Vă mai aduceți aminte cum era Crăciunul în perioada comunistă? Se stătea cu orele la cozi pentru un kilogram de carne, bradul era împodobit sărăcăcios și cu puțină beteală, pe crengile lui erau atârnate bomboane în staniol, bibelourile în formă de pești tronau pe mobilă sau pe televizoarele alb-negru. Dacă ați uitat cum era sau pur și simplu nu ați știut, puteți vizita o expoziție tematică deschisă la Arhivele Naționale Bistrița-Năsăud.
”Am pregătit această expoziție ca să aducem în atenția publicului cum era viața în ultimele zile ale comunismului și în primele ale Revoluției, ca să le reamintim oamenilor cum era atunci și cum am evoluat noi până în 2024. Dacă ne uităm la fotografii, vedem evoluția societății, începând de la îmbrăcăminte, la comportament, la asigurarea celor necesare vieții zilnice. Se uită destul de repede că, pentru a cumpăra un kilogram de carne, se stătea câte 2-3 ore la o coadă, cașcavalul, dacă îl vedeai, îl vedeai foarte rar, apa caldă se dădea câte o oră la două zile, lumina se lua la ora 18.00 și era înfricoșător mai ales pentru copiii care stăteau pe afară cu cheia la gât pentru că părinții lucrau nu opt ore, ci 10-12, ca să își plătească România datoria externă. Însă, în această expoziție, noi am încercat să îndulcim puțin tonul fiindcă au fost și momente frumoase ale copilăriei noastre. Am prezentat unele fotografii din excursii, de când petreceam timp cu părinții. Avem multe manuale din perioada aceea, uniforme, trese, cravate, steagurile organizațiilor de pionieri, chiar și inelul de la cravată”, a spus dr. Cornelia Vlașin, șef Serviciu.
În expoziție mai sunt și produse pe care le făceau întreprinderile românești de la vremea aceea, cum ar fi Guban sau Cotnari – a căror activitatea continuă și acum și se bucură de apreciere fiind de calitate -, dar și pahare realizate în comunism de fabrica de sticlă din Bistrița, care și-a încetat activitatea.
”Am amenajat și o cameră din perioada comunistă, cu celebra carpetă Răpirea din serai, covorul din iută, un pom de Crăciun auster cu o ladă în care am pus câteva mere, avem și bibelourile, mileurile care înfrumusețeau casele, un ceas cu pendulă, geamantanul cu care se mergea în Armată, aparate de radio, magneton, pick-up, plăci cu Savoy și Gică Petrescu, muzică pe care oamenii o ascultau atunci, avem și celebrul pește din sticlă. Pentru toate acestea le mulțumesc tuturor celor care au venit alături de Arhive și au fost foarte darnici”, a spus dr. Cornelia Vlașin.
În expoziție apare și un colț ”al sinistrei Securități” care îi interoga, tortura și trimitea în închisori pe cei care îndrăzneau să viseze la libertate, este și unul dintre puținele tablouri pictate care îl înfățișează pe Nicolae Ceaușescu, dar mai sunt și fotografii din perioada comunistă și din primele zile după Revoluție.
La vernisaj au participat primarul Gabriel Lazany, viceprimarul Ștefania Stere, alături de șefi de instituții MAI și invitați.
Expoziția ”35 din 89” poate fi vizitată până în luna februarie 2025.
Dacă cineva îmi spunea acum câțiva ani că la începutul anului 2025 , aș fi fost avut în gânduri regrete după epoca aceea l-aș fi jignit probabil atunci, ești nebun.
Și totuși inimaginabilul s-a produs, la sfârșitul anului 2024 , gândirea îmi este câteodată provocată, pusă la îndoială de o realitate pe care o trăiesc și cu care câteodată mă confrunt de o manieră interogativă.
E bine să ai mai mult decât ai visat?
Sau simplicitatea, sărăcia materială(caracteristice epocii comuniste) sunt spiritual vorbind mai adaptate unei vieți împlinite, unor comunități mai strânse, care colaborează și au la sfârșit de linie vieți trăite mai umane, fericite și mai bune.
Pentru că nu , studiile științfice ne demonstrează fără îndoială că țările cele mai sărace din lume sunt ironic, printre cele mai fericite. Există o corelație directă între sărăcie și construirea unor comunități de sprijin locale puternice, fiecare e dependent în propria-i supraviețuire cotidiană de ajutorul celui de lângă el și fiecare e angrenat în rețeaua de conexiuni de întrajutorare.
Nu degeaba părinții după revoluție spun cu o anumită resemnare, oamenii se ajutau mai mult pe perioada comunismului, solidaritatea umană era în umbra sistemului foarte puternică, schimburile erau altruiste, capacitatea de a înțelege suferința nevoile celorlalți erau mai puternice.
Desigur, fuga după statutul social și demarcație individuală în societate trecea și atunci prin posesia unor obiecte simbol,a căror achiziționare era rezervată celor mai privilegiați de sistem.
Că vorbim de cartușul de țigări Kent sau Marlboro, magnetofoanele Kazhastan, video-urile , blugii , gumelor de mestecat..era o categorie de produse rezervate unora. Iar lipsurile alimentare și economice erau evidente. Coada la butelii, ulei pâine
Pe de cealaltă parte obiectiv subiectiv, era un mod de viață mai sănătos oarecum considerând economia bazată pe reciclare . Nu aveam cartoane și plasticuri în masă, erau sticle cu lapte care se recondiționau.
Nu erau mii de haine, posedam câteva, cele de evenimente majore(duminică, sărbători etc) natura era poluată dar totuși cantitatea de deșeuri mai puține. Din punct de vedere a supraviețuirii termice, toate lumea avea acces la șosetele, bluzele de lână croșetate de bunice, azi în magazinele occidentale să cumperi haine din lână costă averi, plasticurile au invadat pielea.
Ca să nu menționăm calitatea vieții conjugale. În lipsa TV-urilor, ecranelor smartphone, a tăierii curentului, lumea se băga în pat și închidea lumina mult mai repede, intimitatea de cuplu , prin care trece calitatea unei relații și autoregularea hormonilor de stress , am o bănuială că erau mai prezente în viața de zi cu zi.
Nu știu ce să spun, pentru că fiecare experiență e subiectivă, dar văzând ieri iureșul după cumpărăturile de Crăciun, toată lumea aruncă cu bani în stânga și dreapta, cumpără lucruri pe care pe 26 nu o să le mai folosească și decorații care vor sfârși la gunoi..cred că ritmul vieții consumeriste ne face din ce în ce mai superficiali și ne îndepărtează de la adevăratele valori de partaj comun. Ne alienează unii de ceilalți. E o artificialitate a relațiilor , care trece nu prin îmbrățișări sincere, reale de a manifesta atașamentul față de cealaltă persoană ci prin așteptări de a stinge dorințe artificiale de a poseda mai mult tot felul de inutilități.
Ne îndepărtăm de un sens comun, fiecare trăiește într-o lume virtuală a unei cutii cu ecran, fericire sintetică. Ce spun niște străini contează dintr-o dată mai mult decât ceea ce ne spune familia, vecinii. Credibilitatea unui om nu e mai dată de capacitatea lui de a confirma cuvântul , promisiunea dată în real ci de capacitatea lui de a ne impresiona pe ecran cu tot felul de minciuni, semiadevăruri seducătoare, care nu aduc nici un plus în viața noastră.
Sună a nostalgie după comunism. Într-un anumit sens da, urmărind sensul pe care concetățenii noștrii îl urmăresc, fuga, goana după perisabilitate și obsolență programată.
@CC
n-ai trăit în comunism nici măcar în vis!
magnetofoanele erau Kashtan, frigul era frig de te câcai pe tine în casă și la școală, coada nu era la butelii ci ci doar la alimente (buteliile ”veneau” în cartier la scara blocului), de Crăciun aveam banane verzi care putrezeau, reglarea hormonilor (???), avortul era ilegal, oamenii ”se turnau” nu se ajutau, .. în principiu ai ratat imaginea ”de ansamblu”
Comunismul a fost și rămâne un mare CÂCAT!
@cc
Când mă gândesc la „subiectul” expoziției, îmi vine in minte o Sg 😱imagine( tablou)
Source:https://amp.theguardian.com/artanddesign/2019/jan/16/the-scream-edvard-munch-ultimate-image-political-age-british-museum
Risc să vă dezamăgesc am trăit perioada copilăriei și a adolescenței în comunism.
De altfel ca și copil pe clasa a VIII am fost parte ca și mulți alți colegi implicați în coregrafia vizitelor a lui Nicolae Ceaușescu, îmi amintesc perfect prezența în piața în fața Coroanei(actualului consiliu județean).El avea casa de oaspeți a partidului pe colț cu Păcii unde e un nou restaurant Rapsodia.
Despre magnetofon da aveți dreptate, mai era unul maiak foarte prizat.
Sucurile Bem-bem făcute în Mureș, Eugeniile, portocalele și ciocolățile chinezești micuțe de crăciun făceau parte din categoria de produse dorite.
Eram abonat la revista Tehnium și am avut un calculator HC 85 produs de ICE Felix, încărcarea softwarelui se făcea cu o casetă. Eram și membru la Casa Pionerilor la un club, participări la taberele Start spre Viitor de la Năvodari.
Whatever.
E acum 30 plus de ani.
Eu ceea ce afirm acum e personal subiectiv, în raport cu experiența mea individuală nord americană (plus de 20 de ani în Nord America).
Bogăția, sărăcia sunt noțiuni relative depinde de sistemul de referință.
Oricum definiția universală a unui bogat impune că pentru acea persoană, alții lucrează în orice colț al Pământului
Deci.
Revenind, oamenii cred că dacă posedă în lumea de azi , îi face mai inteligenți decât alții care în ochii lor au mai puțin.
Nimic mai fals.
Nimic nu înlocuiește inteligența nativă, trăiesc într-o societate în care sunt oameni care sosesc din cotloanele continentului african dar intrând în sistem și profitând de inteligența lor nativă și resursele puse la bătaie de sistem reușesc într-o singură generație să urce scara socială.
Un pic ca și arabii(românii de origine arabă cu naționalitate românească) în România, în cultura lor e favorizată acumularea de bogății de aceea veți întâlni imediat oameni care vor pune accentul pe reușită de acea manieră.
În general românii din clasa elitistă de atunci , de pe vremea comunismului, încurajau educația , reușita la admiterea la universitățile din țară .
Sunt foarte mulți dintre copiii fostei nomenclaturi ai Partidului Comunist din România care acum construiesc să zic așa capitalismul în USA, Canada, Germania Franța la nivelul corporatist și cel guvernamental, cu poziții de vârf, datorită educației excepționale dobândite sub comunism.
E o realitate.
Fenomenul nu e nou, același lucru s-a întâmplat cu copiii celor care au părăsit România odată cu sosirea comunismului.
Dar ideea nu e neapărat, de a elogia comunismul și tarele lui, pentru că aici suntem amândoi de acord că au fost și perioade dificile mai ales datorită obsesiei ceaușiste de a achita datoria externă care a condus la înfometarea populației și încurajarea unor practici ca și furtul din CAP-uri, întreprinderi..s-a pierdut respectul proprietății atunci.
Ideea e de a realiza că fiecare sistem are plusul și minusurile lui nu există o lume perfectă.
Dacă veți întreba visul oricărui părinte indiferent de locația lui pe glob, răspunsul va fi poate același, ajunși la bătrânețe să poată să-și vadă nepoții și copiii. E natural, omul e un animal social, nevoia de apartenență la un grup e parte din supraviețuirea lui naturală.
Societățile occidentale mai ales megapolisurile sunt societăți de alienare individuală într-un sens fiecare există dar fără neapărat a avea o strânsă apartenență la un grup. Fiecare e singur în mulțime.
Maximul pe care evoluția ne-a condiționat sunt vreo 150 de cunoștințe iar grupurile care lucrează cel mai bine dacă ar fi să ne luăm după Bezos fondatorul companiei lui Amazon ar fi constituite dintr-un număr care nu ar avea nevoie să mănânce mai mult de două pizza ca să se sature.
Chiar în armatele moderne grupurile , echipele în care se încurajează coeziunea sunt vreo 12-15 de acolo e greu de gestionat și scade performanța se pare.
Comunismul nu a fost un mare căcât, deoarece o mare parte din ceea ce ești se datorează și comuniștilor.
Infrastructura feroviară, electrificarea satelor, aducția cu instalații de ape, dezvoltarea industrială, educația gratuită universală, proiecte naționale gen Transfăgărășan, Casa Poporului, Centrala Nucleară…e adevărat unii pot critica fără comuniși oricum se dezvoltau poate într-un ritm mai alert..dar sunt sceptic.
Au fost plusuri și minusuri evident…nu neg sacrificiile, privarea de drepturi.
Faptul că România și Bulgaria sunt printre cele două națiuni care au cel mai mare număr de proprietar de locuințe pe rată de locuitori se datorează comuniștilor.
Dar știi ceva, îți doresc să trăiești liniștit alături de familie acolo unde ești.
Și să beneficiezi de oportunitățile oferite de U.E acum, libera circulație, acces la fonduri etc.
Capitalismul e o chestie grea se muncește de la 4 dimineața la 18 seara.
Spre asta se îndreaptă lumea , va fi din ce în ce mai greu de a acceda o locuință , a crește un copil fără a renunța la o calitate de viața aka timp personal.
Inainte de 1989 puteai sa faci orice facultate fara nici un ban de acasa…daca erai bun cel putin de 8…de atunci!!!
8 de atunci e 12 acum!!!!
Sunt total de acord cu dvs. privind relațiile dintre colegi, prieteni, rude, vecini, era o solidaritate, dar în prezent invidia caracterizează relațiile dintre oameni.
Dacă nostalgia vă copleșește, Rusia,Belarus, Coreea de Nord poate fi o soluție pentru cei atât de uituci cu binele de atunci!
Iar tineretul născut mulți ani după 1989 să invete ce a în semnat comunismul în România și nu numai , eventual să vadă Memorialul durerii de la Sighetul Marmației unde a murit adevărata intelectualitate a țării !
Dar ființa omenească este permanent nemulțumită, doar să se compare cu alții , din alte țări sau epoci. Cine nu cunoaște istoria reală nu are nici un viitor mai bun, dacă nu evită greșelile trecutului ! Să auzim numai de bine!
Dle, sunt de aceiași părere că la momentul preluării puterii , a fost o decapitare a mari părți a intelectualilor români , la fel cum același fenomen s-a petrecut prin emigrare odată cu preluarea puterii de către neocomuniștii lui Iliescu.
Faptul că la momentul acesta îmi permit să compar două sisteme de viață, nu anulează perspectivele explicate.
Capitalismul înseamnă individualism, Dieu pour tous, chacun pour soi ..sunt puțin oameni care știu au valoarea filantropiei (nu aia manipulativă)..mai mult, mai mult. Până unde? Toți sfârșim într-un sicriu sau mă rog, unii într-o urnă funerară la alegerea individuală.
Comunismul încerca o viață mai egalitară la nivel de ideologie ..dar și-a pierdut credibilitatea în momentul când natura umană a învins, unii mai egali ca alții în interiorul sistemului.
Anyway, putem dezbate pe adevăruri, neadevăruri, percepții individuale, morgane colective..dar am altele mai bune de făcut. Tocmai am cumpărat volumul lui Yuval Noah Hariri, -Nexus e o lectură fascinantă pe care o recomand tuturor celor interesați de piața ideilor.
Are chiar rânduri destinate supravegherii Securității din România..
Mai este puțin și o să fi și tu nostalgic. Acum a plecat și gazul spre alt „investitor străin” . Mai sunt puține de dat. Când nu o sa mai fie , o să îți dai seama că oamenii nu sunt in principal nostalgici după cozile la pâine ci după calitatea pâini, nu după parizer și salam de vara ci după produse mai pentru sănătate . O sa înțelegi că Independența economică a țării se răsfrânge și asupra omului de rând.. O să înțelegi că nu Ceaușescu te ținea flamand ( pentru că atunci când mergea în vizită prin orașele țării, magazinele erau aprovizionate) ci cățeii de pe lângă el , cei care au pus umărul la evenimentul din 89, că revoluție nu-i pot spune și care se bazau pe nemulțumirea populației pentru a înfăptui ce și-au propus. (În 89 depozitele și hambarele erau pline, datoria țării era achitata deja, un an dacă se amână schimbarea regimului ar fi fost greu de înfăptuit pentru că nu ar mai fi fost austeritatea alimentara. )Și care au pus umărul și la cedarea resurselor ce țin de siguranță națională a țării și pun încă( apa, curent, gaz, petrol, păduri, etc) Oricine o să vorbească de resursele tari, independenta, naționalism etc. o să-i fie găsit „nod în papură” .
Cei care CHIAR au trăit(au supraviețuit ) pe propria piele vremurile comuniste, cu siguranță, nu vor să le retrăiască prin această expoziție. Probabil e utilă? pt tinerii născuți după ’89!???
–-Daaaa, „era minunat” înainte de ’89! Vezi video: datorii externe -zero(?), popor înfometat și mereu la cozi după alimente, popor needucat, in 89 – erau aprox 4 mil500 mii cetățeni doar cu clase primare 1-4( părinții îi retrăgeau de la școala pe copii , pt ai pune la munca în gospodărie) etc etc
Vizionează „6 Mituri Stupide Despre Comunismul din Romania” pe YouTube
https://youtu.be/9CK7h4EUBNA?si=4cp8uY87onhuwfhP
Încă odată am să intervin cu o perspectivă.
Carnea pe care toți nutriționiștii o recomandă azi e cea albă, pește și de pasăre.
O simplă căutare cu chat gpt sau google oferă informația
Pâinea pe care toți nutriționiștii o recomandă este cea integrală. Neagră cu tărâțe. Cu fibre, se.produce activarea. microbiotei de calitate, a florei intestinale. E.și cea mai scumpă în bakery nord american. E un adevăr științific nu un argument anticomunism. Comunismul poate fi condamnat pentru sărăcia ofertei pe masă , pentru absența diversității culinare la nivel de gastronomie, dar nu pentru absența preocupării de a asigura sănătatea populației ..se.investea masiv în medici, infirmiere, radiologi, clinici, spitale. Acum tot același comunism a considerat corpul femeii ca și o proprietate a Statului în privința avorturilor..( drame) dar si bemol, avem o mișcare similară de interzicere a avorturilor chiar în cele mai mari democrații..toate Statele mizează pe un progres demografic.
Evident cea mai mare tară a comunismului a fost reprimarea brutală a dizidenților și îndepărtarea de la principiul libertățile individuale și ideea acceptării unei lumi pluraliste. Eradicarea anafalbetismului și promovarea educației științifice au fost o prioritate într-o perioadă. Dar fără un mediu intelectual unde ideile pot fi contestate,un status quo provocat, nu există îmbunătățire progres. Pentru că asta e evoluția cunoașterii..de fiecare dată cineva sosește cu o nouă perspectivă fundamentată cu metida științifică o nouă barieră de.cunoaștere ce era imposibil de trecut cade, datorită unei noi abordări, îmbunătățiri, descoperiri. Unii desigur se întreabă la ce folosesc bugetele alocate CERN și de ce nu merg în biserici..de ce vorbim de materie-antimaterie…etc.
Rusia de exemplu nu e temută pentru sistemul totalitarist politic azi neapărat ci mai ales pentru arsenalul ei miltar dezvoltat dobândit datorită calității educației științifice.
Nu sunt nostalgic după comunism ci după un sistem al valorilor care include și altceva decât banii…
Pentru nostalgii 🚬🥃nocturne…. aveți si filme (o „Comedie” ce prezintă legendele urbane care circulau în perioada dictaturii comuniste din România:.––sau filmu din 2013 –
[…] ”Sunt o babă comunistă” – despre nostalgia unui regim care a făcut bine pentru unii și Mult Rău – pentru alții.
Sursa:https://m.cinemagia.ro/filme/sunt-o-baba-comunista-29124/
https://youtu.be/ihjWfks8U20?si=hpH6CZ-xoik4ADVD –––
Vizionează „TALES FROM THE GOLDEN AGE – Trailer” pe YouTube
@cc
Mr.CC,ce bine este sa scrii din America despre comunismul de tristă amintire din ROU,nu?
Vorba lui Brucan, „nu_i așa?”