Reporter: Povestiţi-mi de când creşteţi cai, de când concuraţi în Campionatul Naţional de Atelaje şi cum vă pregătiţi?
Paul Pop: De nouă ani cresc cai. La început am avut cai de muncă, cai de show-uri, graşi, dar acum am trecut la spuma cailor, la cei de atelaje. De şapte ani participăm la concursuri, iar de şase ani concurăm în Campionatul Naţional de Atelaje. Mergem şi la concursuri internaţionale în Ungaria, Austria, unde sunt. Zi de zi avem antrenamente, în total şase pe săptămână, doar o zi le dăm liber cailor. Avem în total şase cai pregătiţi de concurs. Fiecare pereche de cai e antrenată în jur de două ore şi jumătate. Sunt zile când îi pregătim şi pe câte unul, mai ales atunci când unul merg mai rău. Facem antrenamente cu fiecare la trăsură. Cu trei cai am concurat în Ungaria, doi lipiţani şi un cal de sport olandez care se pretează foarte bine la concursurile de atelaje, iar la Beclean am venit cu a doua echipă care e formată tot din doi cai lipiţani şi un olandez.
Care e poziţia echipei în clasament?
Cam la jumătate, pe locurile 5-6 suntem de obicei. E foarte greu de ajuns pe podium. Toţi care concurează aici au minim 15 ani de experienţă în concurs. Eu sunt abia în al şaselea an. Orice profesor ai, cât de bun ar fi, trebuie să existe rutină. Noi acum ne antrenăm cu Jozsef Dobrovitz din Ungaria, unul dintre cei mai buni antrenori de patru cai care obţine rezultate la campionatele mondiale, poziţii fruntaşe. De un an ne antrenăm cu el, dar trebuie să avem răbdare. Important este că mergem tot în sus şi toată lumea ne felicită pentru asta. Este o vorbă între driveri: dacă ai un cal bun, se descurcă şi driver fără experienţă, însă dacă ai un cal nu foarte capabil, nici cel mai bun driver nu îl poate conduce. Un cal capabil e unul care face anumite mişcări. Unii au capacitatea aceasta din naştere, iar alţi cai o dobândesc prin mult antrenament, iar alţii nu o dobândesc niciodată. E important să aibă elasticitate, mobilitate, un cap foarte bun, să nu se enerveze, să fie foarte calm, iar la trap întins calul trebuie să facă o mişcare foarte înaltă lungă şi atunci ai punctat foarte bine.
Care e cea mai dificilă probă din Campionatul Naţional de Atelaje şi care e obiectivul echipei dumneavoastră?
Ca şi fineţe şi măiestrie e dresajul. Punctele de la dresaj aduc foarte mult în economia concursului. Dacă ai un loc bun în dresaj, chiar dacă ai o problemă la maraton sau la obstacole, tot eşti plasat bine. Fiecare cal, la dresaj, trebuie să arate că ştie să facă semicerc pe stânga şi dreapta, cerc pe stânga şi dreapta, trap întins, trap de muncă. Toate aceste mişcări le foloseşti la maraton şi obstacole. Dacă calul se pliază bine, opreşte pe loc, pleacă în forţă, aşa va face şi la celelalte probe. Obiectivul nostru e să ajungem între primii patru-cinci. Dacă ajungem, e foarte bine fiindcă la anul sunt campionatele mondiale în Ungaria şi ne putem califica pentru ele. Sunt şi premii puse în joc la mondiale, iar ca să ajungi să concurezi la un asemenea nivel trebuie să fii foarte bun. Şi noi vrem să demonstrăm că suntem tot mai buni.
Creşte probabil şi valoarea cailor după un astfel de concurs de talie mondială. Cât aţi investit până acum în cai, în echipament?
Trăsurile de dresaj variază între 6000 şi 15.000 de euro, cele de maraton, la fel, pot costa până la 12.000 de euro. Caii pot costa de la o mie de euro până la 50.000-100.000 de euro. E simplu să ai un cal bun, dar să ai doi buni deja e o problemă foarte mare. Trebuie să aibă aceeaşi talie, lungime, să ridice picioarele la fel de sus, să întindă la fel de mult. Contează foarte mult ce stare are calul în ziua de concurs. Cu o săptămână înainte îi pregăteşti pentru asta, fizic şi psihic. Dacă are prea multă energie nu poţi face nimic cu el, dacă are prea puţină, nu poate face mişcarea şi atunci faci tot felul de tehnici ca să antrenezi caii, pe unul mai mult, pe altul mai puţin. Întotdeauna, unul va fi mai iute şi altul mai lent. Acum, de exemplu, noi concurăm numai cu cai castraţi. Armăsarii sunt puţin agitaţi în timpul concursurilor. Iepele sunt foarte bune, însă noi am decis să schimbăm echipa şi avem doi cai noi, unul din Olanda şi altul din Austria, iar al treilea altul cu care am mai concurat. Cerinţele sunt foarte mari mai nou. Aproape toţi concurenţii pe care îi vedeţi aici au profesori din Ungaria, din Slovenia, de unde poate.
Nu e deloc ieftin.
E al treilea sport în lume după „Formula 1” şi iahting ca şi costuri. Bugetul depinde de ţinta pe care ţi-o propui. Dacă vrei să plăteşti un profesor în Ungaria, te duci acolo şi plăteşti, dacă vrei să participi la multe concursuri, costă. Dacă nu dispui de prea mulţi bani, mai 
stai şi acasă, mai dai un telefon, dar nu faci mare lucru cu asta. Ca în orice sport de performanţă, trebuie să ai un profesor care să te urmărească. Dacă ai făcut o greşeală, trebuie să o repari fiindcă altfel o repeţi şi strici tot mai mult.
Ce înseamnă pentru dumneavoastră caii, concursurile?
Eu iubesc şi caii, şi câinii. Am şi o canisă de 15 câini de Asia Centrală, cei mai buni câini de pază. Ce câştig cu câinii, cheltuiesc cu caii. Calul e un animal frumos, inteligent. Eu am făcut toate sporturile de performanţă: karate la tinereţe, culturism, ATV-uri şi am câştigat peste tot. Am ambiţia să fiu cel mai bun chiar dacă nu pot. E foarte mult de muncă. Noi, când am început acum 6 ani, eram ultimii, acum suntem mai jos de jumătate şi sperăm să mergem încet-încet mai sus. Aici nu poţi face paşi mari pentru că toată lumea se pregăteşte la fel de bine, toată lumea are profesori. Trebuie multă concentrare şi paşi mici. Nu te bucuri că acum ai luat un punct, iar la următorul concurs ai figuri pentru că rămâi cu ele.
Vă mulţumesc şi mult succes!
Notă: După prima probă, cea de dresaj, Paul Pop s-a situat pe locul patru în clasament, ceea ce înseamnă că e pe drumul cel bun în atingerea obiectivului propus.
Interviu realizat de Cristiana Sabău
Adaugă comentariu