Piaţa Decebal, Bulevardul Independenţei, zona Hanului şi alte locuri cu vad bun din Bistriţa sunt invadate de crizanteme de toate culorile, dar şi de tarabe cu lumânări şi candele, semn că se apropie Ziua Morţilor. Cele mai multe flori au fost aduse din judeţul Mureş şi se vând, la ghiveci, cu preţuri între 10 şi 30 de lei în funcţie de mărime. Se găsesc şi flori din grădinile bistriţenilor, care se vând la buchet, cu preţuri între 2 lei şi 10 lei.
Cunoscută de Confucius și botezată de marele naturalist Linne „floarea de aur”, crizantema are o istorie bogată și încărcată de semnificații. În China prezența ei este semnalată din anul 1500 i.n. Hristos, când o localitate îi purta numele. A fost cultivată ca legumă și ca plantă ornamentală. Bucătăria chineză folosește frunzele și lăstarii fragezi pentru prepararea salatelor și aromatizarea bucatelor și a ceaiului.
Din secolul VIII, japonezii au remarcat această floare în floră spontană și a devenit subiectul unei sărbători tradiționale. În esența crizantemă este simbolul vechiului YAMATO (denumirea veche a Japoniei). Ea a fost adusă în 1608 în Europa de către olandezi, sub numele de Matricaria japonica, dar nu s-a adaptat și a dispărut repede.
Francezii au importat-o în 1789 din China. Peste o sută de ani, au creat Societatea Crizantemiştilor Francezi. În 1891 are loc prima expoziție internațională la Orleans, oraș cu reputație internațională în domeniul crizantemelor.
Crizantema a devenit astăzi un loc important în sortimentul floricol pe plan mondial. Dacă soiurile chinezești rezistă și sub cerul liber toamna până iarna târziu, soiurile japoneze trebuie protejate. Astăzi, puține sunt florile care egalează frumusețea crizantemei, dar și mai puține cele care o depășesc. În România prezența ei este semnalizată în anul 1750 sub numele de „margareta de toamnă”.
La tarabe se mai vând diverse candele, dar şi lumânări în înveliş de plastic sau simple.
Mi-a placut prezentarea pe care ati facut-o florii de crizantemă, ceea ce mi-a adus aminte de cartea lui Iuliu Bărbat intitulata Nedeia florilor, in care autorul spune urmatoarele: „Crizantemele sunt florile amurgului de toamnă, de o frumuseţe serafică, senină, gânditoare. Sub vălul ploilor mărunte, cenuşii, sunt resemnări superbe, mirări colorate, visări cromatice, clipiri de lumină vie. Numai ele, cu tâlcul lor simbolic pot însoţi pâlpâirea lumânărilor pe mormintele vechi şi proaspete, pe mormintele toamnei”.