Preşedintele Federaţiei Comunităţilor Evreieşti din România filiala Bistriţa, Fredi Deac (foto ultima jos), a declarat, marţi, pentru Timp Online, că reacţia actriţei la vederea Sinagogii Bistriţa, aşa cum arată ea azi, a fost de uimire totală.
„I-a plăcut extrem de mult. Nu a mai susţinut un spectacol aici de 13 ani. Atunci, Sinagoga nu arăta nici pe departe aşa cum e astăzi. A stat minute în şir şi s-a uitat la tot ce s-a realizat aici cu sprijinul Fundaţiei Culturale Societatea de Concerte şi al autorităţilor locale. S-a bucurat şi ne-a felicitat pentru tot ce am făcut”, a declarat Fredi Deac.
El a spus că, ultima oară când Maia Morgenstern a mai susţinut un spectacol la Sinagogă a fost în anul 1999.
De altfel, tot marţi, înainte să urce pe scenă, Maia Morgenstern a vizitat şi Monumentul Holocaustului din faţa Sinagogii. Probabil a simţit nevoia să intre în starea de spirit a piesei „Janka Festinger” – Biografia unei supravieţuitoare a Holocaustului.
Scenariul scris de Oscar K. Speace – important producător de televiziune, scriitor şi regizor american – este bazat pe tulburătoarea poveste a mamei sale, Janka Festinger – supravieţuitoare a Holocaustului, martoră a crimelor şi ororilor de la Auschwitz. Povestea Jankăi dezvăluie în detaliu ceea ce s-a întâmplat atunci când familia ei, care trăia la Sighet, a fost distrusă. În martie 1944, nemţii ocupau Sighetul şi procesul de exterminare a evreilor avea să înceapă. În luna mai, zece mii de evrei, cu bagajele în spate, soţi şi soţii separaţi de loviturile care veneau din toate părţile, copii care-şi pierdeau mamele, plângând, tineri şi bătrâni, înghesuiţi în vagoane de marfă, fără mâncare şi apă, fără aer, aveau să ajungă, după opt zile îngrozitoare de mers cu trenul, la Auschwitz.
Calvarul Jankăi Festinger şi al familiei sale începea şi avea să dezvăluie miracolul prin care aceasta a reuşit să supravieţuiască, cu mintea întreagă, umilinţelor şi suferiţelor inimaginabile trăite.
La 7 octombrie 1945, după eliberare, Janka Festinger scria o scrisoare de 60 de pagini, unchiului său din America, în care povestea despre cele întâmplate. În 1950, după moartea unchiului, scrisoarea ajunge la sora Jankăi şi aceasta o păstrează în siguranţă, zeci de ani. În 1998, Oscar K. Speace, unul dintre cei doi fii ai Jankăi, hotărăşte să scrie o piesă despre Holocaust, prilej cu care află de existenţa scrisorii. Atât Oscar, cât şi David Speace, fratele său geamăn, înţeleg că e de datoria lor să aducă în atenţia lumii, adevărul crud despre ceea ce s-a întâmplat cu mama lor şi cu atâţia alţii şi realizează un scurt documentar. Cele 60 de pagini ale scrisorii, vor fi publicate integral într-o carte semnată de David Speace.
Adaugă comentariu