În timp ce alte instituţii din agricultură taie frunze la câini, APIA obligată să ţină bătrânii la cozi

Miercuri. Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul. Zi de buluc la APIA unde au venit de prin toate colţurile judeţului oamenii care au vaci cu lapte.  E perioada în care pot fi depuse dosarele pentru subvenţii, dar e şi toamnă aşa că singura zi în care nu pot lucra la câmp e cea de sărbătoare. Aşa că au venit, cu toţii, la APIA fără să ştie unii de alţii şi fără să-şi imagineze că va fi aşa.

Clădirea cu holuri strâmte de pe strada Tărpiului nu le poate oferi nici măcar un spaţiu adecvat să respire, cu atât mai puţin scaune pe care să îşi odihnească oasele obosite de atât de mult lucru. În plus, cine nu stă la uşă, îşi pierde locul şi odată cu el autobuzul. Cu ce se va mai întoarce acasă?

Funcţionarii se grăbesc, dar procedura e complicată. Oamenii au nevoie de tot felul de hârtii care, de cele mai multe ori le lipsesc. Unii dau fuga peste drum, la un xerox, să-şi facă tot soiul de copii. Şi acolo dau peste o coadă până în stradă. Nu e nimeni să le verifice dosarele înainte să intre în birouri. Stau de mai multe ori, resemnaţi, convinşi că altfel nu se poate. Oare?

Lucrurile ar sta cu totul altfel dacă statul român ar înţelege să desfiinţeze toate instituţiile din agricultură care taie zilnic mormane de frunze la câini şi să concentreze specialiştii în acele instituţii care au nevoie de oameni. Îmi poate spune cineva cu ce se ocupă efectiv Direcţia pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală? În afară de nişte statistici, nu am auzit nimic din direcţia aceasta de ani buni, iar pentru statistici avem alte instituţii. Dar Direcţia Fitosanitară face ceva? Dar Inspectoratul pentru Seminţe? A, să nu uităm de Camera Agricolă despre care înţeleg că e un soi de firmă în care angajaţii iau salarii de la stat şi fac proiecte pentru care încasează alţi bani. Toate aceste instituţii au sedii. APDRP de exemplu, instituţia despre care am tot scris pe aici, se spune că ar plăti o chirie lunară de 2000 de euro pentru sediul din Mihai Eminescu cel ferecat cu lacăte şi în care poţi intra şi ieşi doar dacă ai cartelă.

Între timp, singura instituţie care efectiv cu public mult şi foarte puţin instruit, deci dificil, APIA, e izolată la marginea oraşului. Funcţionarii sunt înghesuiţi în nişte birouri strâmte în care efectiv nu este aer şi sunt forţaţi de împrejurări să umilească oameni în vârstă şi să-i ţină pe la uşi fiindcă vă pot garanta că nimeni nu îşi doreşte asta.

Vi se pare corect, stimate forţe politice? Şi aceşti oameni sunt electoratul dumneavoastră, cetăţeni ai acestei ţări. Nu ar trebui să-i umiliţi mai ales că vă place să vă lăudaţi cu „produse bio” făcute de mâinile lor trudite. Desfiinţaţi odată căpuşele care iau salarii de la stat degeaba! Vă cer asta în numele acestor oameni pe care nu vă deranjaţi să-i observaţi decât în ziua votului.

Cristiana Sabău