Într-un interviu pentru The Guardian, eminentul om de ştiinţă, cunoscut pentru faptul că respinge ferm orice implicaţie a religiei în existenţa Universului, a declarat că nu este nimic dincolo de momentul în care viaţa omului ajunge la final.
Stephen Hawking, în vârstă de 68 de ani, renumit pe plan mondial pentru lucrările sale despre Univers şi gravitaţie, a fost diagnosticat cu o maladie paralizantă pe când avea 22 de ani. Profesorul se deplasează într-un scaun cu rotile şi comunică prin intermediul unui computer şi al unui sintetizator vocal.
„Am trăit cu perspectiva morţii iminente în ultimii 49 de ani. Nu îmi este frică de moarte, dar nu mă grăbesc să mor. Am atâtea lucruri de făcut înainte”, a declarat Hawking.
Profesorul compară creierul uman cu un computer care se va opri când componentele sale vor ceda. „Nu există rai sau viaţă de apoi pentru computerele stricate. Este doar o poveste a oamenilor care se tem de întuneric”, susţine Stephen Hawking.
Aceste noi comentarii merg chiar mai departe de ceea ce susţine profesorul în cartea publicată în 2010, The Grand Design, în care afirmă că nu este nevoie de un Creator pentru a explica existenţa Universului. „Creaţia spontană este motivul pentru care există ceva mai degrabă decât nimic, motivul pentru care Universul există, motivul pentru care noi existăm”, spune astrofizicianul în cartea sa.
Observaţiile fizicianului trag o linie clară între utilizarea lui Dumnezeu ca metaforă şi credinţa într-un Creator ale cărui mâini au ghidat lucrările Universului.
În interviu, Hawking respinge noţiunea de viaţă de dincolo de moarte şi subliniează necesitatea de a duce la îndeplinire rolul omenirii pe Pământ prin buna utilizare a vieţii noastre. Întrebat despre cum ar trebui să ne trăim viaţa, fizicianul a răspuns că „ar trebui să se caute cea mai mare valoare a acţiunilor noastre”.
Cu ajutorul instrumentelor din spaţiu, moderne, cum ar fi misiunea European Space Agency’s Planck, Stephen Hawking sugerează că ar fi posibilă localizarea amprentelor primelor momente ale Universului şi modul în care spaţiul nostru şi-a început existenţa.
În best-seller-ul The Grand Design, faimosul om de ştiinţă Stephen Hawking susţine că fizica modernă nu lasă loc pentru Creator şi că doar ştiinţa ar putea explica originile Universului. Potrivit Mediafax, profesorul ajunge la concluzia că datorită existenţei unei legi precum este cea a gravitaţiei, Universul poate şi se va crea întotdeauna din nimic.
Cartea, scrisă împreună cu fizicianul Leonard Mlodinow, contestă credinţa lui Sir Isaac Newton că Universul trebuie să fi fost creat de Dumnezeu pentru că altfel nu s-ar fi putut naşte din haos.
Profesorul Stephen Hawking argumentează în cartea sa prin faptul că existenţa atâtor sisteme planetare, similare cu al nostru, nu ar putea fi în concordanţă cu ideea că sistemul Solar (cu un singur astru, cu distanţa ideală dintre Pământ şi Soare etc.) a fost creat special pentru a susţine existenţa fiinţelor umane.
DA.Dumnezeu s-a revelat, dovada ca este. De fapt, vinzoleala asta haotica a lumii actuale, framintarea lumii actuale, ma convinge ca nu exista decit Dumnezeu. Ca totul e muritor, si universul si omul, si ca lumea a fost facuta de Dumnezeu din nimic si o va spulbera din orgoliu divin de a o face din nou- considerind ca prima Lui isprava s-a inecat istoric.(PETRE TUTEA) Fara sa incerc sa intru in polemica cu Stephen Hawking,ratiunea mea intra in contradictie cu teoria lui. Sa ma explic: Iau acea ciudata linie pe care matematica o numeste semidreapta. Aceasta linie are un capat, o limita: punctul numit origine. Iar in directia opusa e nelimitata. Nu e acesta un concept absurd? Cum? O linie poate fi in acelasi timp finita si infinita? Si totusi, ciudat lucru, matematica o accepta si ratiunea mea nu poate contesta posibilitatea de a exista. Fiecare din cele doua caractere e posibil. Iar coexistenta lor in semidreapta nu poate fi negata.Dar, acceptind-o, mi-am tradat, fara sa vreau, legile ratiunii mele.Cum sa-mi explic acest fapt? O semidreapta nu ese o realitate care apartine unei singure legitati. Ea strabate doua sfere, deci doua legitati. Porneste din sfera limitatului si ajunge in nelimitat. Pentru mine un observator al operei create, semidreapta e un concept absurd. Dar asta nu o impiedica sa existe si sa fie un concept logic pentru Puterea absoluta. Originea semidreptei se afla in fiecare dintre noi? Capatul din directia opusa, nelimitata, unde e? Ratiunea mea nu o poate urmari pina acolo. Nu-si poate face despre ea decit o imagine schematica si diforma. SH,pentru mine e un tip neserios.