În categoria oamenilor greu coruptibili o includ astăzi pe Adina Arjoca. Am şi câteva argumente în acest sens: PDL i-a oferit postul de şef al unei instituţii publice, dar l-a refuzat fiindcă nu a reuşit, spune dânsa, să pregătească în termen scurt un plan de management de care să nu îi fie ruşine. Credeţi că alţii au avut vreun plan? Mă îndoiesc profund.
Adina Arjoca a rămas în continuare să lucreze în sistemul asigurărilor (la fel de greu încercat ca orice alt domeniu al economiei reale) în loc să accepte un post călduţ la stat. Şi bine a făcut. Acest lucru i-a dat toată libertatea din lume să gândească şi să acţioneze precum i-a dictat conştiinţa spre deosebire de directoraşii cu funcţii, şefii de ocoale şi scriitorii de ocazie pe la reviste.
Dacă va îndrăzni cineva să spună că Adina Arjoca şi-a trădat partidul va regreta profund fiindcă e o minciună sfruntată. Dimpotrivă, dânsa are toate motivele din lume să se simtă trădată. A trăit clipe grele în ultimii ani rămânând singură, a încercat să supravieţuiască având probabil în minte imaginea sfârşitului care ne aşteaptă pe toţi şi a judecăţii divine. I-a fost greu să facă aşa cum i s-a spus din moment ce nu a crezut că e bine, a vrut să atragă atenţia, dar nimeni nu s-a deranjat vreodată să o asculte. Cum să nu te simţi trădat?
După părerea mea, intrarea în PLD a fost cea mai mare greşeală pe care au putut să o facă liberalii cu state vechi. Au crezut într-un Theodor Stolojan care nu s-a priceput decât să dezbine pentru folosul lui. Trădaţi de el, nu şi-au mai găsit locul într-un partid umflat ca o gogoaşă care i-a marginalizat cât de repede a putut. Fireşte, au fost şi câteva mici excepţii cum ar fi Gheorghe Flutur, dar care nu sunt valabile pe meleagurile noastre, doar peste munţi. Aici, toţi au fost înlăturaţi cu cele mai josnice metode. Unii s-au lăsat de politică din acest motiv aşa de bine le-a mers în PDL.
Nu aveau cum să se adapteze liberalii vorbăreţi dictaturii dintr-un partid în care vorbeşte doar unul singur, iar restul ascultă şi execută ca nişte roboţi. Nu au cum să facă, din convingere, lucruri în care cred doar alţii. De aceea, pe mine nu mă miră deloc întoarcerea Adinei Arjoca la PNL. Mi se pare firească.
Să nu cumva să îndrăznească vreunul din PDL să pomenească, la adresa acestei doamne, cuvântul „trădare”. Niciodată! Nu cât trăim noi pe acest pământ, noi cei care ştim cum a funcţionat timp de patru ani CJ, cum a apărut pe lume inutila funcţie de administrator public, cum au luat şi iau indemnizaţii degeaba alţi trădători cu funcţii, tăietori de frunze la câini. Să nu îndrăznească! Eu atât le cer.
Cristiana Sabău
Daca averismentul, ce suna mai degraba a ultimatum, este valabil doar PDL-istilor, imi permit sa va fac o sugestie. Aflati pentru noi alegatori prosti, sau doar mereu prostiti, pe ce lista o gasim pe distinsa doamna la urmatoarele alegeri.
Nu este niciun avertisment. E părerea mea legat de cine are dreptul să arunce cu pietre. În acest caz, nimeni. Nu ştiu pe ce liste va candida doamna sau dacă va mai candida. Din câte ştiu, pe ale USL nu apare. Acestea au fost anunţate demult şi nu cred că vor mai fi schimbate.
Urmeza listele pentru Parlament. Am dreptul sa fiu suspicios, politicienii inocenti nu au aparut, iar dezamagirile cresc exponential.
in cazul migratorilor locul este ultimul pe lista. Doar nu au migrat pentru functii ci principii!
Eu nu strig „trădare”, că nu m-a trădat pe mine, dar strig „răbdare”, pentru că toamna se numără bobocii şi nu tot ce zboară se mănâncă
Dacă doamna cu pricina făcea gestul ăsta acum două luni, era altceva. Putea fi!
În condiţiile în care barca se scufundă, nu văd nici un eroism în a o părăsi în momentul t+n, unde t este momentul în a devenit evident că pompele nu mai fac faţă, iar n un număr oarecare, natural şi pozitiv.
Doamna a stat cu regele la masă: de mult trebuia să strige „regele e gol!” Când am văzut cu toţii, degeaba mai strigă…Apropo, de Frunzăverde ce spui, mare conştiinţă şi el, nu? Eu zic, din nou, „răbdare”…în câteva săptămâni o să se umple scena de posesori de conştiinţe subit trezite.
Deviza zilei (zi de marţi, de doliu): zămbăreţ, dar nu naiv.
Toate cele bune, Cristiana.
Erată: Deviza zilei: visător, dar nu naiv.
Traim vremuri de cacao: se vand si se cumpara oameni.
Cer ingaduinta dinamovistului visator, sa upgradez t-ul din inspirata sa formula cu t-s (time-serving).Asta bineinteles daca ne da voie Cristiana .
Domle, opinia mea e simplă, exhaustivă, pertinentă şi frontală: ham! Ham!