Mașinuțele l-au scos din depresie. ”Dacă nu îmi plăcea arta, eram mort”

A trecut de două ori razant pe lângă moarte, dar medicii l-au salvat, însă nu și de depresie care s-a instalat atunci când și-a spus că e o legumă care nu mai poate face nimic. Cu boala minți s-a luptat singur, ca un erou. I-a găsit leacul și a sfidat-o cu minunile care ies din mâinile lui, adevărate opere de artă.

Luca Oroian (66 de ani) s-a născut în județul Mureș. În 1981 s-a mutat la Bistrița. A învățat multe meserii, de lăcătuș, strungar și tâmplar. De-asta și-a găsit ușor de lucru în Spania. Tot acolo s-a și îmbolnăvit și a ajuns să fie operat de două ori la inimă.

”A trebuit să-mi întrerup lucrul dintr-o dată și am căzut psihic. Mă tot chinuiam pentru că nu mai pot lucra și îmi tot spuneam că nu mai sunt bun de nimic, sunt legumă. Am căzut în depresie. Am fost la psiholog care m-a sfătuit să fac ceva ce-mi place pentru că de la cap pornesc toate problemele. Mi-am adus aminte că, în copilărie, îmi plăcea traforajul. M-am apucat din nou acum 8 ani după ce m-am pensionat. Oricum, eu mai lucrasem și rame de tablou pentru că soția era bolnavă și am avut nevoie de bani. După ce o murit, mai greu mi-o fostcu psihicul. Când eram în Spania am luat o bormașină, apoi, după ce am venit acasă mi-am mai cumpărat scule și am început să lucrez ca să-mi treacă timpul. Prima mașinuță pe care am făcut-o a fost un TIR de la Polul Nord. L-am făcut tot din mână. Pe urmă mi-am mai cumpărat scule și am început să fac diverse mașinuțe. Pentru mine e un hobby, dar și o necesitate. Dacă mă trezesc noaptea, nu mă gândesc că sunt bolnav. Mă gândesc la ce fac, la roți, la cum să le modific. Și pe drum dacă merg, la plimbare, sunt cu gândul la ele. Asta-i o terapie naturală, eu așa o numesc, trebuie să o faci singur, e foarte grea, dar te scoate din necaz”, ne-a spus Luca Oroian.

De când s-a apucat de terapia pe cont propriu, a făcut locomotive de tren pe abur și electrice, buldozere, camioane din perioada comunistă, un BMW, un trabant decapotabil, un tractor, mașini de pompieri, o Dacie, un cap de TIR, un excavator, toate cu sisteme de semnalizare, cu câte șase poziții fiecare. Funcționează pe baterii și te lasă cu gura căscată când veți cât de frumos sunt montate și cât de bine funcționează.

Până înainte de pandemie mai și vindea, dar nu a făcut din asta un scop.

În fiecare zi de marți, el își duce micul său parc auto în piața de vechituri de la Big. Dacă cineva vrea să cumpere de la el cere de la 200 de lei în sus pe o mașinuță. Prețul diferă în funcție de complexitatea fiecărei lucrări.

”E mult de lucru, de-asta. La BMW am lucrat o lună și jumătate. Trebuie făcut proiect, desen, ca la fabrică. Piesele, când le asamblezi, trebuie să se potrivească, nu una mai mare și alta mai mică. Toate-s făcute după desen la scară. Mie mi-a plăcut desenul tehnic încă de mic. Și la școala profesională le făceam și colegilor. Îmi place lucrul de migală și asta m-o ajutat foarte mult. Dacă nu era să-mi placă arta, poate eram mort. Tot ce fac eu e artă. Oamenii îmi spun că nu au văzut ce fac eu nici în România și nici în Europa. Mașinuțele sunt copiile unor modele vechi ca să vadă și tinerii ce mașini au fost pe vremuri. Multe lucrări sunt și în localuri, la Colibița. Lucrez și la comandă. Am făcut TIR-uri, locomotive la comanda unor femei care au vrut să le facă surprize soților și mi-au trimis apoi poze și filme să văd cât de mult s-au bucurat”, ne-a spus el.

Pe Luca Oroian îl găsiți și pe Facebook AICI sau la numărul de telefon 0770 749944 și pe mail la oroianluca187@gmail.com