Adevărata zi a orașului nostru

Astăzi este ziua orașului nostru care, din păcate, va trece neobservată la fel ca și în ultimii ani. Păcat, ar trebui să fie un bun prilej să vorbim despre istoria noastră, să ne amintim lucrurile bune pe care le-au făcut strămoșii, să ne cinstim cei mai de seamă cetățeni și să ne bucurăm împreună.

Așa au fost Zilele Bistriței la începuturile lor când primar era Pavel Popescu (PNȚCD).

Îmi amintesc de prima ediție și de multitudinea de evenimente din tot orașul. Abia făceam față să mergem la toate. Era sărbătoare peste tot, la muzeu, pe strada Dornei, la primărie. Ce-i drept, nu se prea putea circula cu mașina prin centru, dar lumea nu era chiar așa de isterică precum e azi dacă nu poate folosi autoturismul. Până la urmă, Bistrița nu este un oraș imposibil de străbătut pe jos și e o plăcere să faci o plimbare printre tarabe cu meșteri, pictori ambulanți, printre oameni relaxați și frumoși.

Mutate ulterior când pe Bulevardul Decebal, când pe pietonal, când la Viișoara, Zilele Bistriței au devenit un soi de prilej de deranj pentru noi toți și de dihonie între categorii sociale. În loc să ne unească, ne-au despărțit. Ne-au făcut pe unii demni de concertul simfonic și pe alții de girafa gonflabilă.

Cei care au luat decizia de a separa, în loc să adune, cred că au greșit, indiferent cât de bună a fost intenția lor. Greșeala nu are legătură cu locația în care i-au trimis pe unii și pe alții, ci cu faptul că nu au întrebat niciodată comunitatea ce ar vrea. S-a pornit de la ideea greșită că, odată ce un om a fost ales în fruntea comunității, el poate face ce dorește fiindcă are credit din partea celor care l-au ales, deși, să recunoaștem că, la Bistrița, în ultimii 30 de ani, primarul a fost ales de o minoritate, mai precis de majoritatea din treimea care s-a prezentat la vot. Restul de 70% nu a simțit nevoia să-și aleagă conducătorul urbei poate și pentru că niciodată nu i s-a dat șansa să contribuie la luarea unei decizii colective.

Așa era în dictatură, dar noi trăim totuși în democrație când oamenii trebuie întrebați tot timpul dacă vor și dacă le place pentru că, până la urmă, din banii tuturor se fac toate acestea, iar ei au dreptul să decidă de fiecare dată altfel dacă așa doresc. Nu trebuie să le mai bage nimeni pe gât festivaluri care costă miliarde și artiști care nu au contracte în altă parte și nici discursuri de doi lei. Oamenii trebuie încurajați să aleagă cum vor să celebreze ceva, singurul rol al autorităților fiind acela să le asigure cadrul în care să o facă.

Întâmplător am asistat, în Spania, la o sărbătoare de nașterea Sfântului Ioan în care lumea aprindea focuri pe plajă, cânta și se distra. Nu am văzut niciun primar cu eșarfă care să facă declarații de dragoste poporului, niciun popă (deși sărbătoarea e cât se poate de religioasă), nici hoarde de polițiști locali și jandarmi printre oameni. Pur și simplu, localnicii și turiștii se simțeau bine împreună, aruncau petarde, se amuzau, își făceau fotografii. Pe site-ul primăriei locale scria doar atât: la ora 3.00 noaptea va începe curățarea zonei și a plajelor ca să fie gata până dimineața și li se mulțumea cetățenilor că respectă această rugăminte a autorităților de a elibera locurile publice până la ora respectivă. Mă și gândeam cum ar fi fost la noi: o ceată de urcați pe scenă, urlat în microfoane, poliție locală stând în jurul scenei, multă vorbărie, miliarde tocate, mormane de gunoi, miros de urină, senzația colectivă că am mai cheltuit o grămadă de bani și nu ne-am ales cu nimic.

Dacă vrem să fim în rând cu lumea civilizată, trebuie să încetăm cu manifestările astea de tip coreean în care unul singur decide și impune, iar restul se conformează. Modalitatea de chestionare a opiniei publice este mai mult decât simplă și ieftină în zilele noastre. Se poate face sondaj pe Facebook (52.000 de conturi sunt înregistrate numai la Bistrița), pe site-ul primăriei, telefonic, pe stradă folosind chestionare, se poate face orice este relevant pentru ca decizia să convină cât mai multor oameni.

La 30 de ani de la Revoluție – moment în care au murit oameni pentru libertate și democrație – trebuie să încetăm să mai impunem comunităților voința unui singur om sau a unui grup restrâns fiindcă trebuie să menționez că nu primarul decide tot, ci majoritatea din Consiliul Local, așa că această majoritate este responsabilă în egală măsură. Acum este formată din PSD și ALDE. Pe vremuri, din consilieri de la alte formațiuni.

Trebuie să-i întrebăm pe cetățeni dacă vor ca Zilele Bistriței să se întâmple așa sau așa și cum vor să fie, târg, iarmaroc, câți bani publici sunt de acord să se cheltuiască pentru organizarea lor, cine le-ar plăcea să cânte, cine să fie invitat. Se vor găsi, cred, suficienți care să vină cu idei frumoase care să creeze o stare de sărbătoare pentru un oraș întreg.

Până la târgurile mari sau mici, să nu uităm că totuși azi e ziua orașului nostru și că nimeni nu are dreptul să o șteargă din calendar.

La mulți ani, Bistrița!