Dr. Claudiu Falub despre când vom putea deveni invizibili cu ajutorul unei aplicaţi din nanotehnologie

Claudiu Falub din Beclean, doctor în nanotehnologie, uimea în 2012 lumea ştiinţifică mondială obţinând „soldaţii de germaniu”, descoperire publicată pe prima pagină a prestigioasei reviste americane „Science” . Un an mai  târziu, el a părăsit însă lumea academică pentru ca să lucreze în cea mai inovatoare industrie.

Claudiu Falub: „E foarte importantă o experienţă în industrie pentru viitorul meu ştiinţific”

„Se zice că cei care publică în Science au după aceea facilităţi în a obţine granturi şi titluri, etc. În industrie m-am dus fiindcă acolo fac cercetare şi dezvoltare – research and development – dar fac cercetare care aduce bani şi e foarte importantă experienţa în industrie în ideea reîntoarcerii în domeniul academic pentru că vreau să mă reîntorc, dar cu experienţă managerială, să conduc echipe, să fac cercetarea care îmi place, iar direcţiile să le fixez eu şi poate business, cercetare aplicată care aduce beneficii. E foarte importantă pentru viitorul meu ştiinţific o experienţă în industrie.

Până anul acesta în februarie am lucrat la o firmă la o firmă multinaţională care are 17.000 de angajaţi în toată lumea, dar care avea cartierul general în Elveţia. O parte din ea s-a descprins în 1 februarie, se numeşte Evatec, e o firmă cu capital elveţian. Ce facem noi acolo? Construim nişte istalaţii pe care se fac iphon-urile, ipod-urile, ipad-urile. Se vând în diferite locuri din lume, în special în Asia. Chiar şi i-watch-urile se fac pe nişte instalaţii pe care noi le construim. Sunt cercetător principal în firma respectivă, sunt specialist în senzori folosiţi în ecranele tactile, iar cunoştinţele mele sunt folosite pentru noi tehnologii, pentru senzori cu senzitivitate ridicată. Tot timpul lucrăm în avans faţă de ceea ce e pe piaţă, la generaţia următoare de i-watch, ceasurile acestea, şi marii producători Apple, Samsung, Sony, efectiv lucrează pe instalaţiile noastre. Ei fac ecrane tactile şi alte dispozitive care se folosesc în societatea noastră”

Cum funcţionează ecranele tactile

„Tot ce ţine de dispozitive mobile – smartphones, tablete, utilizează nişte senzori la nivel nano, făcuţi din nişte materiale numite ITO, deci oxizi de staniu şi de indiu, transparenţi, dar conduc electricitatea. Lumina trece prin ei, dar, în acelaşi timp au proprietăţi electrice. În momentul în care atingi cu un deget ecranul de sticlă pe care este depus un astfel de start, perturbi câmpul electric, şi locaţia unde ai pus degetul este memorată şi se deschid anumite funcţii. În funcţie de cât de tare apeşi se poate deschide o altă aplicaţie. Cu asta mă cam ocup acum. E ceva aplicat, nu e legat de ce am făcut atunci în Science, deşi eu ţin legătura cu colegii mei cu care am lucrat, publicăm în continuare. Am publicat încă zeci de articole după cel din Science. Sunt foarte pasionat, dar e foarte important pentru dezvoltarea mea o experienţă în industrie. Altfel, nimeni nu te ia în serios.”

Spre ce se îndreaptă industria smart-urilor

„Bineînţeles că sunt nişe unde se pot aduce îmbunătăţiri şi multe aplicaţii care se pot pune. Ideea de bază este aducerea de noi funcţii. Gordon More de la Intel Corporation spunea că densitatea de tranzistori va creşte exponenţial. În ultima vreme este o altă tendinţă. Se numeşte nu more More, ci more than More adică mai mult decât More. În loc să mergi în adâncime şi să faci tranzistoare tot mai mici şi mai mici – la un moment dat atingi limitele imposibilului – faci dezvoltare pe orizontală. Aduci noi funcţii dispozitivelor electronice şi asta se poate întâmpla numai dacă aduci materiale noi şi le pui pe siliciu. El e un material foarte bun, are un oxid de siliciu, acolo se fac tranzistoare, e un material extraordinar pentru microelectronică, dar nu emite lumină. Şi atunci aduci galiu-arseniu care e foarte bun emiţător de lumină, dar nu îi poţi uni, nu merge. Aici lucrăm să aducem noi funcţii, noi materiale.

Invizibilitatea, în cel mult 10 ani

„Da, sunt preocupat şi de cloaking device. E tot o aplicaţie care se va realiza în cel mult 5-10 ani, nu va dura mult. E pe bază de nanotehnologie. Se structurează suprafaţa materialelor cu nişte antene foarte micuţe la scară nanometrică şi lumina este captată şi nu se mai emite. În America, de exemplu, nanotehnologia e folosită în programe militare, în uniforme cloaking, avioane invizibile. Deja sunt, dar nu e ceva ce apare pe piaţă. Invizibilitatea nu ne va face să dispărem. Suntem tot acolo, dar efectiv nu se mai vede. Lumina pe care o vedem noi nu se mai vede, dar se va putea vedea cu ochelari speciali. Ce vedem în filme există, de fapt, cu adevărat.

Ce e antimateria

„Sunt preocupat şi de antimaterie, ceea ce înseamnă că fiecare particulă elementară are o altă particulă. De exemplu, electronul are un pozitron, protonul are un antiproton. Sunt la fel, dar au sarcini opuse. În momentul în care se întâlnesc dispar împreună. Asta a spus şi Einstein. Masa se transformă în energie, energia se transformă în masă. Cele două particule care existau la scară incredibil de mică au dispărut şi s-a format energie. Energia, şi masa, şi materia sunt ceva fluctuant în universul nostru. Sunt anumite locuri în univers, în găuri negre, unde lucrul acesta se întâmplă permanent, e o mişcare oscilantă între materie şi energie”.

Într-un alt text, vom vorbi despre pasiunile cercetătorului şi despre şansele tinerilor de a face o carieră în Occident.

Cristiana Sabău