Virgil Rus: ”Trilogia supleţei” (I)

”Trilogia supleţei”, partea I

De câte ori aţi auzit pe cineva să spună ”eu merg la sală (fac sport) pentru că îmi îmbunătăţesc eleganţa, mobilitatea, postura corporală – estetica, echilibrul, orientarea în spaţiu sau… supleţea? Aşa e, foarte rar sau mai degrabă, niciodată.

Cel mai adesea auzim ”merg la sport ca să slăbesc” ori ”fac sport pentru că vreau să am forţă, sau rezistenţă” sau ”mi-am îmbunătăţit viteza în 2-3 antrenamente” şi ”am făcut şi o febră cum nu am mai avut”. Dacă ar sta aşa şi în realitate, precum percepţia subiectivă, multe recorduri ar fi depăşite atât de rapid încât ar avea ceva de lucru cercetătorii privind teoriile sportive actuale. Calităţile motrice sunt perfectibile, unele mai mult altele mai puţin şi doar în anumite perioade ale vieţii, în mod special în etapa copilăriei. Febra musculară este un efect al proceselor metabolice din muşchi ca rezultat al modificării stimulului. Aceasta nu este un obiectiv. Odată adaptat, muşchiul, nu mai răspunde la fel aceluiaşi stimul iar febra scade sau nu mai apare deloc. Arta antrenorului este de a ajusta aceşti stimuli în funcţie de obiectivele clientului şi în raport cu adaptarea acestuia la efort. Practic, acesta necesită a avea o pregătire şi o experienţă de specialitate pe măsură pentru a reuşi să facă aceste ajustări continuu şi reuşeşte atunci când abordarea este holistică, atunci când mijloacele operaţionale sunt parte dintr-o pregătire de lungă durată – licenţă, master în acest domeniu al educaţiei fizice şi sportului alături de perfecţionarea continuă pe specialitate.

Experienţa, de asemenea, este un factor important.Cum putem spune că un produs (ceva nou pe piaţă) poate fi bun când efectele unui program, mă refer în sport, pot să apară uneori chiar şi după câţiva ani, unele ireversibile? Am cunoscut persoane care şi-au „pierdut” talia, unele „lucrând” încă la acest lucru, interesant. Am cunoscut peroane care au devenit pacienţi de secţie ortopedică, medicul de acolo, un prieten, spunându-mi că unii au leziuni ale spatelui ireversibile. Cum putem evita aceste lucruri? Sunt multe de spus, însă experienţa şi pregătirea specialistului poate să evite şi să anticipeze anumite (d)efecte, iar această experienţă nu este întotdeauna imaginea şi marketingul creat de anumite produse. Eca şi în reclama tv unde ţi se oferă un mezel deşi e plin de E-uri, arata bine, are gust bun dar favorizează senificativ apariţia unei forme de cancer în câţiva ani. Pe această direcţie ar fi multe de spus, dar mă opresc aici. Poate vom discuta cu altă ocazie.

Revenind la subiectul nostru. Ce este viteza de fapt? Dar forţa sau rezistenţa? Ce sunt acestea atunci când vorbim arta modelării corporale prin sport? Ce este supleţea?

Înainte de a parcurge mai departe acest material, luaţi o pauză, cinci minute, şi încercaţi să vă daţi un răspuns pe care să îl scrieti pe un bileţel, puneţi-l de-o parte iar la finalul tuturor materialelor pe această temă (trei la număr), recitiţi-vă notiţele. Ce înseamna viteza pentru tine? Dar forţa? Puterea? Supleţea? Dacă veţi găsi asemănări la finalul celor trei materiale vă puteţi considera o persoană norocoasă care ştie „ce face”, „cum face” şi „de ce face” sport. Dacă nu se potrivesc răspunsurile, nu vă îngrijoraţi. Căutaţi un specialist în sport, cu experienţă, alături de care să vă continuaţi cu încredere traseul spre obiectivele propuse.

Asadar, sunt aceste calităţi motrice, forţa, viteza, rezistenţa, cele mai importante? Da, sunt fundamentale, mai ales în sportul de performanţă, însă nu sunt suficiente atunci când vorbim de sportul pentru toţi, atunci când vorbim de estetică corporală, când vorbim de supleţe, eleganţă şi armonie corporală. Acestea din urmă nu doar că e necesar a completa pachetul funcţional dar sunt caracteristici necesare de interesez pentru întreg publicul adult consumator de sport.

Spre exemplu, cum ar arăta o persoană emaciată (lipsită de conţinut muscular) dar care să aibă totuşi un nivel de rezistenţă mărit la efort? Nu ar arăta chiar ok, nu-i aşa? Sau, cum ar fi o persoană cu hipertrofie musculară (muşchii supracrescuţi) pe o grupă sau pe anumite grupe musculare ce pare că ar avea forţa unui…robocop dar care este lipsită de armonia proporţiilor corporale şi chiar de putere? Stiţi acei „umflaţi” pe braţe, unii injectaţi de nici ei nu mai ştiu dacă au muşchi sau substanţe substitut. Aşa e, nici ei nu sunt ok.

Cum ar arăta o persoană, indiferent de sex, care practică sport, face doar antrenamente-limitate în care predomină, să dăm exemplu acum, doar, forţa? Da, acestea ajung să rigidizeze o anumita formă a motricităţii umane şi în timp, să diminueze supleţea, mobilitatea, fineţea mişcării. Dacă rigiditatea este un obiectiv atunci nu este o problemă însă de cele mai multe ori, aceasta este asociată cu o deficienţă, cu un efect nedorit. Rigiditatea este o caracteristică care nu ar trebui să însoţească nicio persoană, nici chiar pe de sex masculin, şi, în niciun caz nu ar trebui să fie parte din definiţia persoanelor de sex feminin. În schimb, un antrenament echilibrat din care forţa să fie parte alături de celelalte calităţi, devine un aspect al optimizării motricităţii.

Genurile nu ar trebui confundate şi alterate prin sport dar fiecare cu opinia şi alegerea lui. Sunt convins că gingăşia, graţia şi supleţea şi o anumita formă de forţă, sunt caracteristici de bază ale feminităţii iar puterea, forţa, îndemânarea şi de asemenea supleţea, sunt aspecte care ar trebui să completeze calităţile persoanelor de sex masculin. Mâna cu adevărat fermă trebuie să fie puternică atunci când „mută munţii din loc” şi să devină un alint atunci când dăruieşte o floare.

Anumite capacităţi motrice sunt percepute de către unele persoane diferit de rolul lor. Unele persoane pot spune sunt chiar amuzante când vorbesc despre ameliorarea acestor calităţi într-un timp foarte scurt. „După doar două antrenamente mi-am îmbunătăţit forţa” sau „după doar o săptămână mi-a crescut viteza…” ş.a.m.d. Însă dintr-un anumit punct de vedere această percepţie este una bună, privind motivarea si starea de bine a celor vizaţi.

În materialele care urmează, atât pentru o informare mai bună cât şi pentru a nu mai face confuzii pentru cei interesaţi, vă invit, să intrăm puţin, în culisele antrenamentului sportiv, în domeniul educaţiei fizice şi sportului, şi împreună să trasăm câteva repere privind aspecte ce ţin de efecte, obiective, scopuri în sport dar mai ales de calităţile motrice care nu doar că sunt necesare a ne însoţi pe tot parcusul vieţii ci acestea, chiar au rolul de a ne îmbunătăţi întreg parcursul ontogenezic.

Despre aceste calităţi şi importanţa lor vom reveni în partea a II-a a ”Trilogiei supleţei”.

Activitatea sportivă de întreţinere trebuie să fie, şi poate fi, parte din viaţa ta, a fiecăruia, iar dominanta alegerilor de acum se va reflecta în starea ta de peste timp.

Prof. Virgil R. Rus, dr. Sţiinţa Educaţiei Fizice şi Sport

– Va urma –