Timp de gândire

Pe cine păcălim, de fapt?

Îi hulim zi lumină pe oamenii care fac politică, dar uităm că, dincolo de toate defectele pe care le au sau le punem noi în cârca lor, ei sunt cei care îşi asumă o candidatură, ies în faţă şi ne spun că vor să ne conducă, să aleagă drumul pe care să mergem. Chiar dacă nu toţi au furat şi minţit, îndură cu stoicism toate răutăţile celor care îi cataloghează în fel şi chip din spatele anonimatului.

Citesc, aproape stupefiată, că adolescenta din Bucureşti a fost la o mănăstire de călugări din Suceava, iar preotul de acolo s-a gândit că e mai simplu să nu-şi asume responsabilitatea pentru cele întâmplate şi să “păcălească” poliţiştii care au venit să o caute pe fată spunându-le că adolescenta nu e acolo. În timp ce omul lui Dumnezeu minţea, Biserica Ortodoxă se făcea de râs de la vârf susţinând sus şi tare că fata nu a călcat în nicio mănăstire din Moldova. Dacă se spunea adevărul, cu siguranţă că nu s-ar fi ajuns aici, într-o astfel de situaţie penibilă. Biserica, fără să vrea de data aceasta, şi-a mânjit, din nou, faţa şi a dat prilejul celor sceptici să arate cu degetul înspre instituţia care face clădiri ca să ne mântuiască, dar adăposteşte minciuna, un păcat pe care-l regăsim condamnat în cele zece porunci.

Am scris zilele acestea mai multe texte despre preoţi, preotese şi religie, texte care au strâns zeci de comentarii dintre care foarte puţine asumate. O parte au venit din partea celor despre care am scris – preoţi şi preotese – care, sub protecţia anonimatului au aruncat cu venin în direcţia mea. Spre deosebire de scena biblică în care mulţimea se adună să dea cu pietre într-o femeie care a păcătuit, iar aceasta îi vede pe toţi, în cazul nostru, mulţimea care a ridicat bolovani de jos gata să ţintească şi-a astupat faţa crezând că, în felul acesta, păcatul nu mai există sau, chiar dacă e contabilizat, e mai mic. Aşa să fie oare? Eu aş zice că păcatul e de două ori mai mare fiindcă e completat, dacă putem spune aşa, cu făţărnicie.

Mi se pare foarte trist că nici la două decenii de la Revoluţie noi nu am scăpat de tarele trecutului şi suntem aceeaşi naţie de delaţionişti jalnici care scrie bârfe cu pseudonim. Atunci când nu îţi asumi ce scrii, poţi scrie orice, nu-i aşa? E mai greu să-i spui omului adevărul în faţă, consecinţele sunt cu totul altele. Dacă-l insulţi, te poate da în judecată, dacă îl jigneşti, îi poţi vedea lacrimile pe obraz şi atunci te doare dacă ai pic de suflet, dacă îi spui adevărul cu sinceritate şi îl ajuţi să descopere unde greşeşte, te-ai putea alege cu un prieten, în ultimul caz responsabilitatea fiind cu adevărat mare, vorba Micului Prinţ.

Când delaţiunile sau “postările” veninoase vin din partea unor preoţi/ preotese sau profesori mi se pare şi mai trist. Mi-e clar că oamenii nu au nimic de-a face cu profesiile lor, sunt complet întâmplător în anumite locuri în care ar fi trebuit să fie alţii cu vocaţie, nu oportunişti. Ei, oamenii fără chemare spre adevăr, nu fac altceva decât să îi infecteze şi pe alţii cu nesinceritatea lor, să distrugă generaţii întregi, să împingă şi mai mult omenirea spre rău. Copilul trebuie învăţat de mic să spună adevărul, adultul trebuie încurajat să facă la fel cel puţin din raţiuni spirituale fiindcă – nu-i aşa? – “adevărul te face liber”. Dacă tu ca profesor sau ca preot eşti primul care te ascunzi ca nu cumva să ştie cineva că tu ai postat un anumit comentariu înseamnă că nu iubeşti adevărul, ci minciuna, înseamnă că nu le vei atrage atenţia celor care fac la fel ca şi tine, nu le vei spune că greşesc, nu vei ajuta la însănătoşirea morală a acestei naţii, înseamnă că ocupi, pe nedrept, locul unui om care ar putea face acest lucru, iar lumea s-ar schimba şi datorită lui.

Meditaţi, vă rog, cu toţii, la cum ar arăta această lume dacă noi am spune adevărul şi ne-am asuma cu nume şi prenume ceea ce spunem.

Cristiana Sabău

15 comentarii

  • Adeseori se spune ca ajungem sa-l judecam pe celalalt, din dorinta de a-l indrepta. Ne uitam la faptele lui, vedem ce este nepotrivit, i le comunicam si ii cerem sa ia alt chip. Dar cand facem aceasta critica, mai tinem seama de cuvintele Mantuitorului: „De ce vezi tu paiul din ochiul fratelui tau si nu te uiti cu bagare de seama la barna din ochiul tau? … Fatarnicule, scoate intai barna din ochiul tau, si atunci vei vedea deslusit sa scoti paiul din ochiul fratelui tau” (Mt 7, 1-5)? Ma tem ca nu. Nu mai spun ca de multe ori ceea ce i se pare omului drept, pentru Dumnezeu este nedrept.

    Iar pentru a nu porni cu usurinta spre judecata, voi aminti de episodul cu femeia desfranata care urma sa fie omorata cu pietre. Mantuitorul le spune celor ce doreau sa arunce cu pietre in ea: „Cel fara de pacat dintre voi sa arunce primul cu piatra” (Ioan 8, 7). Si raspunsul acestora este pilduitor pentru fiecare dintre noi cei care dorim sa judecam: „Iar ei auzind, si mustrati fiind de cuget, ieseau unul cate unul” (Ioan 8, 9).

  • „Şi au adus la El fariseii şi cărturarii pe o femeie, prinsă în adulter şi, aşezând-o în mijloc, au zis Lui: Învăţătorule, această femeie a fost prinsă asupra faptului de adulter; iar Moise ne-a poruncit în Lege ca pe unele ca acestea să le ucidem cu pietre. Dar Tu ce zici? Şi aceasta ziceau, ispitindu-L, ca să aibă de ce să-L învinuiască. Iar Iisus, plecându-Se în jos, scria cu degetul pe pământ. Şi stăruind să-L întrebe, El S-a ridicat şi le-a zis: Cel fără de păcat dintre voi să arunce cel dintâi piatra asupra ei. Iarăşi plecându-Se, scria pe pământ. Iar ei auzind aceasta şi mustraţi fiind de cuget, ieşeau unul câte unul, începând de la cei mai bătrâni şi până la cel din urmă, şi a rămas Iisus singur şi femeia stând în mijloc. Şi ridicându-Se Iisus şi nevăzând pe nimeni decât pe femeie, i-a zis: Femeie, unde sunt pârâşii tăi? Nu te-a osândit nici unul? Iar ea a zis: Nici unul, Doamne. Şi Iisus i-a zis: Nu te osândesc nici Eu. Mergi; de acum să nu mai păcătuieşti.”

  • Sa nu judecam? Ce simplu este!…
    Fiecare dintre noi e constient de asta si fiecaruia i se spune mereu si mereu acelasi lucru, dar de facut… Cati dintre noi, in viata de zi cu zi reusim sa ne inabusim reactia de respingere pentru un om lipsit de caracter, certat cu toate legile moralei? Sunt oameni care, pentru a-si atinge scopurile sunt in stare de orice, de linguseli si santaj, de mita si constrangeri grosolane… Ii cunoastem si nu ne putem stapani de a nu-i judeca, in loc sa ne rugam pentru ei! Dar reusim asta? Cati dintre noi ne amintim nu neaparat in timpul zilei, dar macar seara la rugaciune, de cei care ne fac tot felul de sicane si sa ne rugam pentru sanatatea lor, fara de care, mantuirea noastra ar fi intre paranteze…
    Cu totii ne dorim mantuirea, dar la multi am observat ca si-au luat sfintenia in serios. Din pacate, atat timp cat nu reusim sa ne stapanim pornirile impotriva altora, suntem demi de mila.
    Ca sa nu fii judecat, ar trebui sa te nasti din nou, sa nu te cunoasca nimeni, sa nu stie nici cine esti, nici de unde vii, nici ce pacate ai pe suflet. Dar… pe cine ajuta aceasta schimbare de identitate? Pe cel ce judeca? Nu. El a fost si a ramas un natang si un ratat al propriei mantuiri. Pe cel ce si-o schimba? Pai fugind de propria cruce, este ca si cum ar refuza sa se prezinte la examenele mantuirii, numai fiindca unii dintre „colegi”, poleiti din belsug cu smerenia de fatada, il privesc cu ostentatie si il arata cu degetul…
    Daca fiecare dintre noi am indrazni sa tragem de manecuta pe cel ce judeca, daca fiecare dintre noi am simti durerea pe care-o traieste cel caruia i se arunca vorbe grele din razbunare sau prostie, daca fiecare user al acestui forum ar incerca sa se solidarizeze, nu cu X sau Y fiindca nu de „bisericute” ducem lipsa, ci de duhul blandetii, si sa ne desavarsim pe noi insine facand apel la pace si bun simt, forumul asta ar fi ceea ce de fapt fiecare dintre noi isi doreste, dar NU SE IMPLICA.
    E adevarat, unii au o cultura religioasa foate bine pusa la punct, altii orbecaie in intuneric, iar altii cred ca stiu tot. In principiu toti suntem la fel. Avem zile cand suntem „pe dinafara” si zile cand suntem pe subiect. Doua lucruri insa trebuiesc evitate cu aceiasi perseverenta: aprecierea unora (uneori laudele ne fac mult mai mult rau decat critica); si observatiile legate de om si nu de subiect. Daca reusim sa facem o regula din asta, multe dispute ar disparea si poate am invata mai lesne sa iertam ca si noi la randul nostru sa meritam iertarea celorlalti!

  • Ce incercati sa faceti aici, doamna Cristiana? sa rescrieti practica forumista?
    Nu uitati ca sunteti un ziar online, si din vizualizari va luati salariul.. Daca nu mai acceptati nick-uri atunci vor comenta numai cei care nu au nimic de pierdut, sau au temporar de castigat.. Iar ceilalalti se vor uita numai la titluri.. Si cred ca va va scade cota de piata a ziarului..
    Si despre care adevar vorbiti, cel vazut de dumneavoastra? Nu exista adevar universal valabil gandit sau scris de muritori, nici cei mai mari filozofi nu au indraznit sa spuna ca ei cunosc intreg adevarul..
    Daca scrieti despre greselile preotilor, fiti sigura ca nu generalizati, daca scrieti despre BOR nu o faceti cu un negativism premeditat, nu va puneti un filtru de dinainte ca doar sunteti formatoare de opinie.

    • Mai lăsaţi-mă cu teoriile astea! Cât sunteţi dispus să plătiţi ca să vizualizaţi ceva? O ştire culturală, de exemplu, fiindcă tot ne scoateţi cu toţii ochii zi de zi că nu oferim suficientă cultură publicului larg. Cu cât aţi susţine dumneavoastră, beneficiarul, munca mea de câteva ore sau dintr-o zi în care merg la un eveniment, iau un interviu, vin şi-l transcriu? Cum aproape toate au loc în week-end sau seara, cu cât sunteţi dispus să plătiţi munca mea de duminica, zi în care majoritatea staţi acasă şi butonaţi telecomanda, telefonul sau navigaţi pe net şi împroşcaţi pe cine vă iese în cale? Vă întrebam doar aşa fiindcă eu ştiu cât dau statului ca să plătească bugetarii care rup uşile vinerea la 14.00 şi revin lunea la muncă, plini de poftă de comentat.

    • Daca ati fi fost un ziar tiparit fiti sigura ca l-asi fi cumparat. Si atunci toata munca asta de informare, redactare, editare, vi s-ar fi platit. Asa cum vi se plateste si acuma, numai ca prin vizualizari…
      Sunteti suparata ca din banii platiti de privati se platesc salariile bugetarilor? Dar de pensionari de ce nu spuneti nimic? Si aia-si iau pensia din banii dumneavoastra, si nici aia nu au lucrat altfel. Acuma se sta pe forum si pe Facebook inainte ei jucau Solitaire..
      Stiu ca jumatate din PIB se duce pe salarii si pensii, si ca de aia nu sunt bani pentru educatie si invatamant. Dar va mai trece timp pana se va schimba asta. Mult timp..
      Dar in cazul strict al ziarului dumneavoastra, putem spune ca bugetarii si pensionarii sunt publicul dumneavoastra tinta, si de la ei va luati salariul…

    • În primul rând, vă mulţumesc pentru intenţia de a cumpăra ziarul dacă el ar fi apărut în formă tipărită. În al doilea rând, aveţi dreptate în unele privinţe, aşa că nu voi continua discuţia fiindcă, oricum, subiectul e unul nesfârşit. Ce vreau să vă spun este că eu militez pentru asumare, de-asta pe mine mă şi puteţi vedea în fotografia ataşată fiecărui comentariu. Eu cred că, pe măsură ce lumea îşi va asuma mai mult şi mai des părerile şi opiniile, societatea noastră va progresa. Vom fi mai atenţi la ce spunem, cum spunem. Pot să înţeleg că există oameni care, din varii motive, nu-şi pot divulga identitatea. Îi respect pentru că scriu opinii pertinente, nu calomniază, nu înjură. Pe ceilalţi nu îi înţeleg şi vreau să fac tot ce ţine de mine ca să-i determin să renunţe la această practică ruşinoasă care perpetuează un soi de cancer al delaţionismului în societatea noastră.

    • doamna cristiana, la fel ati pus problema si in fata conducatorilor partidelor politice? sau la conducatorii cultelor religioase la fel ati procedat? sa inteleg ca obiectivitatea jurnalistica e direct proportionala cu suma cuvenita de pe articol?

  • bulache nu e prost, iar ziarul e unul bun
    comentarile le citim, iar cat despre biserica nu comentez ca nu ma intereseaza si asa fac ce vor ei, degeaba se zbat unii, preotii au legea lor

    • PREOTII AU LEGEA HOTILOR,,,MANCA SORIC IN POST IN ALTAR ,BEAU VINUL DE IMPARTASANIE CU CURVE TINERE SI ISI IAU BOLIZI PE BANII PROSTILOR CARE II DAU IN NUMELE LUI ISUS ACESTOR NESIMTITI AI MODERNISMULUI ,,,O TARA DE INCULTI PROSTI ASTA SUNTEM SA NE CONDUCA HOTII CU SUTANE…SUB CARE SPOVEDESC VEMEI PROASTE CE LE-O (…) comentariu editat

  • CAND VEDEM CAT CASTIGA POPII INTR-O TARA SARACA NE MIRAM CA SUNTEM ATAT DE PROSTI SI PLATIM TAXE ,ATI VAZUT CE CASE ,MASINI SI PREOTESE IMPOTRIVA MUNCII SI A CONTRIBUTIILOR LA STAT,,BANI BANI ,BAGA BANI ASTA E TOT CE STIU,,SA LE DAM BANI SI CAND SUNT BOTEZURI ,NASTERI DE CATEVA ORI,NUNTA IARASI DE CATEVA ORI,SI INMORMANTARE IARASI DE MAI MULTE ORI,APOI UMBLA CU CRUCEA CU IORDANU,CU CAFTANUL,CU STRANGERI DE COTIZATII SI CONTRIBUTII APOI LA BISERICA BANI,,,ASTIA AU DUMNEZEUL BANILOR,,,DUMNEZEII LOR DE EXCROCI,,,CA NU II TRAZNESTE DUMNEZEU ODATA SA VEDETI CE PILE AU IN CERURI,,OAMENI BUNI NU II MAI CREDETI RUGATI-VA SINGURI CA ASTIA NU VA ADUC AVANTAJE,,,PRIVITI CE FALA FAC CU MASINILE ,HAINELE,PREOTESELE,,ASTIA MANCA IN POST IN ALTAR SORIC….FAC CHEFURI CU STREAPTEZE,,,,SI PARANGHELII CU VINUL DE IMPARTASANIE…

  • Cu respectul cuvenit oricărui ziarist ce urcat pe baricadele unei lupte inegale, își asumă victimele și călăi elogiați în luptă, mă declar anonim și cer să fiu respectat ca atare. Nu sunt și nu pot să cred că pot fi numit delaționist un amărât comentator ca mine, sau un exeget ce semna cândva ”cetățeanul”. Elogile aduse eroilor clasei politice, ce cu bună știința își asumă responsabilități ce alți le refuză, îmi întăresc convingerea că participarea mea la vot este o complicitate la distrugerea acestei națiuni. Anonimii țărani, soldați, învățați, anonimii din mulțimea celor ce dau valoare, prin munca lor supraimpozitată, sunt sarea și piperul acestui pământ.

  • INTREBARE :
    De ce preotii si anumite persoane bogate, se inmormanteaza in curtea bisericii …sau chiar in biserica pentru rangurile preotesti inalte si nu in cimitirul comun al localitatii respective ??
    Probabil ca sa fie aproape … de cine ?
    Sau ca sa se infecteze panza de apa freatica ?

    Cred IIsus NU a lasat ca preotii sa fie ierarhizati intre ei… ci sa fie egali, sa traiasca ca fratii intru credinta si sa slujeasca …..oropsitul, si pe cel in suferinta NU BANUL !

Apasă aici ca să comentezi

Reguli pentru comentarii. Click aici.