În continuare cred cu toată puterea că punctul de pornire ar fi să ar trebui să punem la un loc informaţiile pe care le avem toţi şi să creăm un fel de reţea de buni samariteni care fac mai mult decât să constate că sunt oameni în dificultate. Fireşte că sunt importanţi şi cozonacii şi ouăle roşii, dar eu cred că mult mai mult sens ar fi dacă ne-am pune „talanţii” la treabă.
Un profesor, cum sunt eu (de română-franceză pentru cei care vor să apeleze la mine), să ajute la lecţii copii care nu au bani de meditaţii, un contabil să înveţe o familie cum să-şi drămuiască bugetul, un medic să-i consulte pe copiii săraci, iar un farmacist să le dea cele mai bune leacuri chiar şi din natură celor bolnavi fiindcă nu costă nimic şi adesea sunt şi cele mai bune. Un stomatolog să le repare cariile copiilor, un psiholog să aibă grijă de sentimentele oamenilor, un avocat să îi înveţe care le sunt drepturile, un inginer agronom cum să îşi cultive grădina, un sportiv cum să le umple timpul copiilor cu ceva ce va fi o bancă de sănătate pentru restul vieţii lor şi exemplele pot continua.
Poate că nu mă credeţi dar am în minte câte un om drag sufletului meu care să facă tot ce v-am spus până acum şi partea cea mai frumoasă este că ştiu că niciunul nu m-ar refuza dacă le-aş cere-o. Ştiu despre o parte dintre ei că sunt căutători de Dumnezeu şi dornici să facă bine. Poate că nu frecventează o biserică fiindcă nu au găsit un trup viu al lui Cristos în ea, dar ar veni la miezul nopţii să sară în ajutorul cuiva care are nevoie fără să cârtească. Chiar dacă nu avem cele mai apropiate relaţii cu toţi cei la care mă gândesc acum, le ştiu cu adevărat sufletele fiindcă altfel nu aş putea schimba nici măcar o vorbă cu ei. Ne-am saluta şi am trece mai departe.
Prieteni, gândul că trebuie să facem ceva noi şi să nu aşteptăm să facă alţii mă răscoleşte de ceva vreme. De multe ori uit de el şi mă apuc de alte lucruri, vezi Doamne, mai „importante”, dar realizez, de fiecare dată când acest gând îmi revine, că nu există nimic mai important decât transformarea noastră în ceva mai bun. Suntem nişte seminţe, iar dacă nu aducem niciun rod la ce bune toate celelalte?
Apele lumii în care trăim sunt aparent tulburi, dar, în realitate, liniştite de reguli şi formalisme. Postim, mergem la biserică, păstrăm obiceiurile, facem milostenie, dăm bani la săraci, dar nu renunţăm la noi înşine pentru alţii, nici măcar să stăm de vorbă cu ei ca să ne luăm din timpul nostru care înseamnă bani.
Cred cu adevărat că e vremea să tulburăm puţin apele lumii şi să le limpezim pe ale noastre slujind. Ştiu că e posibil.
Haideţi cu idei! Cum să facem? Site-ul acesta ar putea găzdui o bază de date cu oameni care au nevoie de ajutorul nostru, bătrâni, săraci, singuri, bolnavi. Putem face la fel de bine altul ca să nu încurcăm lucrurile. Ştiu că, într-un fel sau altul, toţi faceţi milostenie şi vă preocupă sufletul vostru, dar vă daţi seama ce minuni am putea face acţionând împreună? Viaţa e foarte scurtă, ştiţi asta, iar dacă nu facem nimic acum, e foarte posibil să nu facem niciodată şi asta ne va costa veşnicia.
Cristiana Sabău
Laudabila idea, initiativa si textul de prezentare. Avem in judet o multime de organizatii care se ocupa fiecare de o latura deschrisa in textul tau si probabil unii din cititori sint activi in ONG uri respective sau contribuie la ele.
Cea ce ar fi de nevoie ar fi o adevarata schimbare in societatea, o schimbare in attitudini, o schimbare profunda de cohabitarea, o schimbare spre toleranta completa si in sensul adevarat crestin.
Respect si responsabilitate si pentru comunitate,nu doar egoism care sa opreste la poarta proprie sau la camare proprie sau mai rau, care sa opreste la propria idea.
Pentru a pune ceva in practica, trebuie adunat cititori de textul tau interesati intrun loc real sau virtual privat, sa fi facut un fel de inventar a pozibilitatiilor care pe urma pot fi directionat catre scopurile dorite si prezentate de tine.
Frumos gind ti-a daruit Dumnezeu! sper sa ajunga la inima celor cu dare de mina si sa ajutam cit mai multi oameni aflati in nevoie.Dzeu sa te binecuvinteze!
Nu e nevoie de nicio dare de mână. E nevoie ca fiecare dintre noi să ne dăm seama ce putem face ca să îi ajutăm pe alţii şi să creăm un sistem operaţional. Atunci când e nevoie de un profesor, să se apeleze la el, când e necesar sfatul unui medic, la el şi tot aşa. Banii nu rezolvă tot. Uneori nu rezolvă nimic.
Sustin ideea intru-totul. L-as completa pe domnul Walter Born cu o observatie: cred ca nu neaparat de organizatii si ONG-uri este nevoie. Acestea exista deja si multe dintre ele nu si-au depasit limitele in ceea ce si-au propus. Sau poate nu si-au propus sa le depaseasca. Este nevoie, cum ziceam, nu de organizatii, ci de persoane, de oameni, care sa se puna la dispozitia celor in dificultate, fara a fi in vreo organizatie.
Ajutorul unui om dat altui om este mult mai palpabil, mai concret si mai targetat decat ajutorul primit de la o organizatie chiar daca, poate, nu e la fel de substantial cateodata.
ONG urile ajuta de cele mai multe ori doar cazurile extreme, pe cand un om se poate automotiva sa ajute si pe cei dintr-o categorie mai larga, chiar daca doar punctual. O astfel de atitudine, raspandita suficient in toate categoriile profesionale (sau macar in profesiile liberale), ar putea uni punctele mai usor.
Cristiana, gandul bun sa te urmareasca in continuare!
Dupa cum stii, la nivel de tara avem mult pamant nelucrat.
Eu am o idee: Sa faca primaria din comuna X un CAP cu cei care nu isi lucreaza pamantul. Aceia sa fie rugati sa se inscrie iar la final ei sa primeasca 20% din productie/numerar. Conditia: una minima..sa pazeasca recolta alaturi de alti oameni din comuna sau alta conditie.
Comuna ar putea sa solicite si un punct de desfacere in pietele oraselor din jur unde sa vanda surplusul la pret de producator.
Cu banii obtinuti se pot cumpara utilaje, sapa fantani, irigatii etc…
Toate cer timp si daruire dar asta am in cap sa fac …intrun viitor…
A lucra cu oamenii e cea mai grea meserie (spun din experienta) dar daca cineva ar avea curaj si ar pune in practica ideea mea ar avea numai beneficii inclusiv cele spuse de catre tine.
P.S. Un sat / comuna e plina de oameni gospodari atunci cand carciuma satului e goala
Singura problemă este că eşti puţin prea departe să ni te alături. Eu sper să ne adunăm cei de pe aici şi să mai punem osul în grădina din jurul casei noastre. Mulţumesc, oricum, de gând.
Aceasta initiativa ar putea fi pusa in practica destul de simplu intr-o comunitate inchegata, cu un sistem de valori recunoscut de toti membrii sai. Nu e cazul orasului nostru. Daca un ONG si-ar propune sa coordoneze, sa stabilesca prioritatii, sa mobilizeze energii, comunitatea in ansamblu ei are de castigat. Cred ca cea mai indicata institutie, pe langa care astfel de activitate sa se dezvolte ar fi biserica. Problema cea mai grea in astfel de actiune e colaborare cu cel pe care iti propui sa-l ajuti. Uni s-ar umili pentru un pachet de alimente dar vor interzice colaborarea in vederea instrurii si educatiei prorilor copii. Voluntarii care urmeaza sa faca aceasta munca vor avea nevoie de sprijin in ale sustine motivatia activitatii. E greu sa faci bine celor care nu si-l pot face singurii.
Nici vorbă de ceva instituţionalizat. Nici vorbă de ONG, de pachete, de campanii cu conturi. Am o bună prietenă care a făcut un tort şi a organizat o aniversare a unui copil foarte sărac pe care familia nu şi-a permis să îl sărbătorească niciodată. Efortul din partea ei nu a fost prea mare, dar pentru copil a fost o cotitură în viaţa lui. De ziua lui, i-a făcut fotografii şi i-a dus apoi albumul. Nu va uita niciodată ziua aceea! Cred că despre astfel de lucruri e vorba.
De acord ,Cristiana, nu e nevoie de foarte multi bani si nici de alte ONG-uri, despre care nu prea stim cu ce se ocupa.
E nevoie de altceva, de mai mult spirit civic si suflet.
Am luptat cu o boala grea si pot spune ca am avut norocul sa intalnesc , in momentele in care eram cuprinsa de intrebari si deznadejde un medic, care a fost sprijinul meu in acea perioada. M-a ajutat psihologic sa depasesc momentul,desi specializarea era cu totul alta.
Despre asta e vorba; sa poti ajuta pe cineva aflat in dificultate, sa poti recladi speranta. Si ajutorul nu trebuie sa fie neaparat in bani . Poate sa fie o portie de macare, un sfat de specialitate, … orice.Important e sa fie aceasta dorinta de a face ceva pentru altii mai putini norocosi ca si tine si care la un moment au nevoie de un sprijin.
Si eu simt ca pot face mai multe pt. altii dar am avut foarte rar aceasta posibilitate.
Eu o să mă refer în cele ce urmează la ce pot face eu. Voi căuta oameni care au nevoie de ajutor şi fie voi scrie despre ei, fie voi încerca să îi pun în legătură cu dvs. într-un fel sau altul. Eu nu cred în binele făcut cu camere de luat vederi lângă tine (acesta e spectacol şi alergătură după voturi) şi, drept urmare, nu voi agasa pe nimeni cu mediatizarea. Scopul nostru nu este să facem show având în centru necazul cuiva, ci efectiv să-l ajutăm să treacă mai uşor prin încercări.
Nu ştiu exact cum voi face, dar veţi afla pe măsură că îmi voi da seama despre următorii paşi. Mă bucur deocamdată să văd că lumina acestei posibilităţi de a face binele străluceşte în comentariile dvs., în like-urile pe care le daţi. Înseamnă că suntem mulţi!
de cati bani este nevoie sa donez si unde ???
Surpriză. Nu e cu bani. Haideţi să învăţăm oamenii să pescuiască, să nu le dăm peşte pe care să-l mănânce o singură dată! Reţin dorinţa de implicare şi mă bucur din toată inima pentru ea. Îmi chiar pare rău că am avut discuţii contradictorii zilele trecute.
Pai eu asta fara bani fac de ceva vreme [am aratat-o si la Focus tv] si o fac cu succes si la ziarul Bistritanews , si o s-o arat si la alte tv. la care deja sint solicitat . [nu vreau sa bravez , ci vreau sa arat ca nu mint ] . ajut oamenii sa se ajute singuri . am ceva experienta si feedback-ul care il primesc de la aceste persoane pe care le consiliez imi arata ca ceea ce fac , fac bine. Nu e vorba de discutii contradictorii …….totul in aceasta lume se naste din contradictii !! daca am fi toti pe aceasi lungime de unda , nu ar fi bine !!
Si eu as putea ajuta cumva, demult vreau sa o fac, dar nu am gasit inca modalitatea .
Asteptam vesti de la tine, pote reusim ceva.
Am deja semnale de la prieteni care ştiu oameni în dificultate. Mă voi întâlni cu ei cât de curând şi voi găsi, sper, varianta prin care să nu rănim pe nimeni, doar să ajutăm.
Eu astept vesti.
Va doresc din suflet putere de munca. Atomizarea unei astfel de ativitati sigur aduce satisfactii si multumire de sine celor ce participa. Lipsa asocierii, respingerea organizarii, propagarea neincrederii in ONG-urii, dovedeste ca suntem o multime de indivizi, buni, inimosi, gata de sarifici pentru semeni nostri, dar nu putem fi o comunitate, un intreg care sa functioneze dupa regulii, in vederea bunastarii generale. Cei care nu pot tine ritmul, ii vom exclude, in baraci la marginea orasului.