”Aceasta este suma care trebuia suportată de proprietarii din Sugălete pentru reabilitare”

Gargară PSD-istă. Cea mai mare prostie a fost renunţarea la cererea de finanţare aferentă proiectului “Regenerarea urbană a imobilelor din Centrul istoric” depusă în Programul Regional Nord-Vest 2021-2027, apelul de proiecte nr. PRNV/2023/714.A/1, Prioritatea 7: O regiune atractivă, Obiectiv specific 5.1: Promovarea dezvoltării integrate și incluzive în domeniul social, economic și al mediului, precum și a culturii, a patrimoniului natural, a turismului durabil și a securității în zonele urbane.
In esenţă este vorba despre proiectul initiat de Ioan Turc , care includea reabilitarea Complexului Sugălete prevăzută pentru finanţare cu bani europeni din Programul Regional Nord-Vest 2021-2027. Desi proiectul a fost preluat de de ADR Nord-Vest, având acceptul Comisiei Europene pentru finanţare cu 65 de milioane de lei, din fonduri europene, primarul Gabriel Lazany a precizat că renunță la proiectul de reabilitare a Complexului Sugălete, și redistribuie acele sume spre alte proiecte, însă nu renunță la reabilitarea complexului, pe care vrea să o facă în regie proprie, adica pe banii bistritenilor.
Ansamblul Arhitectural Sugălete din Bistriţa este un simbol unic în felul său pentru arhitectura medievală din Transilvania. Este vorba de 13 case cu arcade la parter, care conform unor surse documentare au fost ridicate între anii 1480–1550, având rolul de a servi dezvoltării comerţului din acea epocă . Este de presupus faptul că acordarea dreptului de a ţine târg, acordat de regele Ludovic de Anjou în anul 1353, a contribuit la înflorirea comerţului în perioada de dezvoltare a oraşului medieval ceea ce a determinat ridicarea ansamblului „Sugălete” folosit drept bazar, de unde bistriţenii putea să cumpere produsele negustorilor aflaţi în tranzit prin oraş. În plus negustorii care comercializau produsele lor erau scutiţi de taxe şi impozite.
Sub aspect arhitectural nu se cunoaste constructorul acestui ansamblu urban , dar se ştie că preţul ridicării construirii celor 13 case a fost plătit de comunitatea săsească din oraş. Complexul arhitectural Sugălete este realizat dintr-un şir de 13 clădiri cu parter şi etaj ce prezintă la stradă o frumoasă galerie de arcade semicirculare cu 20 de bolţi, majoritatea în ogive, care se sprijină pe 21 de stâlpi masivi din piatră cu formă dreptunghiulară. Faptul că forma bolţilor nu este identică, sugerează exisţenta mai multor etape de construcţie sau refaceri succesive în perioada secolelor XV-XIX. Aceast complex arhitectural era atracţia principală a pieţei medievale a saşilor (Marktplatz). După unii istorici, aici funcţiona cu predilecţie piaţa de cereale, iar numele de Sugălete ar proveni de la unitatea de măsură utilizată în acele vremuri pentru grâne, adică găleata, a cărei formă este sugerată şi de bolţile ansamblului .
Asadar, valoarea acestui monument de arhitectură medievală este dată, atât de forma şi vechimea construcţiei, cât şi de particularitătile detaliilor constructive ale caselor: deschideri în arc frânt, scuturi heraldice, câteva ferestre de influenţă renascentistă, statuia Sfântului Nicolae (Casa cu nr. 13), bolţi în cruce pe ogive, steaua cu şase colţuri, semiluna în forma unei măşti umane etc. Conform documentelor vremii, în Casa cu nr. 24 a fost deschisă, în anul 1516, prima farmacie a oraşului denumită ,,La vulturul negru”; astăzi, această casă adăpostind Galeria de Artă Pastică ,,Arcade 24″ şi atelierele de creaţie ale artiştilor plastici. În schimb, Casa cu numărul 13 este de peste 500 de ani, Casa Parohială a Bisericii Evanghelice Bistriţa.
De aceea, restaurarea imobilelor ce alcătuiesc ansamblul Sugălete trebuie făcută cu profesionalism, si nu ca în cazul turnului Bisericii Evanghelice care după incendiul din 11 iunie 2008 a fost restaurat si vopsit cu vopsea lavabilă, în loc să fie păstrat finisajul din piatră, asa cum a fost de-a lungul secolelor.
Asadar, renovarea clădirilor istorice este o problemă serioasă care necesită implicarea administratiilor locale si nu poate fi lăsată doar in seama proprietarilor. In multe orase, precum Sibiu, Oradea, Timisoara, Alba Iulia, clădirile din centrele istorice au fost renovate in mod profesionist, redându-li-se strălucirea de odinioară. De aceea, chiar si partea neeligibilă a proiectului care reprezintă contribuţia municipalităţii, poate fi recuperată. In acest sens, există Legea nr. 166/2016, cunoscuta si sub numele de „Legea fațadelor”, care se refera la renovarea faţadelor clădirilor istorice, aflate în proprietate privată, cu bani de la primărie, aceştia urmând să fie recuperaţi în cel mult zece ani. Administraţiile publice locale pot asigura, la cererea proprietarilor, finanţarea integrală a lucrărilor în anumite circumstanţe, sumele urmând să fie recuperate în cel mult zece ani, potrivit legii. Banii urmează să fie recuperaţi din fondul de reparaţii al asociaţiei de proprietari, iar în cazul în care nu vor putea fi recuperaţi în acest mod primăriile pot stabili o taxă pentru creşterea calităţii arhitectural-ambientale a clădirilor, aplicabilă doar proprietarilor care beneficiază de reabilitarea clădirilor în urma înscrierii acestora în programele multianuale.
În cazul în care clădirile reabilitate astfel sunt vândute, primăriile recuperează banii de la noii proprietari.