La 32 de ani, Roxana Szekely a lăsat în urmă Timișoara și s-a mutat la Bistrița, orașul în care venea în copilărie în vacanțe. Aici și-a deschis, în urmă cu aproape un an, ”Verde Aromat”, o afacere mică în care deserturile nu au zahăr și nu sunt gătite. În spatele vitrinei cu praline, torturi și prăjituri colorate natural stă o poveste despre curaj, creativitate și răbdarea de a crește fără reclamă agresivă.
Roxana Szekely a știut de mult timp că bucătăria este locul în care se simte în largul ei. A lucrat în HoReCa, majoritatea joburilor fiind în acest domeniu, iar o parte importantă din povestea care avea să ducă la deschiderea micii sale afaceri începe la Timișoara.
”Am lucrat în Timișoara, de unde sunt, la un restaurant de genul acesta. Deși găteam mâncare acolo, eram în bucătărie, nu făceam deserturi, dar am aflat acolo despre deserturile acestea care se pot consuma.”
A fost suficient să le guste pentru ca ideea să înceapă să prindă contur.
„Când am simțit, mâncând acele deserturi și acea mâncare, mi-am dorit să fac și eu asta. Și mi se pare cel mai ușor lucru pe care poți să-l faci pentru corpul tău.”
Deserturi fără zahăr și fără ingrediente artificiale
La ”Verde Aromat”, deserturile pornesc de la ingrediente pe care Roxana le combină fără să le treacă prin procesul de gătire. Alune, migdale, curmale, caise sau caju sunt transformate în deserturi prin hidratare, mixare și congelare.
”Folosesc alune, migdale, curmale, caise, caju, ingrediente naturale pe care nu le prelucrez prin gătire. Le blenduiesc, le pun la hidratat și le combin, iar apoi îngheț aceste deserturi”, spune ea.
Culorile din vitrină nu vin din coloranți artificiali. Galbenul poate veni de la turmeric, roșul de la pudra de sfeclă, iar verdele de la spirulină. Nici zahărul nu își găsește locul în această bucătărie. Pentru îndulcire, Roxana folosește sirop de agave sau fructe uscate. ”Nu am zahăr deloc în locație, nici măcar la cafea.”
Conceptul a atras în special oameni care caută alternative pentru anumite nevoi alimentare. ”Veganii, cei cu intoleranță la gluten sau la lactoză, dar și cei cu diabet mă caută, pentru că sunt fără zahăr. Majoritatea celor care au probleme de sănătate sau copii cu intoleranțe mă caută și, cumva, au mai fost, au mai trecut pragul și au văzut că au prins încredere și au revenit.”
Primul tort, făcut într-o oală
Începuturile au fost departe de imaginea unei cofetării clasice. Primul tort pe care l-a făcut la Bistrița a fost pentru verișoara ei. Nu avea ustensilele necesare și a improvizat. ”Am făcut un tort pentru verișoara mea, aici. Nu aveam nici tavă, nici nimic. L-am făcut într-o oală, am improvizat și cu folie alimentară.”
De atunci, a început să experimenteze. Fructe de sezon, combinații noi și rețete inventate din mers au devenit, treptat, produsele din vitrină. ”Rețetele pe care le am acum în vitrină, deserturile, sunt toate din mintea mea și combinațiile mele”, spune ea.
O sursă de inspirație a fost șefa ei din Timișoara, pe care Roxana o descrie drept ”o ființă foarte creativă”. A primit de la aceasta o rețetă, însă nici atunci nu a urmat-o întocmai. ”Mi-a dat o rețetă de tort pe care am făcut-o atunci, pentru prima dată, dar nu am respectat-o în totalitate. Cumva, am venit și eu cu ceva și am zis că, dacă pot să fac asta acum, mă gândesc că o să pot să fac tot mai multe rețete așa.”
Astăzi, în vitrină se găsesc torturi, praline de ciocolată, cake pops, bombonele și mai multe tipuri de prăjituri. Printre preferatele clienților este prăjitura cu moringa și caramel, iar Roxana spune că ei îi place în mod special prăjitura cu lămâie.
O afacere mică, într-o ”căsuță”
Locului aflat în complexul Sugălete îi spune simplu Căsuța ”Verde Aromat”. Pe lângă deserturi, aici se găsesc cafea cu lapte vegetal, ceaiuri și sucuri naturale de la Golgius, o afacere din Beclean pe care Roxana a ales să o susțină. ”Am vrut să fie ceva local și să susțin și eu o afacere locală.”
Vara, oamenii care treceau prin zonă au putut găsi aici și apă, pe care Roxana a oferit-o gratuit. Pentru ea, însă, ”căsuța” nu este doar un spațiu comercial. Este imaginea unei afaceri pe care și-a imaginat-o înainte să existe. ”Eu, înainte să-mi deschid, mi-am imaginat o locație micuță, cu oameni care vin să stea chiar și pe trotuar, ca să vină să mănânce o prăjitură de la mine. Și eu chiar cred că o să ajung așa.”
Materia primă e scumpă. Prețurile au rămas aceleași
Dincolo de partea creativă, mica afacere vine cu o problemă foarte concretă: costul ingredientelor. ”Ingredientele sunt foarte, foarte scumpe și acum s-au scumpit din nou, însă nu am făcut nicio scumpire de când am deschis, de aproape un an. Ar trebui să fac, dar am zis să mă mai cunoască lumea, să vadă și să guste, să își permită să guste.”
Este o decizie pe care știe că nu o va putea menține la nesfârșit dacă prețurile materiilor prime continuă să crească. ”Dacă nu, va trebui să scumpesc.”
Între timp, afacerea merge diferit de la o zi la alta. ”Sunt zile și zile. De exemplu, ieri, jumătate de zi a fost gol. Și sunt zile în care chiar simt că am pentru cine și am pentru ce. Speranța n-am pierdut-o, pentru că a trecut doar aproape un an. Mai am zile când mă simt cu energia mai joasă, pentru că nu am pe nimeni sau așa. Dar mai am răbdare, că sunt la început.”
Fără TikTok, fără reclamă agresivă
Roxana a ales să nu construiască afacerea prin promovare agresivă. Nu are TikTok și nici nu își dorește ca o agenție sau o altă persoană să devină imaginea afacerii. ”Știu că poate e o greșeală din punctul ăsta de vedere, dar nu-mi place platforma.”
Își face singură fotografiile și materialele de promovare și preferă să crească lent, prin recomandări și oameni care trec pragul.
„Vreau să cresc organic.” Iar strategia pare să fie, cel puțin deocamdată, aceea de a-i lăsa pe clienți să descopere singuri locul. ”Oamenii abia acum mă descoperă.”
De la vacanțele copilăriei la propria afacere
Pentru Roxana, alegerea Bistriței nu a fost întâmplătoare. Aici sunt rudele din partea tatălui și aici venea în vacanțele de vară. ”Veneam în vacanța de la școală, în vacanța mare, aici, și am zis că eu, când o să fiu mare, vreau să mă mut la Bistrița. Și am făcut asta.”
Acum, la 32 de ani, locul pe care și l-a imaginat în copilărie a devenit și locul în care încearcă să-și construiască propria afacere.
„Întotdeauna am cochetat cu bucătăria și cumva asta este partea mea.”
Iar planurile nu se opresc la deserturi. Dacă va găsi un spațiu mai mare, Roxana și-ar dori să ducă mai departe ideea unei bucătării vegetariene și să introducă în meniu preparate pe care spune că nu le găsește ușor în Bistrița. ”Mie mi-ar plăcea să fac salate, salate simple, dar cu gust, cum nu găsești la niciun restaurant în Bistrița, sinceră să fiu. Mă gândesc la salate cu năut și quinoa, dar și la preparate crude, precum tăiței de dovlecel sau de sfeclă, cu diferite sosuri. Sunt o mulțime de chestii care se pot face.”
Pentru moment, însă, căsuța ”Verde Aromat” rămâne mică. Și tocmai asta pare să fie parte din vis.
Adaugă comentariu