Actorul Adrian Titieni, al cărui nume era vechiculat în 2016 ca posibil candidat din partea PNL Bistrița-Năsăud la funcția de primar al Bistriței, s-a întors după aproape patru ani în oraș în rolul unui important lider liberal, Ion I. C. Brătianu, pe care îl interpretează în filmul ”Maria, Regina României” a cărui avanpremieră este în această seară la Dacia.
Domnule profesor, iată-vă din nou la Bistrița într-un rol important.
Da, e un film care trebuia să apară, e o pagină de istorie romanțată, presărat cu ficțiune de bună calitate, de bun augur și în sens. E un film care vorbește despre condiția noastră la acel moment, dar cu relevanță pentru istoria României și peste o sută de ani. E un film care trebuie văzut. Publicul va decide dacă e un produs de calitate sau nu, dar cert este că e un document, o istorie care trebuia povestită chiar așa pentru că informația care vine la tine e mai accesibilă și mai ușor de asimilat decât cea la care te duci. E un film care trebuia să apară și care cred că trebuie văzut.
Cum v-ați simțit în acest rol al unei personalități istorice?
Copleșit. E prima dată în viața mea când realizez un rol care are în spate un personaj care a existat, viu, o mare personalitate, un profil inconfundabil. Lucrurile au fost delicate. M-am documentat chiar înainte de acest proiect, m-a urmărit puțin Brătianu. Am lăsat apoi totul deoparte. Am spus că nu vreau să mai știu pentru că sunt prea multe lucruri bune, puternice, interesante și mă copleșește. Acum, dacă m-am ridicat la înălțimea așteptărilor rolului, a regizorului, nu știu. Cert este că a fost provocator și o lecție de viață importantă pentru mine, dat fiind faptul că personalitatea și profilul acestui om, Brătianu, este referențială și reper. Cu alte cuvinte, modalitatea lui de a aborda lumea, viața, politica, atitudinea lui în fața acestor provocări este nu neapărat specială, dar ieșită din comunul cotidian. Să pui valorile tale în slujba celorlalți și nu în slujba ta e un lucru pe care mai greu îl regăsim în sfânta zi de astăzi. Asta a făcut: a luptat, a militat, iar ordinea priorităților lui era puțin inversată.
Pe de altă parte, vreau să vă întreb cum regăsiți Bistrița după aproape patru ani în care ați fi putut fi chiar primarul acestui oraș?
Bistrița are o semnificație specială și deosebită pentru mine. Locurile natale rămân amprentate în memorie cu emoții, reprezentări, gânduri, mirosuri. Întotdeauna când vin la Bistrița sunt acasă, un acasă pe care îl doresc și, în același timp, nu îl pot avea. E frumos, am nimerit și într-o sfântă zi de toamnă cu soare, lumea e altfel, liniștită, calmă, pare că timpul aici nu se scurge. Îmi place la Bistrița, e un alt mod de a fi, lucru pe care mi-l doresc să-l regăsesc și în București, dar mi se întâmplă foarte rar. E bine acasă.
Regretați că nu ați fost acest ”Brătianu” al Bistriței?
Ce vorbim e ipotetic. Regret că nu am avut puterea la momentul respectiv să duc provocarea până la capăt, dar, de multe ori, deciziile luate la intensitatea momentelor sunt juste. Ulterior, după ce timpul trece se mai atenuează din emoții par a fi injuste. Poate că ar fi fost bine să mă duc la final cu provocarea despre care vorbeam. Așa a fost scris în destinul meu să nu se întâmple. Asta e! Viața merge înainte cu reușite, nereușite, greșeli sau lucruri inspirate. Trebuie să supraviețuim și să viețuim. Nu regret că nu am intrat în politică. Societatea e atomizată, iar noi am ajuns într-o zonă conflictuală de nepermis. Nu e vorba de politic, e vorba de atitudinea cu care privim viața, pe noi și pe celălalt. Suntem într-o mică Groapă a Marianelor. Să sperăm că ne vom ridica pentru că totul e ciclic pe lumea asta, dar eu cred foarte tare în comunicare, în cooperare, în nevoia de a fi împreună pentru că acest împreună e dincolo de politic, este un mod firesc de a exista pentru că omul e o ființă socială. Trebuie să găsim înțelepciunea de a crea chimia, ori în politică asta se reflectă cel mai bine: nu știm să fim împreună și nu putem face pași importanți către deziderate, către obiective, stăm pe loc și ne conflictualizăm uneori inutil. Cred că, într-o stare de liniște, de așezare și de înțeleaptă comunicare așa, din vârful sprâncenelor, am putea face lucruri importante fiindcă sunt de făcut în afară și înăuntru. Avem de reconstruit ce se vede cu ochiul, dar și interioarele noastre. Generația noastră e puțin vinovată că nu a putut face mai mult, dar noua generație trebuie să crească într-o atmosferă de înțelegere și cooperare, ceea ce se întâmplă foarte greu. Nu îmi dau seama dacă este un posibil T zero în care oamenii să se reconcilieze pentru că, în ciuda aparențelor, avem nevoie de reconciliere din toate punctele de vedere. Așa văd eu.
Vă mai tentează o eventuală candidatură aici sau în altă parte?
Nu pot să vă răspund cu sinceritate la această întrebare. Așa cum în urmă cu 4 ani am încercat – deși cine a venit cu propunerea m-a suprins, eu nu m-am așteptat – m-ar interesa un fel de politică, dar altfel, care ar putea să existe sub semnul valorilor pe care nu știu cât de clar am reușit să le transmit. Cred că aș fi tentat să fac un partid pentru educație. E cauza tuturor efectelor colaterale pe care noi le trăim și le simțim în acest moment. Partidul acesta nu și-ar propune să ajungă să conducă vreodată ceva, dar ar fi un pol de presiune pentru a atrage atenția cu obsesivitate asupra acestei dimensiuni: profesorul de vocație care are o misiune la fel de importantă ca mama care dă viață. Avem nevoie de o societate coerentă a milienului trei, cu oameni care să se cunoască pe ei înșiși. Acest lucru îl poți face la modul individual, dar în același timp, dacă se întâmplă sistemic sau formal, e absolut extraordinar. Noi punem accent pe instrucție, ne gândim la ce modalități concurențiale am putea aborda ca oamenii să supraviețuiască având o meserie, dar, în același timp, uităm un aspect ultra important: că această ființă care e cea mai sofisticată mașinărie a Universului e necunoscută, nu ne îndreptăm întru cunoașterea ei și nu știm să o folosim, să colaborăm cu ceălalt, cu noi înșine, cu mediul. Am ajuns să contruim o societate plină de confort – în mileniul acesta oamenii trăiesc în cel mai înalt grad de confort în toată lumea – dar în același timp am distrus natura dintr-o neștiință de a putea pune lucrurile într-o ecuație complementară sau echilibrată. Suntem prosperi, bogați, dar în același timp avem o disperare interioară, ori o educație nouă ar trebui să privească viața în ansamblul ei, omul în ansamblul lui și aici aș fi tentat să capacitez minți, oameni, energii pentru că, dacă reușim să rezolvăm această ecuație a educației, cred că pe termen lung suntem salvați.
V-a trecut supărarea din 2016 pe lumea politică după ce s-a întâmplat atunci legat de candidatura dumneavoastră?
Nu am fost supărat pe lumea politică, eu am fost supărat în primul rând pe mine, deși atunci păream supărat pe altcineva. Îmi dau seama că trebuie să îți asumi responsabilități și nu vinovății. Sunt vinovat din pricina faptului că nu am putut merge până la capăt luând realitatea așa cum e și, în același timp, că nu am găsit calea de comunicare în ideea de a fi susținut și de partea care nu m-a susținut. Supărarea mea nu e pe lumea politică pentru că nu putem generaliza. Lumea politică e făcută din oameni și, dacă există supărare, e una pe faptul că am reușit să creăm această disjuncție și în partea asta a Ardealului între ceea ce spun și ceea ce fac, duplicitatea care nu e cheia relaționării. Atâta vreme cât eu spun ceva și practic altceva, lucrurile sunt foarte delicate. La momentul respectiv, nemulțumirea mea era că existau diferențe între intenție și act și realizare, dar a trecut cu reziduurile pe care le-a lăsat și cu o vinovăție asumată că nu am putut duce la capăt demersul. Ar fi fost interesant din toate punctele de vedere. Ar fi fost o experiență de viață indiferent cât de accidentat aș fi ieșit din ea. Trecutul e trecut, e mort, nu e funcțional, avem un prezent de care trebuie să ne bucurăm și să-l înțelegem, iar în viitor nu știu ce se va întâmpla.
Îl puteți întâlni pe actorul Adrian Titieni în această seară de la ora 18.00 la Cinematograful Dacia la avanpremiera filmului ”Maria, Regina României”.
Intrarea este liberă în limita locurilor disponibile.
CITEȘTE ȘI:
tot respectul pentru domnul Adrian Titieni. Felicitari pentru rol, pentru film si pentru toata cariera Dvs. Dar nu-i asa ca intre Bratianu si Sighiartau sau Turc este o prapastie imensa????????