Alin Ulhmann Uşeriu, care nu mai are nevoie de nicio prezentare în judeţul acesta cel puţin, ne-a spus atunci ce fel de donaţii se fac în situaţii de urgenţă. Învăţase la rândul lui de la Cavalerii Ioaniţi, specializaţi în acţiuni umanitare, şi bine a făcut că ne-a spus şi nouă. Cele mai potrivite donaţii sunt în alimente neperisabile care pot fi mâncate imediat şi nu au nevoie de nimic pentru a fi pregătite: conserve uşor de desfăcut, biscuiţi, cornuri cu ciocolată, batoane, alune, fistic, ciocolată, orice e energizant şi poate ţine de foame.
În caz de inundaţii, nu e nevoie de zahăr, orez şi ulei în prima fază fiindcă oamenii nu pot găti, dar au nevoie să supravieţuiască. Dulciurile sunt nemaipomenite în astfel de situaţii în care oamenii sunt deprimaţi, secătuiţi de puteri, disperaţi. Un baton de ciocolată îi poate ajuta să vadă o rază de speranţă într-un noian de lipsă a ei. Acum, că oamenii stau sub zăpezi, cred că au în mare parte nevoie de aceleaşi lucruri. Nu ştiu câţi se vor apuca să facă budincă şi prăjituri cu zahărul de la noi, dar le-ar prinde bine un pate, un corn, o conservă uşor de desfăcut şi câteva alune pe care să le ţină în buzunar şi care să le dea puterea să mai dea la lopată ca să-şi scoată casa din nămeţi.
În ce priveşte alte lucruri cu care i-am putea ajuta, poate cu pături calde şi moi, cu lemne ca să aibă cu ce să-şi facă focul. La fel de bune sunt băuturile energizante, apa e extrem de necesară în condiţiile în care mulţi nu mai ştiu unde au fost fântânile lor. Au nevoie de orice îi ajută să se hrănească şi să nu îşi piardă speranţa.
Dacă veţi renunţa azi şi mâine la cafea şi la ţigări, iar banii respectivi îi veţi da pe câteva conserve şi pe nişte dulciuri, veţi vedea că nicio bucurie nu e mai mare decât aceea să dăruieşti şi să nu fii în situaţia să primeşti sau să aştepţi în van ca alţii să o facă.
În toate marile magazine din oraş veţi găsi containere care aşteaptă să le umplem cu mâncare pentru oameni mai trişti şi mai amărâţi ca noi. Au stat în frig o săptămână, unora le-au murit apropiaţii şi odată cu ei unii şi-au pierdut speranţa. Nu avem voie să fim indiferenţi chiar dacă ni se pare că gestul nostru e neînsemnat şi că statul ar trebui să facă mai mult. Noi suntem statul şi noi suntem cei care trebuie să facem mai mult. Haideţi să demonstrăm că suntem în stare să fim solidari şi că ne bucurăm să dăruim cu toată inima!
Cristiana Sabău
Adaugă comentariu