Ioan Gaftone: Dacă vrem o ţară ca afară va trebui să privim munca precum cei de afară

Ziua Muncii trebuie să fie şi un prilej de reflexie. Omul a trecut prin mai multe faze în raport cu natura muncii. Biblia ne spune că Dumnezeu l-a aşezat pe Adam în grădina Eden ca să o lucreze şi să o păzească. De la culegător şi vânător la revoluţiile industriale şi acum în era post industrială omul pentru a trăi a trebuit să muncească. Obiectul muncii şi natura muncii au generat relaţii între oameni, trecând prin etape de înţelegere şi de conflict atât individual cât şi în mod colectiv.

Prin muncă, omul a îmblânzit natura descoperindu-i legile. Antropologia scoate în evidenţă pe tipuri de societăţi relaţiile de muncă, natura muncii, obiectul muncii, fixând reperele majore în aceste domenii. Muzeele şi artiştii în general au tezaurizat în expresie artistică munca oamenilor de la unelte, relaţii de muncă, îmbrăcăminte, arme la tehnologii. Proprietatea asupra rezultatelor muncii a fost, este şi va rămâne o problemă constant disputată.

Natura relaţiei dintre muncă şi capital nu a putut fi pe deplin şi armonios rezolvată de nicio societate. Tot timpul aceasta a fost cauza conflictelor, iar viziunile contradictorii au generat războaie. Azi, mai mult ca oricând, suntem sub presiunea oamenilor, comunităţilor şi societăţii care cer locuri de muncă şi nimeni nu găseşte o soluţie satisfăcătoare. Globalizarea, liberalizarea muncii, mobilitatea forţei de muncă au scos în evidenţă nevoile, dar nu au găsit soluţiile. Agentul economic multinaţional este noul tip de angajator care se afirmă cu putere şi pretutindeni în lume. El este capabil să determine fizionomia viitoare a relaţiilor economice în plan naţional şi la nivel global. Care trebuie să fie natura relaţiei dintre stat şi societatea multinaţională este o problemă, iar statul naţional s-a dovedit a fi partea problemei şi nu a soluţiei. Suntem într-o competiţie dură pentru accesul la resurse economice. Cum valorizează statul naţional resursele economice şi cum le transformă în putere economică va trebui să constituie o formă de muncă ce asigură supravieţuirea naţiunii în marele concert global. Prin muncă, România trebuie să fie sonoră şi vizibilă. Cum armonizăm relaţia dintre învăţământ şi natura muncii în aşa fel încât să fim competitivi şi acasă şi în lume va trebui să fie o altă faţă a muncii noastre serioase şi responsabile. Cum trebuie să acţionăm pentru a reduce intensitatea materială a muncii asupra mediului înconjurător şi cum reducem intensitatea energetică a muncii sunt probleme care nu mai suportă amânare.

Sănătatea şi stilul de viaţa vor trebui adecvate provocărilor şi presiunilor demografice în aşa fel încât oamenii să fie capabili de muncă până la o vârstă care să asigure un raport echilibrat între  numărul salariaţilor şi al pensionarilor. Ce trebuie făcut pentru a reduce accidentele de muncă este o întrebare ce reclamă un răspuns urgent. Sărăcia şi excluderea socială nu-şi găsesc soluţia decât prin muncă, nu prin pomeni. Iată aşadar câteva lucruri care trebuie să ne pună pe gânduri cu ocazia Zilei Muncii.

Soluţiile la marile provocări din perspectiva muncii nu vor veni din spectacole, ci din simpozioane, conferinţe, dezbateri publice la care să participe instituţional mediul de afaceri, sindicatele, mediul universitar, profesorii, medicii, Camera de Comerţ şi Industrie, Inspectoratul Teritorial de Muncă, Finanţele Publice, Agenţia de Protecţie a Mediului, toţi cetăţenii interesaţi. Astfel de manifestări trebuie să domine Ziua Muncii. Îmbulzeala oamenilor de Ziua Muncii trebuie mutată în sălile de conferinţe, de unde trebuie să răsară ideea salvării. După ce am găsit o soluţie putem trece şi la divertisment. Să încetăm a fi partea problemei şi să încercăm a pune umărul pentru a oferi tinerilor o perspectivă mai bună. Atitudinea faţă de muncă trebuie să fie principalul factor de atingere a altitudinii în ierarhia socială şi a bunăstării. Justiţia socială trebuie să asigure accesul neîngrădit la formarea şi afirmarea profesională a tinerei generaţii.

Dacă vrem o ţară ca afară va trebui să privim munca precum cei de afară. Munca nu poate convieţui cu hoţia fără a altera ţesutul social. A nu risipi exprimă respect faţă de muncă. A face chefuri şi chermeze de Ziua Muncii fără a fi soluţionat cererile oamenilor şi în mod deosebit ale tinerilor, cu privire la locurile de muncă, este ca şi cum ai dansa şi cânta în jurul mortului.

Consilier judeţean Ioan Gaftone