Ce-i drept, anul acesta nu am mâncat porc de Revelion şi a fost foarte bine. Am preferat curcanul gătit după o reţetă de Jamie Oliver (cu unt şi merişoare, delicios de-a dreptul) şi, cu această ocazie, am decis că nu mai vreau să aud în viaţa mea de piftie, sarmale şi fripturi de porc. Totuşi, deşi nu am mâncat în exces, nici de data aceasta nu pot trece peste perioada sărbătorilor fără să mă gândesc că mi-ar prinde foarte bine o perioadă de pauză în consumul de orice. De două zile îmi bat capul cu blogurile care promovează „hrana vie”. La prima vedere, să iei un mic dejun cu cereale, nuci, legume şi fructe proaspete pare foarte interesant. Întrebarea este cât şi cum rezişti într-o zi mâncând apoi salată şi seara din nou salată. Nu ştiu, nu am încercat, dar dacă ştiţi cumva cât de greu sau de uşor e să alegi mâncarea raw, vă rog să mă anunţaţi.
În ce mă priveşte, dieta care a prins cel mai bine la mine a fost cea inventată de Michel Montignac. Se bazează pe idea că ceea ce îi îngraşă pe porci ne îngraşă şi pe noi şi că zahărul e otravă. Graţie lui, am descoperit că o cafea fără zahăr are un gust mai bun, că există şi fructoza pe lumea asta, că un aliment păgubos din toate punctele de vedere e cartoful. Reţetele lui Michel Montignac, apărute în diverse cărţi, se bazează în mare parte pe peşte, fructe de mare sau vită. Pe alocuri par greu de făcut şi destul de scumpe. Acesta ar fi un dezavantaj. Românii însă le-au adaptat la ce găsim noi prin ţară şi zeci de persoane amabile au postat reţete pe un forum. De acolo m-am inspirit când am făcut prima mea ciorbă de linte care a ieşit extrem de gustoasă fără ca eu să fi folosit vreun condiment. Ce trebuie să ştiţi este că Montignac nu propune o dietă, ci schimbarea modului de alimentaţie. Abaterile costă şi, dacă te tentează o bucată de prăjitură, trebuie să te pedepseşti aspru. Dacă mănânci mai multe, eşti obligat chiar să te întorci la faza de slăbire. Eu, una, am slăbit mult într-o perioadă schimbând radical stilul de alimentaţie. Din păcate, abaterile, bată-le vina, mi-au anulat într-un termen foarte scurt toate eforturile.
Vă spun din start că detest dietele bazate pe carne. Ştiu că sportul e foarte important (deşi Montignac spune că nu ajută mai deloc la slăbire), dar o problemă de sănătate mă determină să stau departe de sălile de antrenament chiar şi de banda de alergare, aşa că tot ce pot face este să-mi revizuiesc din când în când meniul. Totuşi, ştie cineva care e cea mai bună cură de slăbire?
Cristiana Sabău
Ma bag si eu in seama pe subiectul asta, nu din stiinta, ci ca sa ma aflu in treaba…
Trecut fiind de prima tinerete, gandindu-ma la anii veseli ai copilariei, petrecuta in cea mai mare parte la tara, am in fata imaginea a majoritatii oamenilor cu care m-am intersectat, si analizandu-i imagistic ii revad pe majoritatea ca fiind supli, fara nici o grija legata de vreo cura de slabire, ciclul unui an oferidu-le exact hrana potrivita in a-i pastra sanatosi si apti de munca.
Si, astfel, revenind la zilele de acum, coreland cu ceea ce am experimentat pe propria-mi piele, am ajuns sa gandesc ca grupul acela de cercetatori mai noi pe piata, ce afirma, de-o perioada scurta incoace, ca cea mai sanatoasa hrana pe care poti sa o consumi este aceea specifica locului in care te-ai nascut si in care iti traiesti viata de zi cu zi. Daca esti cumpatat, respecti zilele si perioadele de post, incerci sa mananci ceea ce cunosti, fara excese, conform succesiunii anotimpurilor, prea multa bataie de cap in ceea ce priveste curele dietetice n-ai.
I-ar daca tot ati pomenit de leguma noastra preferata – porcul, apoi uitati-va bine ca si el ii cam tot ceea ce mananca, asa ca, la randul cui il consuma, consuma in fapt metode de ingrasare fortata, cand, multi inca mai stiu, ca nu-i sanatos porcul ingrasat peste noapte cu tot felul de ciudatenii, ci acela crescut cu malai din batatura si iarba dulce din ograda.
Nu ne strica uneori a ne intoarce la origini si a lua seama de multe principii simple de viata, necomplicate in formule din ce in ce mai sofisticate, de catre cercetatori si nutritionisti ce cred ca ei o descoperit gaura de la macaroana.
Interesant. Ce mâncaţi în perioada asta?
„Cel ce răsari iarbă dobitoacelor şi verdeaţă spre slujba oamenilor;
Ca să scoată pâine din pământ şi vinul veseleşte inima omului;”
Psalmul 103
În perioada asta de iarnă, alimentele pe care le folosesc spre prepararea hranei de zi cu zi, provin din rodul anului trecut, de pe ţarina pe care, ca agricultor de week-end si de seara, m-am straduit să o cultiv. Chiar dacă nu a fost un an favorabil, cum a fost în 2011, totuşi am reuşit să îmi aprovizionez cămara cu de toate cele ce pot fi puse la păstrare sau pot fi conservate după metode antice şi de demult.
Prin bunăvoinţa părinţilor, ai mei la ţară, ai nevestei într-o zona mai semirurală a Bistriţei, pentru iarna asta resursa de proteină animală provine de la orătăniile ce mai pot fi crescute de ei, tot după aceleaşi metode antice şi de demult. Reorientarea spre rase de animale mai primitive, nu neaparat viabile economic, ne pune la adăpost de produsele din carne provenite din creştere intensivă, din rase ameliorate. Laptele şi majoritatea produselor lactate provin de la o gospodărie pe care o cunoaştem, prin fidelitatea calităţii certificate în timp.
Aşa deci şi prin urmare, de o bună perioadă de timp, masa familiei se alcătuieşte din produse preponderent preparate pe aragazul propriu, zămuri cu legume şi carne de ce-o fi ea, mai dulci, mai acre, fripturi sau alte chestii pe bază de carne de purcel, iepure, păsăret de tot felul, amestecuri de tip englezesc făcute ardeleneşte între carne, derivate din lapte, legume şi puţină fantezie, mere, pere prune, mai proaspete, mai conservate sau uscate, ceva vin de cramă, când sec, când mai dulce, funcţie de împrejurări, vişinată, afinată, pălincă de fructe bine coapte in cantitaţi supermoderate, nu în fiecare zi, desigur.
Dulcele e de casă, cu ouă adevărate, cu zahăr invertit sau brun, miere de albine de la o prisaca ce o gazduim pe ţarina ce-o deţinem.
Beneficiind şi de o soră stabilită şi căsătorită în Italia, a cărei familie deţine măslini şi produce ului extravirgin presat la rece, am ajuns să introduc acest ingredient în prepararea hranei, fiind alături de peştele oceanic cam singurele chestii de import.
De meciuri si de zile de post, seminte producţie proprie, de floarea soarelui sau de dovleac porcesc…
Evităm foarte mult consumul de alimente procesate, semipreparate, laptele la troacă, provenind de la enşpe mii de văcuţe, ficaţii din Brazilia, pulpele americane, vita argentiniană, sofisticărelile cu ştaif din bucătăria nu ştiu care, livrate in ambalaj de plastic şi carton cu atâta generozitate de super extra – ordinarele noastre marketuri.
Habar n-am dacă suntem în ton cu modele zilelor de acum, dar ceea ce pot să certific e ca, deocamdată, cu medicul ăla de se ocupă de boli de nutriţie, atât parinţii mei, aflaţi la o vârstă respectabilă, cât şi familia mea nu a facut cunoştinţă.
Am avut curaj sa ma las de fumat( pe principiul de maine nu mai fumez si gata a fost),m-am lasat de muuulte in viata asta,dar de mancat,nu pot!!! imi zic dimineata: pana deseara o sa mananc putin,iar deseara deloc ,ei asi :)) nu exista asa ceva.Pot sa spun ca pana la o anumita varsta(40 ani) an avut max 49 kg,insa in 3 ani am pus 10 kg,fireste ca am explicatii,ca sa ma simt eu bine:)) cica fumatul e de vina,sau…munca la birou,sau…operatia de coloana….poate ca da,poate ca nu…cert e ca nu ma simt bine deloc,dar …de mancat nu ma las!!! :))…as alerga cu mare drag daca m-ar acompania cineva,as merge la sala daca m-ar impinge cineva de la spate….vedeti? gasesc doar motive :))
Monica, incerca sa mananci in prima parte a zilei, chiar mai mult decat inainte, dar nu dupa ora 6. Eu dupa ora 6 mananc doar nuci eventual si fructe (de regula). In vreo 2 saptamani maxim te obisnuiesti. De asemenea, nu manca zahar (eventual dulciuri cu fructoza pana una alta – e plin la Kaufland sau unde se gasesc dulciuri pentru diabetici, desi dupa doua saptamani de sevraj te obisnuiesti si fara ele) si opteaza pentru peste. Mergi mult pe jos si cu viteza, bea zilnic 2 l de apa, eventual scrie-ti cu o zi inainte ce vei mananca. Eu mananc mai mult decat inainte (nu neaparat mai sanatos si cu mai putine grasimi) si am slabit 17 kg (e drept pe termen lung, dar in niciun caz nu respect regulile cu strictete, nu fac miscare regulat si mananc si multe prajeli), fara sa fac altceva. E drept ca sunt mai tanara, dar sunt sigura ca regulile astea simple pot fi de folos oricui. Inainte incercam cure de slabire serioase si slabeam foarte greu. Nu sunt nutritionist, nu ma intereseaza cine ma combate ca depasesc numarul de calorii, stiu ce am observat eu pe cont propriu. Mult succes!
Buna ziua,
eu recomand cu multa caldura dieta conceputa de Montignac, adaptata cum spunea si dna Sabau la posibilitatile romanesti. Personal am slabit 19,5 kg in decurs de 4 luni urmand aceasta dieta. De remarcat este ca desi dupa ce am renuntat la alimentatia recomandata de aceasta dieta si am abuzat din plin de dulciuri, porc si cartofi, am castigat in greutate 10 kg (timp de 2 ani) din cele pierdute inainte. Drept urmare, sunt in plina revizuire a alimentatiei (acum sper sa fie pt tot restul vietii :)) si adopt din nou stilul Montignac.
Mai trebuie sa precizez ca nu am facut mai deloc sport in timpul celor 4 luni si am slabit de la 80 kg pana la 60,5 kg.
Mult succes!