Nu ştiu dacă la fel de liniştit e şi PDL. Ioan Oltean ne mărturiseşte „cu toată sinceritatea” pe la televizoare că e „lucrat” din sânul intrigant al partidului, Liviu Rusu e mai atent la recursul DNA decât la organizarea locală pentru alegeri (treabă de secretar general în caz că cineva a uitat), iar Botiş care „nu a furat mai mult ca alţii” (da, ne-am convins, în sfârşit de asta), stă şi îşi linge rănile. Glasul i-a pierit pe când era „ministru în ţara asta” şi nimic nu pare să-l mai fi ajutat să-şi dreagă vocea sugrumată. Fostul primar Vasile Moldovan aşteaptă, în continuare un telefon de la Ioan Oltean, dar poate că în zonă fără semnal, iar despre Florin Urâte, ofertat se pare de PDL, umblă vorba că nu s-ar prea băga în cursa pentru Primăria Bistriţa. Cotat cu cele mai mari şanse din PDL să câştige funcţia de preşedinte al CJ, Vasile Borş, primarul din Maieru, stă pe margine şi meditează. Om cu frică de Dumnezeu, îşi dă seama, probabil, că dracul de la CJ e tot atât de negru precum pare, nici mai mult, nici mai puţin, şi, odată ce ai intrat în caruselul lui, e vai şi amar de sufletul tău. A se înţelege că „dracul” e puterea care corupe. S-a văzut şi cât!
Aşadar, în prag de Paşte şi de alegeri, PDL nu are candidaţi. „Greii” locali ai partidului fac presiuni asupra lui Ioan Oltean să-l sune odată pe Vasile Moldovan, în timp ce gaşca de la Consiliul Local (încă de tineret rezerve) aşteaptă să vadă dacă liderul nu îşi aminteşte cumva şi de aspiranţii din rândurile ei. Vorbim de acei consilieri care dau din coate vinerea, la conferinţă de presă, ca să încapă în poze. Dar niciunul nu pare să primească mult aşteptatul telefon, aşa că şi în rândurile lor frustrarea creşte. Au lipit afişe, au împărţit plase şi brichete, au bătut judeţul de la un capăt la altul, dar niciodată pare să nu le mai vină rândul la funcţii cu greutate. Acum, mai mult ca niciodată sunt condamnaţi, se pare, să ridice în continuare mâna la comandă.
În plin scandal de corupţie la cel mai înalt nivel, aflăm că nu au fost întâmplătoare apariţiile apropiaţilor lui Ioan Oltean la evenimentele interlopilor care au casă fix sub nasul reprezentanţilor Guvernului în teritoriu. Vorbim de acei interlopi care şi-au parcat maşinile întotdeauna în zone interzise, dar nimeni nu le-a ridicat ca să nu cumva să le zgârie. Cu siguranţă că alde Luca Iancu şi te mai miri cine vor fi pe listele PDL, că doar nu au muncit pentru partid degeaba, dar nu vor putea fi niciodată motorul care aduce voturi nici măcar în visele lor cele mai îndrăzneţe. Un astfel de motor, după părerea mea, PDL nu va mai găsi în Bistriţa-Năsăud, aşa că oricine va accepta să candideze se va sacrifica.
Indiferent cine va candida, oricât de independent ar fi, va căra în spate patru ani de guvernare ostilă şi arogantă peste care vine ca un pietroi mare de moară scandalul şpăgilor de milioane. Nu contează cum îl va chema pe omul sau oamenii respectivi, şi Albă-ca-Zăpada de ar fi, tot i s-ar vedea petele de mizerie pe haină.
Şi, vorba versetului care, cu siguranţă îi va plăcea lui Liviu Rusu: „La ce îi va folosi omului dacă va câştiga lumea întreagă şi sufletul şi-l va pierde?”
Cristiana Sabău
In sfarsit s-a implinit si ultima isprava a Partidului Democrat Liberal intru securizarea si asigurarea scaunului lui Traian Basescu. Dupa ce Parlamentul a modificat statutul CCR, astfel incat judecatorii Curtii sa se poata pronunta asupra constitutionalitatii hotararilor alesilor, a venit acum randul Camerei Deputatilor sa-l lege pe Traian Basescu de Cotroceni cu inca un rand de lanturi.
Camera a aprobat asadar cererea de reexaminare a lui Traian Basescu privind referendumul si a hotarat ca demiterea presedintelui Romaniei sa fie aprobata doar daca a fost intrunita majoritatea voturilor cetatenilor inscrisi pe listele electorale, exact opusul legii de pana acum. Pana acum, demiterea presedintelui era aprobata daca aduna jumatate plus unu dintre voturile valabil exprimate la urne. Modificarea a fost adoptata cu 165 de voturi pentru.
In traducere libera, asta inseamna ca si in situatia inimaginabila in care procesul de suspendare are succes in Parlament si trece si de ochiul vigilent al Curtii Constitutionale, pentru a-l demite pe Traian Basescu, trebuie sa voteze „pentru” cel putin 9.146.639 de persoane. In conditiile in care pe listele de alegatori ar fi inscrisi 18.293.277 de romani, cum s-a intamplat la prezidentialele din 2009.
O misiune mai mult decat imposibila! Nu se va intampla niciodata, asa cum nici viitoarea majoritate USL si ce-o mai fi, daca va exista, nu va reusi si nu va avea timpul necesar astfel incat sa schimbe toate legile care il protejeaza in acest moment pe presedinte. Sunt prea multe, procedurile de modificare sunt prea complicate, timpul este prea scurt, presedintele care va trebui sa le promulge se va numi tot Traian Basescu si, pe scurt, nu exista nicio sansa de a-l mai trimite la popor pe omul care s-a jucat cel mai mult pana acum cu lacrimile in fata alegatorilor.
E cea mai proasta veste pe care Traian Basescu ar fi putut sa o primeasca. Si la departare de casa, ar putea sa creada ca e o conspiratie a greilor din PDL, impotriva destinului sau istoric amputat astfel de un final grandios. Pentru ca, altfel, ce-i mai ramane de facut presedintelui, mai ales daca USL va castiga alegerile? Nu-l va numi pe Ponta, pentru ca stie ca nimeni nu il mai poate demite? Posibil.
Insa jocul cu nervii poporului nu va face decat sa arunce in aer rabdarea romanilor. Ar fi un drum fara iesire, o fundatura care il va arunca pe Basescu, daca il va urma, definitiv la lada de non-valori ale istoriei. Ar calca prea mult pe urmele conducatorilor care si-au sfidat popoarele. Nu cred ca Traian Basescu isi mai doreste altceva decat sa ramana in istorie mentionat ca un mare conducator, un reformator neinduplecat.
Drama incepe cand totul se credea a fi deja castigat. Nu o data Traian Basescu a spus ca e gata sa renunte la doi ani din mandat, daca USL e de acord sa voteze modificarile la Constitutie. Apropriindu-se de finalul celui de-al doilea mandat si constientizand ca printre singurele sale realizari raman, concret si extrem de palpabil, doar taierile si reducerile veniturilor bugetarilor, Traian Basescu si-ar fi dat, poate, ani de mandat pentru o noua Constitutie. Pana la urma, decat o coabitare mortala si otravita cu un USL majoritar, mai bine sa paseasca corabia direct in galeria marilor conducatori.
Fara frica de a mai fi suspendat, fara teama ca reluarea razboiului din 2007 – 2008 dintre presedinte si premier l-ar putea costa functia, Traian Basescu se afla in fata unei noi provocari – pentru prima oara va fi pus sa aleaga intre istorie si putere. Nu exista alta cale, nu va avea alte optiuni, indiferent ce se va alege la urne in toamna.
Istoria nu-i va da presedintelui decat o singura posibilitate: a ramane pana la capat cu riscul de a isi compromite total cele doua mandate. Sau a iesi din joc cat de cat onorabil, recunoscandu-se invins de toti si toate fara sa o spuna, dar oferind prin retragere un puternic impuls Romaniei – o noua Constitutie si o lectie politica. Apoi se poate apuca de Academie.
Cealalta varianta este cea mai proasta dintre toate posibile, pentru fiecare dintre noi. Ramanem in aceeasi formula si nu continuam decat sa ne adancim in aceeasi lupta oarba pentru putere.
PRELUARE DIN ZIARE.COM