Am reuşit, ieri, la şedinţa cu pricina de la Prefectură să comit o impertinenţă maximă care, în mandatul lui Viorel Pupeză, de exemplu, m-ar fi costat chiar interzicerea dreptului de a mai trece strada prin faţa Prefecturii. Eliminarea din sală cu gardieni ar fi fost considerată sancţiune minimă. Pur şi simplu, am intervenit, deşi ştiu că nu aveam voie, în timp ce un funcţionar de la CJ începuse să citească de pe foi cu un ritm de melc o poveste fără sfârşit despre cum produce omul gunoaie, cum acestea trebuie depozitate şi reciclate, cum avem noi în judeţ patru oraşe şi 58 de comune. În esenţă, Dorel Rus, fiindcă despre el este vorba, trebuia să ne spună în ce stadiu e proiectul de management integrat al deşeurilor, să exprime, în trei propoziţii, că s-a făcut atât, mai este de făcut atât, îi dăm drumul atunci. Ei, aş! Credeţi că aşa merg lucrurile la stat? Nu, nici vorbă. Dacă nu citeşti ca un somnambul un morman de hârţoage, dacă nu vezi oamenii căzând jos de plictiseală, dacă nu baţi apa în piuă până se iscă un tsunami se consideră că nu ţi-ai făcut treaba conştiincios ca un funcţionar de la stat, iar acest domn Dorel era decis să ne citească din hârtii până adormim cu toţii. În paranteză fie spus, cred că se întâmplă ceva la ADI deşeuri, e vreun virus prin birouri care se transmite de la un manager de proiect la altul, precedentul fiind Vasile Moldovan (fostul primar), un alt „maestru al comunicării”. Nu se găseşte oare niciun om capabil să vorbească şi să acţioneze repede? Chiar toată lumea de acolo are limba îmbârligată? Senzaţia mea este că proiectul acesta cu deşeurile se derulează atât de prost şi de lent fiindcă nu se găseşte efectiv nimeni care să ambaleze puţin motoarele, nici la vorbă, nici la faptă.
Să revenim la impertinenţa mea. În timp ce acest domn părea obsedat de filosofia gunoiului făcând nişte pauze uriaşe între cuvinte, eu, una, mi-am pierdut şi ultima rezervă de răbdare. Nu m-am putut abţine şi l-am întrerupt în mijlocul unei fraze. Cred că efectiv am ţipat la el atât de nervoasă eram. În momentul acela am văzut rumoare pe feţele şefilor „de la stat” şi bucurie pe cele ale pescarilor care mi-au mulţumit ulterior, discret. Ştiu că am făcut ceva necuviincios, dar mi se părea la fel de nedrept să accept o situaţie absolut penibilă. Pur şi simplu nu înţelegeam de ce un om căruia i se spune să prezinte „stadiul” unor lucrări relatează istoria de la Adam şi Eva fără niciun respect pentru timpul celorlalţi. Doar fiindcă la stat treburile se fac de mântuială numai să fie făcute? Trebuie să vorbeşti undeva, dar de ce să te pregăteşti? Lasă că vii cu nişte hârţoage şi le răsfoieşti acolo, pe loc, că e bine şi aşa. Trebuie să răspunzi la nişte întrebări? Dacă nu ştii, spui că sunt informaţii secrete, îndrugi ceva şi sari peste asta. La stat, nimic nu e clar, nicio lege nu spune negru pe alb cum trebuie făcut, cine e responsabil dacă nu se face etc. Nu interesează pe nimeni dacă se face ceva şi cum se face. În fond, de ce nu ar fi aşa? Luna trece, leafa merge. De ce să ne mai batem capul?
Cu chiu cu vai am depăşit şi problema gunoaielor pe care am lăsat-o exact aşa cum am găsit-o, nerezolvată. Tot ce am aflat a fost că groapa de la Tărpiu ne-a costat mai mult cu vreo patru milioane de lei şi că nu ştie nimeni când o vom umple cu gunoaiele care acum zac pe malurile râurilor sau chiar în albii. Bine că Liviu Rusu şi-a mai tras un jeep după plecarea de la CJ şi zice lumea că şi o casă pe Valea Jelnei (a doua) şi că se plimbă liniştit prin cafenele în compania miss-urilor. Să tot fii politician! Faci ce vrei, iei cât poţi şi nu te mai întreabă nimeni de sănătate. Oare când vom face în ţara aceasta o lege prin care cei care nu au făcut nimic sau au făcut lucruri rele să răspundă pentru faptele lor? Măcar să nu mai aibă niciodată dreptul să candideze şi să fie obligat să lucreze cu salariul minim pe economie, într-o poziţie umilă, tot restul vieţii.
În materie de ape poluate şi de peşti, am putut constata că pe de-o parte avem nişte oameni care au o pasiune, pescuitul, abili, harnici, atenţi la tot ce se întâmplă, înarmaţi cu camere de luat vederi şi aparate de fotografiat, paznici ai mediului, iar pe de altă parte o masă inertă, statul român. Şefii instituţiilor de mediu, înarmaţi cu „nu este nicio problemă”, nu au niciodată dovezi prin care să ne convingă de asta. Fie că vorbim de balastiere, fie de lemn tăiat anapoda sau de gunoaie aruncate în râuri, din punctul lor de vedere „nu este nicio problemă”. În caz că cineva le semnalează una, atunci fie nu au bani, fie nu au maşini, fie nu au suficienţi oameni şi nu pot face nimic. În fond, de ce ar face? Oricum, ei au făcut deja „totul”.
Mi-a fost dat să ascult, de exemplu, că marile realizări ale Sistemului de Gospodărire a Apelor sunt acţiunile de voluntariat prin care s-au curăţat albiile râurilor, treabă de ONG, iar statul, din câte îmi amintesc eu nu face voluntariat, aplică legea. Râurile sunt pline de balastiere ilegale, maşinile de mare tonaj fac prăpăd, distrug albiile, flora şi fauna, iar SGA face voluntariat odată pe an. Vă vine să credeţi? La rândul ei, Garda de Mediu e plină de milă. Nu amendează oamenii care aruncă gunoaie în râuri fiindcă aceştia nu au unde să le ducă în lipsa depozitului de la Tărpiu, lucrare monumentală în conservare (trăiască Liviu Rusu!). Perfect! Atunci aş propune să desfiinţăm atât SGA, cât şi Garda de Mediu. De ce să mai existe dacă nu au ce face? Doar aşa ca să vină x sau y să ne spună din când în când că statul e neputincios? Nu, mulţumim!
După ce am discutat cu mai mulţi ONG-işti, mi-am dat seama că adevărata frână în calea rezolvării tuturor problemelor de mediu este blazarea. Pur şi simplu, oamenii de la stat nu vor să facă nimic, nu au motivaţii, nu îi interesează. Se plâng mereu că au salarii mici, dar a existat o vreme în care un funcţionar câştiga cât un manager de fabrică şi poate chiar mai mult. Nici atunci, nici acum, mulţi nu au făcut nimic să merite lefurile. Doar ne-au spus că nu se poate face şi că nu sunt soluţii.
Oare va face cineva vreo reformă adevărată în statul român? Se vor da vreodată la o parte cei care nu găsesc soluţii fiindcă nici măcar nu le caută? Sper să apucăm zilele în care să privim cu respect spre stat şi nu cu silă.
Cristiana Sabău
Doamna Cristiana, virusul de care pomeniti nu e nimeni altul decat primul manager si cel mai performant care a „reusit” sa pregateasca din birou un proiect foarte greu de pus in practica si s-a retras ca o victima a sistemului nicidecum a incompetentei sale. Referitor la oamenii capabili care ar trebui sa vorbeasca se vor gasi, sunt multi cunoscatori a problemelor de mediu, ca doar nu degeaba s-au grabit sa ocupe scaunul domnului Vasile Moldovan, ma refer aici la noua sefa servici proiecte care nu e nimeni alta decat fosta consiliera a lui Liviu Rusu.
Va dau dreptate: CUMPLITE VREMI!!!
Da, aveţi dreptate, domnul Iliuţ era un om care ştia răspunde la toate întrebările. Defectul lui a fost acela că l-a incomodat pe Liviu Rusu şi a fost înlăturat mişeleşte din CJ.
Cat timp la conducerea institutiilor de stat se vor perinda, pe rand, reprezentantii clientelei politice a partidelor aflate la putere, care nu au nicio treaba cu competenta profesionala in domeniu, institutiile de stat vor avea aceleasi minusuri. Aflam in mass-media despre inlocuirea sefilor institutiilor de stat cu alti sefi, la fel de capabili, dar niciunde nu se precizeaza ce ii recomanda pentru ocuparea acelor functii (in afara de slugarnicia fata de partide). Cand pentru aceste functii se vor organiza concursuri corecte, pentru a putea fi alesi cei mai potriviti conducatori, poate vom vedea miscandu-se ceva si in sistemul de stat. Din pacate, perspectivele sunt aproape nule.
Sunt mai mult ca sigur ca ii recomanda orice altceva decat profesionalismul. In astfel de functii nu e nevoie de oameni cu initiativa, capabili, implicati. E nevoie de incompetenti slugarnici care stau mereu in pozitia ghiocelului. Altfel de oameni sunt incomozi in acest sistem bolnav.
Asa ca: vin ai nostri, pleaca ai nostri, noi ramanem tot ca prostii.
Eu zic ca nu e nevoie de concursuri pt a dovedi (in)competenta cuiva pus in functie inalta pe linie politica,parerea mea e ca se poate si fara ei! muncitorul tot atat munceste,leafa e tot atat de mica,si de ce sa vina altcineva sa-si promoveze pilele si cunostintele,iar cei ce muncesc de-o viata in acea institutie si pun suflet in ceea ce fac sa nu aiba dreptul de a promova! pacat ca nimeni nu tine cont de parerile oamenilor care chiar muncesc
Stimata doamna Sabau,admir dezinvoltura si curajul dv. ceea ce va remarca ca unul dintre adevaratii profesionisti ai jurnalismului bistritean nu o luati ca un compliment ci ca un adevar. Numai cu oameni ca dv societatea noastra poate merge inainte si nu cu slugoii angajati politic indiferent de culoarea lor.Trebuie sa spuneti lucrurilor pe nume.In fruntea agentiilor de mediu si gospodarirea apelor trebuie pusi oameni cu dragoste de natura si de mediu care sa nu se uite cati bani le intra in cont ci sa fie integri si incoruptibili.Cred ca inca se mai gasesc din acestia.Nimeni nu si da seama cat de grava este situatia raurilor noastre,.Din birouri nu o poti evalua.Este nevoie de un dezastru de proportii ca oficialitatile sa se trezeasca la realitate si sa ia masuri.Daca mediul in care traim nu este important atunci ce este important?
Vă mulţumesc. Şi eu vă admir pentru că sunteţi nişte oameni implicaţi. Nu ne ajută la nimic să dăm din gură de pe margine şi să facem pe filosofii.