Marea dezbatere despre soarta Bisericii Evanghelice în unele interpretări sau a turnului clădirii, potrivit altor interpretări, a pornit de la o adresă pe care Parohia Evanghelică a trimis-o municipalității înainte de Paște și în care cuvântul cheie era „parteneriat”. Pe românește, Parohia vrea să aibă la mână un document prin care, din când în când, să-i amintească administrației locale să nu uite să mai dea bani pentru continuarea lucrărilor. Acum, dacă o face, sună ca și cum ar cere câte un leu pentru cutia milelor. Cu un document semnat, relația ar fi alta, de tipul Primăria – Gloria Bistrița. Pentru cei care nu știu, autoritățile dau bani clubului în baza unui astfel de contract care e văzut, mai nou, ca o obligație din partea orașului nu ca o mână întinsă grupării din Parcul Municipal.
Această adresă a Parohiei Evanghelice a căzut și în mâinile liberalului Andrei Rusu care, în goana după popularitate și după funcția de viceprimar, s-a gândit să vorbească despre Biserica Evanghelică într-o conferință de presă a partidului. Dacă ar fi spus iar despre creditul pentru străzi sau despre reducerea cheltuielilor din administrația locală, probabil că nu ar fi scris nimeni, așa a venit cu ceva nou și toată lumea i-a menționat numele. Să nu uităm totuși că subiectul „Biserica Evanghelică”, indiferent cum l-ai lua, e unul ofertant pentru politicieni. Fostul primar PDL Vasile Moldovan a pierdut alegerile în 2008 din cauza incendiului de la Biserică și că actualul primar, Ovidiu Crețu (PSD), a reușit să-și câștige respectul bistrițenilor și datorită faptului că a alocat, constant, bani pentru reabilitarea Bisericii. În aceste condiții de ce nu ar intra și liberalii pe fir mai ales când au aceeași țintă, fotoliul de primar al Bistriței?
Personal nu știu cum a abordat Andrei Rusu subiectul, ce cuvinte a folosit, la ce s-a referit. Nu am fost prezentă la respectiva conferință de presă și, mai nou, dacă nu aud cu urechile mele și nu înregistrez cu reportofonul meu, nu mai cred. Cert este că, în presă, au apărut diverse știri, niciuna la fel. În multe publicații am citit o știre care mi s-a părut cel puțin ciudată, cea cu cedarea clădirii Bisericii Evanghelice în administrare Primăriei Bistrița. Cu ce scop? Cu ce motiv? Poate pentru dezbateri publice sau ședinte de CL, de ce nu? Dincolo de ridicolul situației, nefiind de față când s-a enunțat ideea, nu mi-am putut clarifica îndolile legate de această „cedare”, iar subiectul în sine mi s-a părut atât de pueril încât am lăsat să văd ce se întâmplă și, mai ales, dacă se întâmplă ceva.
Știrile, mai mult sau mai puțin bine înțelese, au umplut paginile ziarelor, comentatorii au sărit și ei, sașii s-au supărat pe bună dreptate (fiindcă marele departament de comunicare al PNL nu a spus nicio secundă că o parte a presei a înțeles greșit afirmațiile viitorului viceprimar), părintele Johann Dieter Krauss a dat azi o replică, Andrei Rusu, ajuns între timp viceprimar, deci liber de sarcini manageriale, a sărit și el cu replica și uite așa avem un nou scandal în jurul unui subiect dacă nu fals, cel puțin umflat cu pompa de aer.
Dacă mă întrebați pe mine de unde a pornit, pot să vă dau un răspuns. În opinia mea, vorbitul ca să nu tăcem naște monștri, iar exprimările confuze balauri cu șapte capete. E încă un prilej să le amintim politicienilor că și acest domeniu de activitate (politico-administrativ) se bazează pe comunicare exactă, clară, cu subiect și predicat.
Cei care nu sunt capabili să „editeze” fraze care să nu stârnească imense confuzii ar trebui să-și caute oameni capabili să-i învețe cum să facă, nu de alta, dar ne vom trezi în fiecare zi cu precizări de genul „nu asta am vrut să spun”, „nu ați înțeles bine”, la fel ca și în cazul părintelui Nicolae Feier, candidat fără voie al PNL la Primăria Bistrița
Ca să nu ne trezim zi de zi cu astfel de parodii, eu le sugerez oamenilor politici să se gândească mai întâi ce vor să spună, apoi să știe când să spună, cui să spună și cum să spună. Degeaba strigi în urechile unui surd sau desenezi în fața unui orb.
Dovada faptului că nimeni nu s-a gândit la aceste aspecte este falsul „scandal” cu „cedarea Bisericii Evanghelice Primăriei Bistrița”, scandal ce a dus la replici peste replici care mai de care mai hilară.
Morala acestei întâmplări este, în opinia mea, următoarea: politicienii nu au decât să-și măsoare cuvintele de două ori înainte să le enunțe dacă nu vor să trăiască după regula lui „Unde dai și unde crapă!”
Cristiana Sabău
Adaugă comentariu