Președintele Forumului Democrat German Bistrița-Năsăud, Cristian Roth-Gross, a transmis o scrisoare deschisă prin care face un apel pentru conservarea patrimoniului județean pe care o redăm integral:
”Dragi locuitori ai județului Bistrița-Năsăud,
Acum aproape 900 de ani, primii oaspeți din spațiul germanic, menționați în cronicile timpului drept hospites și mai apoi sași (saxones), ajungeau pe meleagurile județului nostru. Peste încă 100 de ani, doar niște amintiri, niște nume răzlețe și niște monumente funerare vor mai spune povești despre sași. Dar mai există ceva ce va rămâne după ei: formidabilul patrimoniu arhitectural edificat de aceștia, dintre care se evidențiază superbele biserici evanghelice, întâlnite pe tot cuprinsul județului nostru. Din păcate, starea acestora și faptul că nu s-au luat măsuri de prezervare m-au determinat să iau atitudine.
Demersul meu se dorește un semnal de alarmă referitor la întreagă „avere” patrimonială ce se regăsește pe cuprinsul județului, dar ca reprezentant al etniei germane mă voi referi în mod evident la partea săsească. Cum spuneam, prezența sașilor pe aceste meleaguri va fi din ce în ce mai redusă, media de vârstă fiind una înaintată iar mijloacele proprii de a asigura intervenția la monumentele menționate fiind extrem de limitate. Parohia evanghelica, care are în posesie câteva din aceste biserici, numără doar câteva sute de membri, iar numărul lor scade continuu. O perioadă s-a primit sprijin din partea sașilor plecați în Germania, Austria etc, dar și aceștia din păcate o parte s-a stins și o alta a ajuns la o vârstă la care astfel de acțiuni devin tot mai dificile. Câteva din bisericile foste evanghelice care sunt în posesia altor culte sunt într-o situație aproape dezastruoasă.
Se conturează astfel o imagine deloc plăcuta și încurajatoare, pentru multe din aceste biserici putând fi vorba de câțiva ani (poate chiar luni!) până la colapsarea lor. Ca atare, fac un apel pentru a găsi de urgență metode și mijloace de intervenție, măcar de punere în siguranță a acestor monumente istorice, până la o eventuală includere a lor într-un proiect de finanțare a restaurării și ulterior a unui circuit turistic care să le pună în valoare, alături de patrimoniul românesc și maghiar al județului nostru, completând astfel generos oferta turistică de care dispunem la ora actuală.
Mergând mai departe, vreau să enumăr succint monumentele istorice la care mă refer și starea lor actuală:
– biserica de la Vermeș, în stare de precolaps – își trăiește ultimele zile, are nevoie de o intervenție de urgență de punere în siguranță;
– biserica de la Corvinești, într-o stare un pic mai bună decât cea de la Vermeș, și aici avem nevoie de o intervenție de urgență;
– biserica din Teaca, probabil după cea din Bistrița, cea mai valoroasă din punct de vedere istoric și patrimonial. Nu este într-o situație atât de precară ca cele două de mai sus, dar orice întârziere a intervenției poate să o aducă într-o stare care să necesite fonduri generoase pentru reparații;
– biserica de la Chiraleș – aici s-a reușit o minimă intervenție din partea unor entuziaști, grupați sub ONG-ul Petrus Italus Trust, sprijiniți de Parohia Evanghelică și de donațiile unor particulari, dar mai este mult de lucru și în acest caz;
– biserica de la Posmuș, într-o stare oarecum asemănătoare cu cea din Chiraleș;
– biserica din Livezile, care deși la exterior pare într-o stare foarte bună (datorită credincioșilor din comună, în special a familiei Meinhardt) poate cu excepția acoperișului turnului, are nevoie de intervenții urgente la interior, fiind vizat plafonul clădirii;
– biserica din Jelna, care este sub tutela Compexului Muzeal Bistrița-Năsăud, deci pe mâini bune;
– biserica din Șieu Măgheruș, cvasiabandonată;
– biserica din Lechința, care necesită și ea intervenții destul de însemnate de consolidare și la nivelul acoperișului;
Și mă opresc aici, deși ar mai fi, iar dacă ne îndreptăm privirea spre partea ce nu ține de zona religioasă, am mai avea câteva clădiri pe lista noastră.
Ca atare, fac un apel la conducerea județului nostru, la președintele Consiliului Județean Bistrița-Năsăud, domnul Radu Moldovan, la consilierii județeni, la prefectul județului, domnul Stelian Dolha, la conducerea partidelor aflate la guvernare, la toți cei care activează în instituții și organisme ce au legătură cu patrimoniul și monumentele să încerce să găsească soluții pentru a pune în siguranță aceste clădiri și ulterior, pentru a le introduce în circuitul turistic al județului nostru. Mă adresez tuturor celor interesați, inclusiv marilor societăți comerciale din județul nostru, care ar putea sprijini punctual câte un astfel de monument. Deși salvarea tuturor acestor monumente este un obiectiv extrem de ambițios, am fi fericiți dacă măcar o parte din ele și-ar putea recăpăta strălucirea din trecut. În definitiv, alături de patrimoniul românesc și maghiar, și cel săsesc face parte din istoria județului nostru și completează fericit, aș spune eu, coloritul multietnic al zonei, ai căror fii suntem și pe care vrem să o facem cunoscută întregii lumi.
Cu stimă și speranță,
Cristian Roth-Gross
Președinte al Forumului Democrat German Bistrița-Năsăud”
S-ar putea adăuga la acestea toate livezile tradiționale extensive cum sunt cele de pe Dealul Cocoș, Cușma, Sigmir, Blăjeni și altele asemenea, care fac parte din patrimoniul ecocultural fiind pajiști cu pomi fructiferi seculari, cu o diversitate genetică cu multe soiuri de peri sălbatici, unii altoiți, cu o diversitate specifică prin sutele de specii de plante și animale specifice livezilor bătrâne, și o diversitate ecosistemică întâlnită doar pe aceste meleaguri.
Toate cele de mai sus menționate sunt pe cale de dispariție deoarece modul de folosință al terenurilor este treptat schimbat în curți construcții cum e cazul livezii de pe Dealul Cocoș și nu departe sunt și celelalte rămase.
O scurta completare’.
La începutul secolului XX, vechiul local al Gimnaziului Evanghelic din centrul oraşului nu a mai corespuns ca spaţiu cerinţelor de atunci, ceea ce a dus la ideea construirii unei noi clădiri.
Directorul de atunci al gimnaziului, Georg Fischer, a apelat la DONAŢII pentru începerea construcţiei, în primul rând de la elevi şi profesori. În 1901 suma adunată a fost de doar 44.237 coroane.
Dorinţa de emancipare prin educaţie şcolară a fost atât de mare în zonă, încât implicarea la construcţia noului gimnaziu a cuprins ŞI ALTE ETNII decât cea germană. Pentru exemplificare dăm câteva nume: Paul Beşuan – constructor, Maria Buhăţel – pensionară, Ioan Dan – medic, Nicolae Hăngănuţ – medic la Prundul Bârgăului, Mihai Mihăilaş – jurist, Leon Scridon – jurist, Daniel Serafim – brutar, Gavril Tripon – avocat, viitor prefect al judeţului şi alţi contribuabili care au înţeles rolul şcolii în formarea tinerilor bistriţeni.
La a 8 aprilie 1908 când au început lucrările la fundaţie, sumele adunate erau de numai 300.000 de coroane-!!!.
În toamna anului 1911 s-a dat în folosinţă această clădire.
Datele de mai sus întregesc imaginea unei perioade în care setea de emancipare prin şcoală a adunat la un loc TOŢI FACTORII ŞI MARILE PERSONALITĂŢI ALE VREMII, întru împlinirea unui vis care vine din 1863 odată cu înfiinţarea Gimnaziului Grăniceresc Românesc Năsăud şi continuând cu înfiinţarea Şcolii Normale Năsăud şi a primului Liceu românesc din Bistriţa, toate în 1923, Liceu care trecând prin mai multe restructurări a ajuns la ceea ce astăzi există sub denumirea de Colegiul Naţional „Liviu Rebreanu” Bistriţa.
(Vezi: prof. Leon Titieni > http://www.cnlr.ro/pagina=2).