2019, Anul omagial al satului românesc, al preoților, învățătorilor și primarilor gospodari

Ați greșit la alesul tabloului, deoarece după câte știu la Cina de la Emaus au participat doar trei persoane, nici măcar ceilalți 10 ucenici nu au fost prezenți, dar mai un întreg sobor de preoți și un mare grup al norodului. Tot așa s-a greșit și cu argumentarea declarării anului, ca ”2019, Anul omagial al satului românesc, al preoților, învățătorilor și primarilor gospodari în Patriarhia Română, dar şi An comemorativ al Patriarhilor Nicodim Munteanu și Iustin Moisescu și al traducătorilor de cărți bisericești.”, iar despre scopul venirii pe pământ și jertfei Fiului lui Dumnezeu, a Domnului nostru Iisus Hristos nu amintiți nimic, nici măcar nu-I pomeniți numele. Ar trebui să vă mai întoarceți la Sfânta Scriptură, de unde puteți să vă împrospătați cunoștințele, de unde puteți afla care este voința Lui Dumnezeu, să mai schimbați, să adaptați la contemporaneitate conținutul, mesajul transmis prin Sfânta Liturghie reieșit din Cuvântul Tatălui nostru Ceresc, să ”traduceți” pe înțelesul enoriașilor, chiar și de la oraș, singurul Adevăr, valabil și după șase milenii, redat în Cartea Cărților cu lexicul folosit de societate în condițiile istorice din vremurile în care s-au petrecut acele evenimente. Să explicați unele noțiuni întrebuințate în timpul ”slujbei”, ca -sfânt, sfințenie, idol, porunci, lege, Tora, fariseu, profet…., pentru ca omul care pleacă acasă să rămână cu ceva din Sfânta Liturghie, să cunoască sensul iubirii oamenilor și Legea Iubirii lăsată nouă de către Iisus Hristos, care este chintesența celor 10 porunci, a ”oglinzii” în care trebuie să ne analizăm conștiința, pentru a evita să repetăm acele fapte rele, să le eliminăm din viața cotidiană, de fapt singura, aceea a iubirii Lui Dumnezeu și, mai ales a oamenilor, deoarece EL ne iubește pe toți deopotrivă, fără deosebire de personă, iar noi avem un Dumnezeu iubitor, de care nu trebuie să ne fie frică, ci să-l respectăm (după mine cuvântul FRICĂ = RESPECT, SLĂVIRE) și să ne manifestăm RECUNOȘTINȚA pentru toate DARURILE și BINECUVÂNTAREA cu care ne înconjoară și cu îndemnul, de 365 de ori întâlnit în Biblie, pentru fiecare zi din an: NU TE TEME, NU TE PĂRĂSESC, SUNT CU TINE!
Anul omagierii satului …, de fapt al comunității, ar căpăta înțeles, prin explicarea mai pe îndelete a Sfintei Evanghelii, a Veștii celei Bune și nu prin strângerea relațiilor de subordonare a celor de la sat cu cele de la oraș, deoarece în fața Bunului Dumnezeu toate comunitățile sunt egal iubite. Sunt câteva propuneri, idei la care am ajuns, nu datorită vârstei ”gânditorului de la Hamangia”, ci datorită studierii temeinice a Cărții Cărților, studiu prin care am ajuns să cunosc Cuvântul, Voința lui Dumnezeu și am dobândit oarecum Credința și Speranța sigură a îmlinirii Promisiunii făcute de către Dumnezeu popoarelor, aceea a Izbăvirii, a dobândirii Vieții Veșnice. Îmi cer scuze, că am îndrăznit să fac eu un păcătos, un muritor de rând, aceste propuneri pentru un Program atât de bine întocmit de către oameni învățați, teologi, înalți prelați ai Bisericii. Să vă ajute Bunul Dumnezeu în demersul vostru!!!