Ministrul Educației Naționale, Ecaterina Andronescu, a spus, la Bistrița, că în viitoarea Lege a Educației vor exista prevederi clare în ceea ce privește programele de after school, dar și referitoare la meditațiile oferite de profesori acasă. Mai precis, aceștia nu vor mai putea lucra cu propriii elevi.
”Vrem să nu ajungem la clasa a VIII-a cu un decalaj atât de mare între copiii care țin pasul cu programa și cei care se îndepărtează de programă prin acest sistem de ore remediale pe care îl solicităm și profesorilor de ciclu primar, dar și profesorilor de ciclu gimnazial în așa fel încât decalajul să îl reducem sau, dacă se poate să îl eliminăm. Cei care termină clasa a VIII-a cu un decalaj atât de important suntem în situația să apreciem că acest decalaj nu mai poate fi recuperat. Îi ducem până la sfârșitul liceului și constatăm că nu ia niciunul examenul de Bacalaureat. Trebuie pe de-o parte să ameliorăm pregătirea pe parcursul anilor de învățământ primar, gimnazial și liceu și ne gândim, pe de altă parte, la modul în care se finalizează învățământul liceal tehnologic”, a spus Ecaterina Andronescu, referindu-se la ideea introducerii examenului de bacalaureat diferențiat.
Potrivit ministrului, fiecare cadru didactic este plătit pentru 40 de ore săptămânal și nu predă mai mult de 18 ore la clasă: ”Fiecare profesor are aceeași normă, 40 de ore pe săptămână. Rămânerea profesorilor în școală de la orice nivel, la orice ciclu mai mult decât norma didactică nu este un lucru rău pentru școală. Nu o să le cer să rămână 40 de ore în școală, dar 20 de ore poate rămâne orice învățător sau profesor. La învățători norma e de 15 ore pentru educația fizică o face alt profesor, religia alt profesor. Eu cred că, până la 20 de ore să facă orele remediale nu este un lucru rău. Cred că intră în fișa postului oricărui profesor să nu dea la disciplina pe care o predă rezultate nefericite. Nu se poate să accept că, din 140.000 de copii 55.000 nu au luat 5 la Matematică și peste 20.000 nu au luat 5 la Limba română. Dacă mă întorc în istoria mea proprie nu pot să-mi imaginez că învățătoarea mea ar fi lăsat pe vreunul dintre elevii din clasa ei fără să știe să socotească, să scrie, să vorbească corect. Sunt lucruri esențiale. Nu oblig pe doamna învățătoare să facă ore suplimentare cu toată clasa, dar cred că, cu cei care încep să aibă decalaj față de marea majoritate a clasei, orele acestea remediale trebuie să se întâmple”.
În viitoarea Lege a Educației, Ecaterina Andronescu spune că vor trebui precizate clar câteva lucruri: ”Și anume doamna învățătoare sau domnul profesor de ciclu primar poate să-și organizeze after school, nu am nicio problemă, dar nu cu elevii de la clasă pentru că există reacția părinților care nu își pot trimite copiii în after school profesorului de la clasă că al lui copil e tratat diferit față de cei care merg la after school, iar asemenea lucruri nu trebuie să le mai generăm. La mine au ajuns foarte multe reclamații. La fel, profesorii care fac meditații, pregătire acasă cu elevii, nu cu elevii de la clasă. Vom prevedea asta în lege. Profesorii trebuie să aibă această conștiință profesională. Ei sunt constructorii acestei națiuni. Nu spun vorbe mari, chiar cred în lucrurile acestea”.
În ce privește temele, Ecaterina Andronescu a spus: ”Toate generațiile făceau teme pentru acasă și nu cred că trebuie să decidem dintr-un cabinet de ministru că se scot. Domnul ministru Mircea Dumitru a încercat printr-un ordin să le scoată și, din păcate, nu a produs efecte. Eu aș da autonomie profesorului, el știe ce îi trebuie acelui copil. Ce putem afce noi este să încercăm să lămurim pe toată lumea este că astăzi școala nu este singura sursă de formare pentru acel copil, că acest copil aflat acum în școală are nenumărate surse de informare de la telefon și televizor și atunci trebuie să esențializăm programele școlare și am început să facem asta cu programa de Matematică”.
Ministrul a spus că totuși elevul ”trebuie să mai facă ceva și acasă”, că ”instruirea lui prin școală nu se face numai în cele 4 ore pe zi pentru învățământul primar sau 6-7 ore pentru învățământul gimnazial, dar să nu exagerăm, să nu facem lucrurile exagerat”.
În ce privește programele școlare, ministrul a spus că cei care le-au alcătuit au pus în ele tot ce știau, uitând că elevul are altă vârstă.
”Trebuie să revizuim programele. Dacă un copil pleacă de la noi într-o școală din Occident saltă una sau două clase, ceea ce este o dovadă că programele noastre sunt excesiv de condensate. O să facem esențializarea programelor, iar tabletele la care ne gândim ușurează ghiozdanul. Manulaul nostru au două variante una tipărită și alta digitală”, a spus ea.
Ecaterina Andronescu s-a mai referit și la învățământul dual pe care îl vede ca pe o șansă extraordinară ca firmele să-și pregătească viitorii angajați, la necesitatea adoptării unor ținute specifice pentru fiecare școală care să vină în sprijinul securității elevilor, dar și la necesitatea ca elevii să fie cooptați în echipe sportive de către profesorii de educație fizică.
Un motiv pentru care elevii nu tin pasul e acela ca manualele sunt foarte incarcate,stufoase si fara coerenta.De ce nu se lucreaza la asta?
pentru munca depusa!
mai ales ca vor fi lei pentru salarii pana in august dupa care acestea vor fi platite in…aur!
Problemele învățământului contemporan derivă tocmai din punctul de vedere al celor care s-au perindat la conducerea ministerului acestui domeniu de bază, esențial al vieții sociale și se datorează, în principal faptului că fiecare ministru vrea să-și impună propria sa metodă, care să fie diferită de a celui de dinaintea lui, crezând că aceea este mai bună decât a predecesorilor săi, având convingerea că propria imagine formată despre învățământ este cea mai bună. Esența problemelor derivă însă tocmai din faptul că se pornește dintr-o vedere greșită formată despre procesul de învățare, că nu se ține cont de caracteristicile psihice ale subiecților, că ”obiectul” muncii de educație are diferențe de ”dotare” încă de la naștere, că cel care practică profesia de educator trebuie să-și adapteze metodele la nivelul de înțelegere al fiecărui subiect în parte. Altfel trebuie să te apropii de fiecare copil, în funcție de dotarea intelectului de care dispune fiecare. Apoi mai este o altă problemă, aceea care trebuie avută în vedere, faptul că școala are obligația de ”a-i învăța pe elevi, cum să învețe”, fără a impune metoda general acceptată a ”memorării”. Motorul învățării este ”curiozitatea”, care poate fi satisfăcută diferit în funcție de înzestrarea inițială cu inteligență a fiecărui individ în parte. Și încă o constatare, s-a uitat cu desăvârșire că practica, repetarea unei operații de gândire contribuie la îmbogățirea cunoștințelor, doar dacă individul ”vede” o finalitate practică, benefică desfășurării activității imediate și de perspectivă a vieții proprii, adică vede în noile cunoștințe o îmbunătățire a eficienței acțiunilor sale. Învățământul trebuie să aibă un țel, precis de a pregăti indivizii de a putea înțelege la ce-i folosesc cunoștințele în viață. Și încă o problemă, aceea a manualelor, să fie adecvate la nivelul de înțelegere la care ajung copiii la anumite vârste, și mediului în care trăiesc. Noțiunile noi să fie explicate în așa fel încât să poată fi înțelese de fiecare copil, numai astfel vom reuși ca la finalul fiecărui ciclu să avem rezultate, care să ne producă mulțumirea că munca de educație nu a fost în zadar, că toți elevii înțeleg cuvintele utilizate în viața de toate zilele. Trebuie atrasă atenția asupra faptului că prin dezvoltarea cunoașterii, omenirea a reușit să ușureze ajungerea la orice informație, dar să țină cont că nu toate informațiile avute la îndemână sunt adevărate, să știe să aleagă între adevărat și fals, că de oriunde se poate învăța, dar că ”nu orice zboară, e bun și de nîncat”. Ar mai fi multe de spus, dar aș fi foarte mulțumit dacă aceste ”sfaturi” ar ajunge și la cunoștința doamnei ministru actual sau la cei care-i vor urma!!!