Despre ceea ce ne recomandă să fim şefi

„Am două facultăţi şi un master. Am lucrat şi în domeniul privat”, mi-a spus Monica Miclea, şefa Agenţiei de Dezvoltare Rurală şi Pescuit (APDRP) atunci când am întrebat-o care este expertiza domniei sale în domeniul accesării fondurilor europene şi ce anume a recomandat-o să devină şefa experţilor bistriţeni. Ca una care am tot atâtea diplome ca şi doamna Miclea, inclusiv cea de master, aş putea deveni un candidat eligibil pentru orice funcţie de şef de instituţie din acest judeţ. Pe logica dânsei, fireşte, nu a mea fiindcă eu nu cred că numărul diplomelor are vreo legătură cu priceperea la ceva, motiv pentru care, în cazul în care cineva s-ar gândi să mă propună să fiu şef la Direcţia pentru Agricultură, de exemplu, aş refuza politicos, deşi, fie vorba între noi, cred că aş fi un şef mult mai comunicativ decât Valentin Pop Mititean şi unul care nu ar pune sechestru pe computerele colaboratorilor.

Am adus în discuţie subiectul competenţelor deoarece abia astăzi, după luni bune de tăcere din partea dânsei, am reuşit să discut cu Monica Miclea despre „cazul Patriciu Măgeruşan”, angajatul APDRP Bistriţa care a „îndrăznit” să vorbească public despre faptul că i s-a făcut o nedreptate pe care nu i-a putut-o explica nimeni. Acest om a primit un calificativ bun pentru munca sa după care, în mai puţin de o oră, a primit altul care arăta că este un incompetent. A vrut să ştie de ce i-a fost schimbat calificativul şi a primit drept recompensă ameninţări, avertismente şi, în final, suspendarea din funcţie şi o plângere penală pentru o faptă care, dacă trebuia sancţionată (şi nu exclud că e aşa), exista posibilitatea legală să fie acum trei ani. Atunci însă, Măgeruşan nu apucase să deranjeze atât de mult.

Mai departe ştiţi povestea, dar ceea ce rămâne un mister probabil şi pentru dumneavoastră, dar pentru mine sigur, este cum de a putut Monica Miclea, cea care a recunoscut că nu are expertiză în domeniu (în afară de cele două facultăţi şi de master, nota bene nu ştim ce fel de facultăţi fiindcă nu i se poate accesa CV-ul de pe site-ul www.apdrp.ro) să se pronunţe în legătură cu competenţele profesionale ale unui om care activează într-un domeniu pe care dânsa nu îl cunoaşte? Dacă eu aş fi, de exemplu, şefa Direcţiei de Sănătate Publică, având desigur două facultăţi şi un master, aş putea să mă pronunţ în legătură cu nivelul de pregătire al unui medic? I-aş putea eu schimba calificativul de la bun la nesatisfăcător? Ar fi strigător la cer! Problema este că am absolvit studii în domenii care nu au nicio legătură cu sănătatea şi că nu aş concepe să ocup nu funcţii, nici măcar posturi, în domenii pentru care nu sunt pregătită.

Cazul Monica Miclea nu este singular. PDL a numit oameni în posturi cheie pentru simplul fapt că erau şi mai sunt apropiaţi ai preşedintelui Ioan Oltean şi buni executanţi ai poruncilor de la partid. Aşa se explică de ce nu am auzit mai nimic timp de patru ani din gura lor şi nici de vreo ispravă de-a lor. Habar nu au ce conduc, cu ce „se mănâncă” activitatea, mulţi nici nu trec pe la serviciu, nu le pasă nici cât negru sub unghie de ce se întâmplă. Dacă în cazul unor instituţii demne de a fi desfiinţate (şi aş putea enumera zeci) ni s-a părut amuzant să-i mai vedem pe unii şi pe alţii doar la parade şi la depuneri de coroane, în cazul APDRP ne îngheaţă zâmbetul pe buze. Nu cu mult timp în urmă, mai mulţi consultanţi mi-au semnalat că sunt respinse pe bandă rulantă proiectele de instalare a tinerilor fermieri fiindcă APDRP Bistriţa, instituţia condusă de Monica Miclea, a omis să le ceară aplicanţilor să depună, în afară de adeverinţa că fac parte dintr-o structură asociativă, şi cererea de aderare la acea organizaţie. Dincolo de ridicolul situaţiei (normal că ai făcut o cerere să fii primit şi abia apoi te-au acceptat), să nu le oferi majorităţii oamenilor care cheltuiesc bani grei pe proiecte toate informaţiile ca să concureze cinstit pentru banii europeni mi se pare că e o adevărată infracţiune. Deşi revolta a fost una generală în rândurile tinerilor fermieri şi consultanţilor, nu am auzit nicio explicaţie plauzibilă din partea doamnei Monica Miclea şi, evident, nici de vreo demisie de onoare. Nu o acuz că a omis cu bună ştiinţă să le spună oamenilor de ce acte au nevoie, dar îi reproşez faptul că nu este stăpână pe situaţie, că nu cunoaşte domeniul pe care îl conduce fiindcă, dacă l-ar fi cunoscut cu adevărat, o astfel de omisiune nu ar fi fost posibilă, iar dacă ar fi fost o gafă făcută de vreun colaborator al dânsei, cineva ar fi trebuit să plătească. Până azi şi nu am auzit să se fi luat vreo măsură punitivă.

Iar dacă tot am ajuns cu discuţia aici, eu cred că fiecare om care acceptă o funcţie de tipul „pălăriei prea mari care îi acoperă ochii”, vorba preşedintelui suspendat, atunci sancţiunea ar trebui să fie şi mai mare în cazul respectivei persoane. Instituţiile trebuie conduse de oameni din sistem, bine pregătiţi profesional, specializaţi în management, capabili să gestioneze relaţiile interumane, în stare să justifice orice decizie pe care o iau, bună sau rea. Nu au ce căuta în fruntea instituţiilor cei care aleg să paseze responsabilitatea atunci când nu au răspunsuri, cei care nu pot scoate tot ce e mai bun dintr-un angajat dificil, cei care nu înţeleg că atât reuşitele, cât şi eşecurile sunt asumate de şef în totalitate. Pe logica mea, de data aceasta, îi cer demisia doamnei Monica Miclea pentru eşecul în gestionarea relaţiilor cu un angajat dificil (aşa cum tot citesc în comentarii că ar fi Patriciu Măgeruşan)şi mai ales pentru omisiunile grave în materie de informaţii transmise tinerilor fermieri, amăgiţi că pot accesa sume mari din fonduri europene, puşi la cheltuială şi apoi dezinformaţi.

Dacă USL va face aceeaşi greşeală în materie de numit oameni în funcţii, dacă va continua să menţină în poziţii cheie „profesioniştii” PDL, atunci chiar că nu mai e nimic de făcut în această ţară, decât să ne facem bagajele şi să plecăm.

Apropo, îl schimbaţi odată din funcţie pe domnul Mititeannnnnnnnnn?

Cristiana Sabău