Cu ajutorul internetului, comunicăm cu oameni de pe cealaltă parte a globului, facem afaceri, ne informăm, gătim rapid orice reţetă, socializăm, ne tratăm bolile şi ne uităm la filme. Deşi suntem adulţi, de multe ori, avem probleme cu discernământul. Cât să stăm pe internet? La ce să ne uităm? Cu cine să discutăm? Ce să citim? Ce e bine şi ce e rău din ce aflăm de la alţii? Mai putem face deosebirea între lucruri bine fundamentate şi altele în care credem pur şi simplu pentru că le-au scris unii, deşi habar nu avem cine sunt şi care este interesul lor. Cred că orice om care îşi face adresa singur aceste întrebări va fi surprins de propriile răspunsuri. Din păcate, când suferim de o boală, în loc să mergem la medic, ne informăm de pe net şi ne tratăm cum ne taie capul. Adesea greşit. E doar un exemplu de eroare pe care-l propagă acest mijloc de comunicare, de altfel extrem de eficient, rapid şi profitabil. Şi ele ar putea continua, din păcate, la nesfârşit.
Ce se întâmplă însă cu cei mici, al căror discernământ e mult mai redus faţă de al adulţilor? Ei bine, cad în diverse capcane, aşa cum li s-a întâmplat şi băieţilor din Bistriţa Bârgăului. Deşi nu au mai mult de 13 ani, pornografia i-a atras ca un magnet şi ce s-au gândit ei? Dacă adulţilor le place atât de mult, de ce să nu încercăm şi noi? Probabil că părinţii nu erau acasă, probabil că nu le păsa prea mult ce se întâmplă, probabil că nu s-au gândit niciodată că e posibil ca un băiat de 13 ani să-l violeze pe altul de 11, că e împotriva firii. Dar uite că se poate şi noi aflăm despre astfel de oribilităţi doar pentru că cineva a avut curajul să spună în public ce s-a întâmplat fiindcă, în mod normal, la ţară, de teama gurii satului, se tăinuieşte tot şi se ascunde sub preş.
Nu-mi dau seama cum poate fi rezolvată problema, cum îi poţi feri pe copii de atacul violent al unei lumi decăzute. Ştiu din diverse surse că toţi copiii au telefoane mobile, iar dacă tu refuzi să-i cumperi copilului tău, acesta te urăşte. Mai ştiu că violenţa în limbaj şi comportament e în creştere, că cei mai sărăcuţi sunt izolaţi de găştile puştilor de bani gata. Dacă îl înveţi pe copilul tău să nu se bată, vine acasă bătut de alţii. Dacă îi spui să nu înjure, vine acasă înjurat şi umilit şi începe să te urască.
Nu ştiu cine poate trata acest cancer al societăţii noastre în care binele e excepţia şi răul regula. Sincer, nu-mi dau seama cum pot fi feriţi copiii de această lume nebună. Dacă aveţi idei, scrieţi-le la comentarii. Poate că unii vor avea ce învăţa.
Cristiana Sabău
Adaugă comentariu