Opt tablouri care au fost expuse în Expoziția Mondială de la Viena din 1873 au fost vândute la o licitație de pictorul și fotograful Karl Koller, iar banii obținuți au fost investiți în construirea sălii de gimnastică din parcul orașului, pe atunci numită Promenadă.
”La 4 februarie 1873, la propunerea conducerii orașului Bistrița s-a început crearea unui fond pentru construirea unei săli de sport. Pentru sala de gimnastică din parc, la 2 mai 1874, a fost organizată o serată muzicală, ocazie cu care Karl Koller a organizat o tombolă în care și-a vândut opt tablouri din colecția sa de lucrări etnografice din Transilvania, înfățișând tipuri etnice, tablouri care fuseseră expuse la Expoziția Mondială de la Viena din 1873. Valorau 107 fl. 90 kr. Această sumă a fost investită de el la 6 mai 1874 în Asociația de credit și împrumut și a crescut, prin dobânda acumulată, până când a fost transferată la fondul pentru clădirea școlii de gimnastică, atingând 179 fl. 86 kr, echivalent cu 359 k 72h”, scrie Corneliu Gaiu în cartea ”Arhitecți, constructori și artizani în Bistrița”, apărută în 2025 la Editura Nosa Nostra.
Karl Koller, fotograf și pictor, s-a născut la 28 ianuarie 1838 în Sibiu. A urmat Politehnica și Academia de Arte din Viena. Între 1859 și 1871, Koller a fost profesor de desen la Gimnaziul Evanghelic din Bistrița. A deschis primul atelier fotografic din Bistrița la începutul anilor 1860 și a fost unul dintre pionierii fotografiei în regiune. A realizat fotografii etnografice, portrete, scene locale și imagini arhitecturale din zona Transilvaniei; multe dintre lucrările sale au fost folosite ca ilustrații sau publicate în reviste internaționale. A fost mentorul unor fotografi locali importanți, cum ar fi Alexandru Roșu, care a devenit un reputat fotograf român al epocii. După perioada de la Bistrița, Koller și-a continuat cariera în fotografie la Sibiu și Budapesta, unde a deschis un atelier fotografic cu mai mulți angajați. A decedat la 26 noiembrie 1889 în Budapesta.
Pentru ridicarea sălii de sport din parc, maistrul constructor Karl Gottlieb a întocmit apoi un plan și o estimare a costurilor pentru clădire care au fost acceptate de prezbiteriu la 5 august și de consiliul parohial la 11 august 1878. Clădirea a fost adjudecată prin licitație la 23 martie 1879. Lucrările de zidărie au fost atribuite maistrului constructor Kramer, iar tâmplăria maistrului dulgher Gottfried Reschner. Lucrările de metal, geam și zugrăvire au fost încredințate maistrului dulgher Anton Weiss în august 1879.
Lucrările au fost supravegheate de maistrul constructor Carl Kramer, primul arhitect-șef al orașului. De activitatea sa se leagă și Cazarma de infanterie și construcția Gimnaziului evanghelic.
Alte vremuri , alti oameni ! Au lasat multe urme palpabile , fiind constienti ca nu duc nimic cu ei. Merita cu prisosinta vesnica pomenire. Sugerez ca in momentul in care administratia “se screme” sa puna nume de strazi , care de care mai ciudate , sa aiba in atentie si numele acestor destoinici barbati.
Lume cu oameni fini cu pregatire serioasa in URBANISM care si-au pus amprenta la modul cel mai frumos pentru acest oras sasesc.
In prezent uitati-va cat de scorojita este alaturi de alte imobile valoroase din Bistrita.
Sta sa cada sala OMNIA fostul cinematograf de pe Republicii dar si fosta Biblioteca Jud. de pe Garii.
Somez administratia la inceput de 2026 sa se ocupe de aceste minunatii locale si sa le salveze de la peire si nepasare.
Noi cativa bistriteni am reusit deocamdata sa le salvam de la demolarile cerute in repetate randuri aducand semnaturi de la adevaratii bistriteni carora le pasa si isi iubesc orasul.
Cer consilierilor locali sa isi iubeasca si ei orasul care i-au instalat in fotolii.
Nu dormiti acolo tot anul.
Fiti activi !