adună, îşi cumpără doar lucruri de care are nevoie. Investeşte în pasiunea lui pentru informatică şi poate că e mai bine ca noi, oamenii mari, să-l lăsăm să-şi urmeze drumul luptând pentru fiecare victorie.

Nu ştiu în ce fel veţi găsi oportun să îi arătaţi acestui băiat extraordinar care a intrat în elita mondială că noi toţi îl susţinem, îl vrem în continuare printre cei mai buni, dar am încredere că veţi găsi cea mai bună variantă. Vă sugerez să vă consultaţi cu familia lui, cu profesorii lui întrucât e un caracter în formare şi orice intervenţie din afară poate să-i dăuneze.

 De asemenea, vă cer să nu îi uitaţi nici pe profesorii care au investit în el ani de muncă şi răbdare. Distinsul profesor Constantin Gălăţan de la Colegiul Naţional „Liviu Rebreanu” merită la rândul lui toţi laurii din lume. Dacă Mihai Cazacu ar trăi, ar vota cu două mâini pentru ca şi Constantin Gălăţan să devină cetăţean de onoare al Bistriţei în acelaşi timp cu elevul său de aur.

Bistriţei i-au rămas atât de puţine valori, să nu lăsăm ca momentul lor de glorie să treacă neobservat.

Cristiana Sabău