”Scrisoare deschisă – Şefului Statului Major General, domnului general-locotenent Ştefan Dănilă
Situaţia în care se găseşte Armata Română, percepută de mine, mă determină să mă adresez dumneavoastră. M-aş fi adresat ministrului apărării naţionale dar faptul că în acest moment trei generali care au îndeplinit funcţia de şef al statului major general sunt condamnaţi iar unul dintre ei Gl. Popescu Mihail este pe catafalc, schiţează un tablou ameninţător care mă obligă ca pe orice militar activ sau în rezervă să-mi îndrept privirea spre dumneavoastră. Este un moment singular în istoria organizaţiei militare. O organizaţie care are la bază valori precum onoarea, dreptatea, cinstea, corectitudinea, încrederea, moralitatea, exemplul personal şi legalitatea mai presus de orice a ajuns în câţiva ani cu doi miniştri ( Gl. Stănculescu şi Dl. Babiuc) în închisoare. Trei şefi ai SMG au fost condamnaţi, doi cu suspendare (Gl. Popescu Mihail şi Gl. Bădălan Eugen) şi unul cu executarea pedepsei în închisoare (Gl. Cioflină Dumitru).
Armata s-a bucurat de sprijinul, înţelegerea şi simpatia poporului şi societatea în ansamblu a avut o mare încredere în această instituţie. Actuala imagine a armatei pare un tablou impresionist, fără contururi clare ci doar imagini, umbre şi linii care fug în toate direcţiile. Armata este într-un dezechilibru dinamic cu centrul de greutate instabil şi pare să-şi fi stabilit locul în închisoare şi în mormânt.
Am îndeplinit funcţii în lanţul de comandă cu toţi generalii pe care i-am nominalizat. I-am perceput ca oameni corecţi, atenţi la riscurile şi ameninţările care puteau afecta integritatea şi stabilitatea structurilor, fermi şi mai mult decât atât erau modele reale de angajament profesional. Ce i-a adus în această situaţie? Ei reprezentau modelul de carieră. Cum au ajuns în această situaţie ? Modelul de carieră pentru orice sublocotenent nu mai este model. Sunt trei nu unul, nu e un fapt singular. Ce face SMG-ul? Unde este capacitatea de analiză a acestuia?
Modelul actual de analiză a stării structurilor nu pare să identifice parametrii de stare şi mai ales evoluţia stării organizaţiei. Semnalul tras de un tânăr ofiţer (locotenentul de la Câmpia Turzii ) în loc să iniţieze o nouă abordare analitică a fost tratat superficial. Concluzia a fost că locotenentul a greşit. Statul Major General s-a războit cu un locotenent ca Moş Teacă cu epizootia la frontieră. Dacă vom trata la fel şi cazul vârfurilor armatei atunci va fi grav. Dacă şi la bază şi la vârful ierarhiei se greşeşte atunci nu este nevoie de o înţelegere a câmpurilor de presiune şi de o abordare cauzală, funcţională şi procesuală a sistemului?
Societatea civilă nu mai poate tolera starea actuală şi firesc este să ne pună întrebarea în mod public. Sunteţi în stare să limpeziţi situaţia? N-ar fi mai bine să renunţaţi la saturarea spaţiului mediatic cu poveşti soldăţeşti şi să informaţi naţiunea cu problemele esenţiale ale armatei? N-ar fi mai bine ca SMG în loc să stabilească la ce oră să se execute instrucţia de front în unităţi să analizeze de ce foştii miniştri ai apărării şi capii SMG fac instrucţie de front prin închisori? La această dată spiritul de corp, coeziunea şi camaraderia sunt în pericol de a depăşi cota de risc.
Pentru mine, depăşirea pragului de semnificaţie a fost ilustrat de moartea Gl. Popescu Mihail. La aflarea veştii, m-am deplasat la Vatra Dornei ajungând la locuinţa acestuia la ora cinci dimineaţa. Lângă capul generalului decedat priveghea soţia acestuia,alături de cei mai apropiaţi vecini, fochistul Batalionului 17 Vânători de Munte şi un miner pensionar. Vânătorii de Munte n-au găsit de cuviinţă să-l privegheze pe cel care i-a apreciat atât de mult. La scurt timp după prezentarea condoleanţelor, fochistul unităţii de la vânători s-a angajat într-o discuţie telefonică cu şeful turei operative de la Cluj.
Am crezut că sunt pe altă lume, într-o lume de dincolo de Styx fără ierarhii şi reguli de conducere ca pe pământ. Acolo poate sunt importanţi fochiştii dar în armată ştiam că sunt alte reguli de circulaţie a informaţiei. De când turele operative comunică cu fochiştii? De când vecinii reprezintă unităţile în lanţul de comandă? De când un simplu angajat civil al armatei este persoana de legătură cu şeful armatei? Un fochist ce era vecin cu generalul a ajuns să reprezinte instituţional garnizoana. Nu era firesc ca lângă general să stea de veghe şi generalii din garnizoanele de la 2-3 ore de mers? Nu era firesc ca preotul, psihologul şi medicul garnizoanei să facă dovadă că ştiu pentru ce sunt plătiţi în armată? Pentru acest lucru trebuia ordin? Atunci de ce mai vorbim de misiuni induse? Am toată aprecierea pentru comandantul de la Argestru pentru felul în care a acţionat. A fost singurul militar din garnizoană care a dovedit că ştie ce este solidaritatea, omenia şi camaraderia. Oare de când valorile fundamentale ale armatei (omenia ,solidaritatea coeziunea, camaraderie, sprijinul colegial, spiritul creştin, respectul pentru comandanţi şi pentru ierarhie) sunt de circumstanţă şi se declanşează doar la ordin. Ce ne-a adus aici? Ce ne-a făcut să ne fie frică să ne manifestăm în coordonatele fireşti, tradiţionale ale armatei? De când privegherea morţilor se face la ordin? Nu este paradoxal ca de când armata are preoţi comportamentul individual şi colectiv al acesteia nu are nici urmă de fundamente şi manifestări creştine? Doar lălăim prin pieţe. Pe mine mă îngrijorează faptul că pe timp de pace un fost şef al SMG rămâne neprivegheat şi părăsit. Pe dumneavoastră nu? Când moare un actor la toate televiziunile actorii îşi arată public durerea şi suferinţa. Dumneavoastră ,cel mai curajos soldat de ce nu faceţi la fel ? De ce oare? Eu nu înţeleg de ce nu faceţi lucrurile care nu necesită resurse financiare. Omenia, demnitatea, curajul, exemplul personal nu costă bani ele se manifestă în comportamentul individual şi colectiv ,fără ordin şi se consolidează şi menţin şi cu ocazia evenimentelor nefericite.
Moartea unui fost şef al SMG este un exerciţiu complex, cu trupe, în teren ori unde s-ar găsi forţele şi nu se regăseşte în tipologia exerciţiilor SMG dar radiografiază comandamentele, statele majore, întreg sistemul mai mult decât orice. Este un instrument de evaluare la îndemână şefului SMG în exerciţiu. Domnule general, eu să vă spun lucrul acesta? Nu toate pârghiile se găsesc în bazele de calcul şi de fundamentare ale bugetului dar generează efecte mai grave decât lipsa tehnicii de vârf sau a banilor.
Prea multe se văd cu ochiul liber şi nu de număr mă îngrijorez ci de greutatea lor, de impactul şi consecinţele lor şi mai ales de viteza cu care evoluează. Nu vedeţi că între armata de proiecţie şi cea din teren este mare diferenţă? Indicatorii de stare ai armatei sunt relevanţi la acest moment sau sunt făcuţi pentru a genera autosuficienţa şi confort decidentului politic?
Domnule general vă rog să nu luaţi afirmaţiile mele ca adevăruri absolute ,ci doar ca semne de întrebare. Că avem probleme este clar dar felul în care vedem problema este problema SMG şi nu a fochiştilor. Eu am considerat întotdeauna ca şeful SMG este între Dumnezeu şi Armată, între Dumnezeu şi Naţiune. Dumneavoastră nu? Cine trebuie să insufle armatei curajul de a înfrunta direct temerile şi să o ferească pentru ca alţii să îi exploateze temerile ei?
Mă doare şi nu pot rămâne absent”
Colonel (rez.) Ioan Gaftone – consilier judeţean
Stimate domnule col. Gaftone,
Scrisoarea deschisa, adresata de dumneavoastra, adresata Şefului Statului Major General, domnului general-locotenent Ştefan Dănilă, ma face sa cred ca totusi in randul Armatei Romane, adevaratii patrioti, sunt din ce in ce mai rari. Varfurile ierarhiei militare romane par a trai, daca nu in lumea politrucilor, totusi intr-o alta lume, rupta de realitate. Se uita pe zi ce trece traditiile ostirii romane, onoarea, spiritul de jertfa, patriotismul….Simt cum eroii Armatei Romane de odinioara, se rasucesc in morminte. Nu e de mirare, in atare conditii, ca ministri ai Armatei Romane, si sefi de SMG, sa fie batjocoriti in asemenea hal de camarila politica actuala. Doamne, cat de jos am ajuns….si inca nu ne oprim ! Imi vine aproape sa strig asemeni unui ministru post-revolutionar de trista amintire (N. Militaru) ,,Opriti macelul” ARMATEI ROMANE !…
Va felicit pentru curajul de a spune ceea ce ganditi ! Sunteti unul dintre cei care pot imbraca cu cinste, omenie si demnitate haina militara cu insemnele de colonel al ARMATEI ROMANE. Nu am de unde sa stiu cat de mult ati incercat sau cata putere de convingere ati avut atunci cand ati fost aproape de cei mentionati in articol. Ceea ce cred insa ca pot sustine in numele generatiei mele este ca situatia trista a ROMANIEI de astazi vi se datoreaza intr-o mica sau mare masura atat Dvs. cat si celor mentionati.
( ….sau nementionati dar care au acceptat cu buna stiinta, poate in schimbul „unui pumn de arginti” , ca interesele acestui neam sa fie reprezentate …..asa cum sunt.) Daca gresesc sau am dreptate, numai constiinta Dvs. poate decide. Daca am gresit va prezint cu respectul cuvenit, scuzele mele.
Felicitări Domnului Colonel (rez.) Gaftone !
Discuţiile pe marginea reorganizării Armatei Române sunt de ani de zile interminabile. Cel mai trist este că, dincolo de festivismul ceremonialurilor militare organizate cu ocazia diverselor acţiuni publice, există multe tragedii…atât personale, dar mai ales instituţionale. Îmi este însă teamă că spiritul transmis acestui popor de către armată, nu mai este nicidecum unul de încredere, de respect, de instituţie solidă, ci unul care se transformă uşor, uşor în penibilism şi ilaritate. Păcat. Să privim în istorie şi să vedem unde ar trebui să reancorăm oştirea noastră. Şi aici mă refer în special la valori.
Asa cum ti-am promis am citi scrisoarea ta deschisa, este o scrisoare scrisa asa cum numai un militar care simte durere poate sa trimita unui alt militar, durere de doua ori durere, dupa un camarad iubit pentru ceea ce a fost si a facut, durere pentru ceea ce se intampla cu camarazii nostri, dar mai ales durere pentru ceea ce se intampla cu acesta structura (mi-ar fi placut sa scriu Armata) in care regula a devenit ca nu au reguli, nici de comportare militara nici de comportare civica. Zic asta fiindca sunt sigur ca atunci cand ai ajuns la Vatra Dornei se stia de decesul generalului Mihail Popescu, dar cei de acolo si structurile superioare n-au stiut cum sa reactioneze, de asta spun ca nu au reguli, militarii au intai camarazi si apoi vecini, militarii sunt (sau mai bine zis au fost) mai tot timpul impreuna cu camarazii lor, asa cred ca isi dores sa fie si atunci cand nu mai sunt.
In scrisoarea ta ai scris ceea ce trebuie sa stie, dar sunt sigur ca stie Seful SMG, poate ca inca un semnal ii va fi de folos in a se comporta ca Sef al Armatei!
Te stimez si te pretuisc asa cum am facut de cand te cunosc!
Domnule colonel Gaftone,
Ne cunoastem de-o viata si cred ca nu mai este nevoie sa fac aprecieri la adresa PERSOANEI dumneavoastra; voi „folosi” aceasta ocazie sa spun ce am spus si cand eram in activitate.
Am spus ca ne facem datoria fata de institutia Armatei si fata de „Maria Sa Poporul Roman”; atunci mi se pareau cuvinte si fapte normale, iar acum constat ca atat ceea ce s-a facut de catre generatiile trecute , cat si misiunile indeplinite de actualii militari activi, nu reprezinta nimic pentru ” Maria Sa Poporul Roman” !
Nu mai este nevoie sa justific afirmatia, daca luam aminte „pozitia” celor care reprezentau ” Maria Sa Poporul Roman” in 2010, ” de la vladica pana la opinca” !
„Vladica”o stim cu totii si promitem ca noi si, poate, multi dupa noi nu vom putea uita prin ce mocirla ne-au „plimbat”!
„Opinca”? Nenorocirea este ca nu mai avem asa ceva; este doar locul unde salasluia „opinca” tarii, care-si scotea caciula cand trecea un ostean. Ei, cei de demult, stiau ce rost are „Armata Tarii”, chiar daca nu erau scoliti, nici in „drept constitutional”, nici in „nimic si aiurea” ( vezi zicala: „eu nu prea am invatat si uite ca am ajuns sef al statului” …ha,ha !).
Despre ce vorbeati domnule colonel? Despre onoare, dreptate, demnitate si alte virtuti?
Oare in poligonul „Cincu”, in sepembrie 2005, ( un exemplu), ce l-a facut pe comandantul Fortelor Armate sa declare: ” ….dupa ce am vazut cele de aici, stau linistit, pentru ca avem forte operationale care raspund cerintelor NATO” ? ( adevarat ca au fost certificate de specialisti-evaluatori, acolo, „pe viu”). Atunci, inca nu incepuse „dihonia” intre ministrul apararii si seful SMG, intre ministrul apararii si comandantul Fortelor Armate, ….inca mai era ceva din acel normal, in Armata !
Acum este exact ce ati scris dumneavoastra, domnule colonel Gaftone si poate mai „mult”decat atat.
Am citit, zilele trecute, cateva randuri dintr-o revista militara ce se publica , de catre Marele Stat Major, in 1896, respectiv „Romania militara”( strabunica GMR) si le-am retinut pe acestea: „Trebuie inlaturata politica din armata, care o duce la ruina morala si intelectuala…….Armata trebuie sa traiasca prin ea insasi, independenta de framantarile politice, fiindca pe ea se reazima poporul”.(Revista “Romania militara” in 1896, pag.115).
Cat de actuala este situatia !
Cu nadejdea ca dupa furtuna vine si vreme buna si ca gunoaiele nu pot acoperi chiar totul, nu ne pierdem virtutile care tin Armata Romana si, implicit, Romania.
Astazi, 26 iunie 2013, de ziua Drapelului Romaniei ( pe care l-a inaltat tot Maria Sa Cuza-Voda, in 1863, dupa ce alaturi de ceilalti pasoptisti il adoptasera, avandu-l ca simbol de la domnitorul Alexandru GHICA, in 1842).
Cu regret pentru multe, dar si cu speranta in mai multe,
General de brigada(r) dr.Ioan Cotropai
Dumneavoastra, ati avut si aveti un anume fel de a „privi, despica, si prezenta” lucrurile, poate ceva mai deosebit decat altii dar, in mod sigur mai clar, stiti in mod sigur ca adevarul „doare” sau ar trebui sa-i doara pe cei care „trebuie” si stiu si „ei dar … „ei” sunt departe de „simptome”, chiar daca este asa, numai faptul ca cineva a avut sau are curajul sa le „deschide ochii care de fapt ar „trebui sa-i aiba deschisi”, „este un lucru mare”, toti suntem vinovati ca Romania a ajuns aici si probabil, nici nu ne vom trezi inca, noi romanii, „inca” dormim toate „somnurile posibile”, in loc sa ne trezim la realitatea care „ne inconjoara si ne frige din ce in ce mai tare”. Ce pot sa spun, felicitari, sa aveti o zi buna, cu tot respectul.