Acum ori niciodată

O mână de pensionari, că nu erau mai mulţi comparativ cu restul manifestanţilor din ţară, a ieşit în faţa Palatului Cotroceni să protesteze. Nu am fost atentă exact ce susţineau şi pe cine condamnau, însă era cât se poate de limpede că sunt contra tinerilor care s-au strâns cu sutele de mii să se revolte împotriva unui stat corupt şi mincinos, condus acum de PSD spre şi mai înalte culmi ale dezastrului.

O femeie trecută bine de jumătatea vieţii care trăgea ieri un câine de lesă s-a năpustit în mulţimea care se aduna în faţa Prefecturii de la noi cu o faţă acuzatoare şi cu un ton isteric. De disperată să pună la punct pe toată lumea, întocmai ca şi pensionarii cu feţe schimonosite de la Cotroceni, şi-a călcat singură câinele pe labe încât bietul animal începuse să o ia la goană dintre oameni. Doar aşa am scăpat de ea.

În democraţie, fiecare om are dreptul să protesteze, iar manifestaţia de la Cotroceni era probabil, la fel de îndreptăţită ca şi cealaltă din faţa Palatului Victoria, dar lucrul acesta nu a făcut-o mai puţin penibilă. Pe de-o parte pentru că e jenant ca marele partid câştigător al alegerilor din 11 decembrie să aibă doar atâţi susţinători în Bucureştiul unde Gabriela Firea dă totul de gratis şi, pe de altă parte, pentru că e penibil ca un bătrân care mai are puţin de trăit să ţină cu dinţii de un model de ţară de care tinerii fug, sătui până peste cap. Dacă nu eşti în stare ca om în vârstă să stai drept lângă un tânăr entuziast şi să-l susţii, atunci mai bine stai acasă. Înseamnă că ai trăit degeaba şi că nu ai înţeles că atât timp cât toţi tinerii fug din ţara asta, nu va mai avea cine să plătească pensii, fiindcă banii de pensii nu vin de la niciun Dragnea, Grindeanu sau Olguţa, ci din contribuţiile salariaţiilor.

Dincolo de tabloul penibil de la Cotroceni, ce se întâmplă zilele acestea în România este absolut superb pentru că ne arată că tinerii vor să îşi construiască viitorul aici şi nu în altă parte. Multora li s-au alăturat părinţii şi bunicii, oameni tineri în sufletele lor, sătui de cei 27 de ani de minciuni în care în România omul de rând mai mult a supravieţuit şi s-a târât de la o lună la alta în timp ce politicianul s-a mutat din apartament în vilă cât ai zice „parlamentar”. România a înviat în mod miraculos şi s-a poziţionat clar împotriva felului în care au înţeles toate partidele să administreze această ţară fiindcă niciunul nu a făcut-o bine, serios, cu respect faţă de banul public şi de cetăţeni.

Desigur că ne alegem conducătorii prin vot, iar mulţi dintre cei aflaţi în stradă azi nu au trecut pe la urne. Şi nici nu e de mirare. S-au săturat să voteze „răul cel mai mic”, nu au vrut să pună ştampila pe PSD, dar nici pe alte alţii fiindcă efectiv nu au avut pe cine. Partidele de dreapta sunt decimate, au aceiaşi oameni pe care i-au tot mutat dintr-o linie în alta, aceiaşi corupţi defilează şi prin ele, iar alte opţiuni nu au mai fost. Zilele acestea, în care PSD distribuie pe Facebook că a câştigat alegerile cu 45%, e uitat un lucru elementar: 45% din câţi au fost la vot, deci nicidecum jumătate din România. Chiar şi aşa e ridicol cum marii câştigători stau pitiţi în spatele unor bătrâni cu feţe schimonosite aştepând să vadă ce se întâmplă. Unde sunt tinerii entuziaşti din TSD care cred în România, unde sunt femeile ultraprezente pe liste, unde sunt marii bărbaţi ai partidului? Vă răspund eu: în spatele tastelor! Nu au curajul să vină în faţa oamenilor care strigă „PSD, ciuma roşie!” pentru că ştiu şi ei că povestea votului din 11 decembrie care îi legitimează e doar o poveste. În realitate, acest partid a câştigat alegerile cu pensionari de tipul celor care manifestează la Cotroceni, singurii care s-au dus la vot.

Cei care au ieşit în stradă s-au săturat să trăiască în această ţară în care politicienii fac pârtii cu milioane de euro pentru că aşa vor ei, în timp ce oamenii vor drumuri fiindcă – ce să vezi? – toate sunt praf şi pulbere. La fel s-au săturat ca tot felul de aroganţi care se laudă că au de partea lor în consilii majorităţi zdrobitoare să umple instituţiile publice cu acoliţii lor, de la portar până la şeful de cabinet, să cheltuiască banul public după bunul lor plac fără să asculte de altcineva decât de şeful mai mare de la partid. Oamenii s-au săturat să câştige puţin, în timp ce politicienii fură mult şi-i răsplătesc pe cei care le ţin spatele – de la poliţişti, la securişti şi magistraţi – cu salarii şi pensii de zeci de mii.

Cel mai mare câştig al acestor zile este însă altul: românii care au ieşit în stradă şi-au dat seama că au devenit o forţă de care politicienii se tem. Vor urma probabil zile de manipulare, însă sper că strada va rezista şi va face curăţenie. Acum ori niciodată!