Învăţăturile lui Traian Băsescu pentru viitorii primari: Fanteziile ne descalifică

Fostul preşedinte al României, Traian Băsescu, le-a vorbit, candidaţilor Partidului Mişcarea Populară din Bistriţa-Năsăud despre ce consideră el că ar trebui să cuprindă programele electorale ale celor care vor să devină primari şi a  început prin a le spune că acestea nu trebuie să cuprindă, adică „minciuni”.

„A fost un primar al capitalei care a cucerit bucureştenii exasperaţi de traficul dificil promiţându-le autostrăzi suspendate care o să treacă peste blocurile de 20 de etaje. Sigur, a fost o minciună, iar minciuna în politică are picioare scurte. La numai un an, bucureştenii au început să întrebe unde e proiectul de autostradă suspendată. Tot el promitea că între Piaţa Alba Iulia şi Piaţa Unirii va face o mare grădină botanică şi zoologică. Voia să aducă acolo cocotieri, bananieri, arbori de cafea şi să mai pună şi papagali, giboni şi alte arătănii în centrul Bucureştiului. Astfel de fantezii ne descalifică ca şi oameni politici„, a spus Traian Băsescu.

Preşedintele actual al PMP a declarat că propunerea sa pentru candidaţi este să îşi ancoreze programele în realitatea comunităţii, să asfalteze străzi, să facă aducţiuni de apă şi canalizare şi apoi să privească în Constituţie unde există un capitol care se referă la drepturi şi libertăţi garantate cetăţenilor români. Fostul şef al statului s-a referit apoi punctual la următoarele drepturi prevăzute în Constituţie care ţin de administraţia locală:

Dreptul la învăţătură: „Şcolile au fost transferate de ani buni în administrarea administraţiilor locale. Nu aş vrea să pun în seama adminiotraţiilor locale lucrurile rele din educaţie, dar, România a ajuns anul trecut la un procent de abandon şcolar de 18%, cea mai înaltă rată de abandon şcolar din UE. Vreţi să vă imaginaţi o Românie în care 18% dintre tinerii de azi nu mai merg la şcoală cum va arăta această Românie peste 20 de ani? Aici, administraţiile locale nu se pot sustrage responsabilităţii pe care o au. De ce? Pentru că abandonul şcolar vine din familiile sărace, iar administraţiile locale sunt cele ce plătesc ajutoarele sociale familiilor sărace. Poate familia aceea e atât de săracă încât nu are cu ce încălţa copiii sau îşi pune copiii la muncă sau nu are bani de navetă. Sunt lucruri care ţin de primărie şi aş vrea ca toţi candidaţii noştri să aibă în vedere problema abandonului şcolar că este în responsabilitatea lor, nu a Ministerului Educaţiei”.

Dreptul la ocrotirea sănătăţii: „Administraţiile locale s-au bucurat nespus când au primit spitalele pentru că, la fel ca şi cu şcolile, aveau o nouă oportunitate să îşi servească clientela politică, influenţă la numirea unui director, sau la numirea unor oameni în consilii de administraţie. În spitalele din România se moare însă de infecţii instraspitaliceşti. Pe prea puţini i-a interesat după ce au primit spitalele în administrare care e dotarea spitalelor, dacă se fac controale pentru ca oamenii să nu plece mai bolnavi sau direct la morgă după ce au venit pentru o operaţie de apendicită şi s-au infectat. Sunt responsabilităţi uriaşe. Există un raport al unei comisii prezidenţiale care arată că, din cauza infecţiilor intraspitaliceşti, mor mii de oameni în fiecare an. Intră copilaşul pentru amigdalită şi moare de septicemie. Sunt responsabilităţi ale administraţiilor locale pentru spitalele ce au fost descentralizate. Prea puţine spitale au mai rămas în subordinea Ministerului Sănătăţii”.

Dreptul copilului la a fi protejat: „Nu e suficient că de la stat i se dă copilului o alocaţie. Asta nu înseamnă că sunt protejaţi copiii din comunitate. Este obligaţia primăriilor, care şi înregistrează naşterile, să ştie câţi copii cu vârstă de creşă sunt sau de grădiniţă şi să construiască, acolo unde este necesar, creşe şi grădiniţe. Este obligaţia primăriei să dea comuntiţii să dea ce îi trebuie. Pentru primari şi clientela lor e mai simplu să schimbe borduri, să planteze flori fiindcă se schimbă din trei în trei luni florile şi comisioanele se încasează de acolo. Dar avem nevoie să privim la nevoile comunităţii noastre şi să facem ceea ce decurge pentru noi din Constituţie. E obligatoriu să priveşti la nevoia comunităţii de a avea creşe şi grădiniţe. Problema grădiniţelor nici măcar nu e reglementată prin lege. Orice om poate deschide o grădiniţă cu sau fără autorizaţie. Nu spun să nu lăsăm sectorul privat, e binevenit, dar până la a aştepta de la un privat care face un business, eu, primăria, am obligaţia să dau comunităţii ceea ce îi trebuie, cu prioritate”.

Dreptul la un mediu curat. „Câte primării nu au aprobat autorizaţii de construire pe spaţii verzi şi nu au făcut restituiri în zone protejate, parcuri sau spaţii verzi, deşi exista posibilitatea legală să se facă restituiri în zone echivalente? Noi nu avem dreptul să nu ţinem cont de nevoile comunităţii şi, dacă vă veţi uita la aceste nevoi, veţi constata că sunt mai uşor de realizat şi mult mai ieftin decât toate năzbâtiile, cum face primarul de la Timişoara care aduce tot soiul de palmieri pe acolo în loc să facă două-trei creşe. Nu putem avea tipul acesta de comportament doar pentru că aşa ne convine nouă şi grupului de interese pe care îl servim în loc să servim comunitatea”.

Dreptul la muncă: „Ca un om care a lucrat în administraţia centrală timp de 20 de ani, vă spun că Guvernele nu pot crea locuri de muncă permanente. Guvernele pot crea locuri de muncă temporare. Adică, construiesc un tronson de autostradă. Acele locuri de muncă sunt până se termină lucrarea. Cei care pot crea locuri de muncă sunt oamenii cu viziune din administraţia locală. Pot face parcuri industriale cărora le creează facilităţi prin ducerea utilităţilor, prin scutirea investitorilor de taxe în timpul investiţiei, a taxelor pe teren, prin scutirea investitorilor de orice alte taxe locale, prin garantarea către investitori că, timp de 10-15 ani, nu modifică nivelul taxelor locale. Aşa s-a întâmplat în oraşe din vest unde primarii au avut viziune, dar am văzut astfel de primari şi în est. Primarul din Roman a creat astfel de facilităţi şi au venit şi investitori români, şi străini. S-au simţit într-o zonă unde sunt doriţi. E sărăcie şi nu sunt locuri de muncă acolo unde, când intră în biroul primarului, investitorul vrea să-i spună ce are în cap, iar primarul se uită la buzunare. E rost de ceva comision? Dacă da, bine, dacă nu, nu îl interesează. Nu se poate aşa. Responsabilităţile administraţiei locale sunt uriaşe şi în zona creării locurilor de muncă permanente”.

Protecţia persoanelor cu handicap: „Şi aceşti oameni sunt protejaţi de stat prin alocarea unei indemnizaţii, dar nici lor nu le este suficient. Am vorbit cu mulţi oameni care suferă de un handicap. Marea lor problemă nu este indemnizaţia, cât de mare e, ci respingerea de către societate. Oricâţi bani li s-ar da, vor suferi că nu îi acceptă societatea. Ceea ce eu vă propun este să facem un pas înainte din acest punct de vedere. Toate primăriile au locuri de muncă. Se pot crea condiţii pentru ca persoane cu handicap capabile să lucreze să fie integrate într-o oarecare măsură chiar în activităţile primăriilor, în direcţii, în servicii, în personalul administrativ. Oamenii aceştia suferă pentru că nu sunt integraţi în societate, iar diferenţa între ei şi noi este că ei au avut mai puţin noroc. Unii s-au născut cu handicap, alţii l-au dobândit din accidente. Nu avem voie să-i privim cu nepăsare. Cred că toţi trebuie să ne propunem să avem în programele noastre asumarea faptului că, acolo unde putem, vom crea locuri de muncă pentru ei chiar în aparatul administrativ”.

Dreptul la informare: „Aşa cum e tratat în România, pare o glumă. A făcut Guvernul Cioloş acum o ispravă. Sunt convins că nu din rea intenţie, ci din lipsă de experienţă. Lunar se raportează execuţia bugetară. Păcăleală mai mare ca asta nu poate exista. Asta înseamnă banii care s-au cheltuit şi cărora cetăţenii le fac cu mâna, s-au dus, s-au achitat facturile. Ce este important este ca toţi cetăţenii să ştie contractele pe care le are primăria şi să vadă, la rând, facturile care intră în fiecare zi şi care urmează să fie plătite în 30 de zile. Atunci cetăţeanul poate reacţiona. Asta înseamnă transparenţă. Dacă cetăţeanul vede că vine la plată factura pentru un anumit podeţ, iar el nu poate trece pe acel podeţ fiindcă nu e gata lucrarea, reacţionează şi spune Atenţie, primărie dragă. Din taxele pe care le plătesc eu vrei să plăteşti un podeţ care nu e gata! Pe site-ul Primăriei Bucureşti puteţi vedea că eu am introdus acest lucru în capitală în 2001. Putea vedea oricine data în care intra factura, data în care s-a plătit şi lucrarea despre care e vorba la plată. Aceasta este traducerea cuvântului transparenţă în administraţie şi ea trebuie impusă de primarii noştri, de consiliile în care vom activa chiar dacă nu vom avea majoritate, fiindcă cetăţenii trebuie să ştie pe ce s-au dus banii lor şi să poată reacţiona, să poată vedea dacă au fost cheltuiţi bine sau nu”.

Traian Băsescu le-a cerut candidaţilor PMP la funcţiile de primari să-şi imagineze comunitatea cu toate aceste drepturi respectate: „Veţi constata că devine o comunitate în care îţi place să trăieşti, ori faptul că multora dintre noi nu ne place comuna, oraşul sau judeţul în care locuim este, în primul rând, pentru că drepturile prevăzute în Constituţie, şi care se află în responsabilitatea administraţiilor locale, nu sunt respectate. Ce bine ar fi să fiu liniştit că am copilul la grădiniţa de stat, să se planteze perdele de protecţie şi să nu mai fie uliţele pline de zăpadă, ce bine ar fi să ne găsim locuri de muncă la noi în judeţ şi să nu mai umblăm prin America şi Austria. Sunt lucruri pe care eu aş vrea mult ca noi, cei din PMP, să le respectăm în angajamentele noastre către comunităţi şi să le facem odată ce ajungem să deţinem decizia”.