Autostrăzi şi drumuri? Nici vorbă! Pensii de lux, da

Nu ştiu cum se face că statul român, fie condus de partide de dreapta, fie de stânga, ne tot ia din buzunare nouă celor care muncim ca să le tot dea celor pensionaţi chiar şi la 40 de ani, cum ar fi poliţiştii, securiştii, militarii. Pensionarii aceştia veseli sunt extrem de activi, fac afaceri, fac politică, se plimbă cu maşini scumpe, au case cumpărate pe trei lei la Revoluţie în care stau bine merci ei, copiii lor, nepoţii şi strănepoţii, nu de alta, dar sunt locuinţe spaţioase, cu scări interioare sau vile cu multe etaje. În tot acest timp, noi, generaţia lui 35+ , cei care am avut  neşansa să ne naştem în comunism şi să fim buimaci în primii ani de democraţie încă ne dăm de ceasul morţii să supravieţuim, nu de alta, dar nu ne-a învăţat nimeni să fim şmecheri sau nu am vrut, după caz.

Habar nu am avut noi, tâmpiţii aflaţi acum la jumătatea vieţii, că, dacă lucrezi unde trebuie, te poţi pensiona la 40 de ani pentru ca, în secunda doi să-ţi faci o firmă de pază şi protecţie sau să te înscrii într-un partid. Noi, ca nişte lunatici ce eram, am crezut că urmând o facultate serioasă, muncind imediat după absolvire în câte patru-cinci locuri în acelaşi timp fără concediu (ca să nu le pierdem cumva, să vină alţii şi să ne ia locul) vom ajunge şi noi să trăim onorabil, să circulăm cu o maşină decentă, să avem o casă, să mergem într-o vacanţă. Ei, aş! În România anului 2014, dacă nu eşti pensionar de lux sau politician, eşti un zero barat. Nici vorbă să mai ai vreo şansă la o viaţă decentă.

Generaţia din care fac parte şi eu a tot visat că va veni vremea în care să poată circula pe drumuri onorabile, a citit cu speranţă plăcuţele băsiste de pe drumuri proaste pe care scria „Aici sunt banii dumneavoastră” şi a tot nădăjduit că taxele plătite statului, de la an la an tot mai multe şi mai mari, vor fi investite măcar la un moment dat în şosele pe care să putem şi noi circula fără să ne rupem maşinile personale sau fără teama că un animal sau un om la marginea drumului ne vor sări în faţă în faţă în orice moment. Suntem în anul 2014 şi în continuare avem nevoie de o zi să ajungem până la Bucureşti şi de aproape două ca să mergem până la mare. Ca să plecăm din ţară într-o vacanţă în străinătate, undeva la sud de Dunăre (nu de alta, dar e mai ieftin), ne trebuie o săptămână  în plus. Cine să-ţi dea atâta vacanţă când tu eşti freelancer sau ai o mică afacere? Cui să le laşi? Dacă pleci, la întoarcere îţi bate vântul prin buzunare. Te bucuri de o zi-două libere dacă poţi. Te-ai duce la munte dar nu te înduri să-ţi rupi maşina. Drumurile sunt praf şi pulbere, dar cine-şi permite luxul unui 4×4? Poate doar cei care alimentează de la benzinăria care încasează bani de la buget. Lor nu le pasă nici cât costă litrul şi nici cât consumă maşina.

Aici, pe plan local, DN 17, drumul de care ne-am bucurat atât de mult când a fost modernizat, dă deja semne de oboseală, ca să nu mai vorbesc de DJ 151 care e rupt în nu ştiu câte părţi la nici doi ani de la inaugurare. DN 15 nu e gata nici azi (poate va fi înainte de alegerile din mai), iar celelalte drumuri sunt numai bune pentru căruţe şi tractoare.

Acum, la 1 aprilie, vom plăti şi mai mult pentru carburant. Ni s-a spus iniţial că banii se duc în construcţia de drumuri moderne şi autostrăzi, dar ce să vezi? Doamna ministru al Finanţelor ne spune altceva. Se duc la „bieţii” pensionari. Unii, mai ales cei care iau peste 10.000 de lei lunar, trebuie să aibă o armată întreagă de susţinători care să alimenteze de la pompă. Despre amărâţii adevăraţi nu vorbesc. Pe ei nu îi ajută la absolut nimic trei lei în plus la pensie. Îi vor da pe factura de gaz, în caz că nu şi-au dat seama, pe mâncarea mai scumpă, pe medicamente, pe bilete de autobuze mai scumpe. Ar trebui să fim chiar idioţi să nu realizăm ce val de scumpiri va urma. Un adevărat tsunami. Mai grav e că se anunţă vremuri grele. Dacă nu sunt bani la fondul e pensii e un semn al colapsului ce va urma. În curând!

Sper că nu va îndrăzi nu ştiu ce politician să vină la televizor să ne vorbească de un pensionar-doi care se chinuie să trăiască cu 350 de lei fiindcă nu mă impresionează. Am nenumărate contraexemple, de oameni care sunt pensionaţi, dar în acelaşi timp, şi foarte activi. De exemplu, city managerul de la Primăria Bistriţa, Cecilia Pungovschi, e o doamnă care ar trebui să-şi vadă de problemele vârstei, însă e bine merci mare administrator al oraşului. Nu ştiu ce administrează şi când a dat concurs pentru acest post de maximă importanţă. Nu ştiu nici ce pensie are fiindcă nu şi-a depus declaraţia de avere, deşi legea o obligă. Pentru doamna Pungovschi care ia şi pensie şi salariu plătesc eu mai mult pentru litrul de benzină? Sau pentru foştii securişti şi miliţieni care dau din aripi pe la partide politice, prin firme de pază şi protecţie? Din cauza lor iar nu merg în nicio vacanţă şi iar repar zilnic maşina? Credeam că plătesc pentru ca măcar după două decenii şi jumătate de la Revoluţie să pot circula pe drumuri naţionale bune că pe străzi din oraşul manageriat de doamna Pungovschi nu am nicio şansă. Până nu găseşte ea şi domnul primar o pădure să o taie, au jurat că nu ne fac nicio şosea.

Pe de altă parte, nu pot să nu constat cum suntem minţiţi în fiecare zi şi să nu mă întreb când va face şi poporul acesta la fel cu clasa politică. De ce nu le promitem şi noi că-i votăm, iar când ajungem în cabina de vot să o nu o mai facem? Să avem un scrutin cu zero voturi. Aşa mi-ar plăcea.  Ar merita cu vârf şi îndesat acest tratament pentru că alfel va continua la nesfârşit umilirea noastră, a tuturor, o „bogătaşilor” cu maşini, fără vacanţe, fără perspective, veşnic luaţi de fraieri şi buzunăriţi până la ultimul leu. Să vină doamna Pungovschi să i-l dau! O invit!

Cristiana Sabău