Aleluia!

Slavă Domnului că măcar de la bugetul de stat nu se mai dau bani pentru construcţia şi modernizarea bisericilor. Avem destule clădiri goale, ca să nu le spun piramide, poleite cu aur, pavate cu marmură, majoritatea ridicate anapoda pe unde mai avea nevoie să se instaleze vreun fiu de preot fără parohie sau vreun călugăr frustrat că nu e stareţ, nicidecum la cererea şi nevoia comunităţii. Avem şi suficiente mănăstiri luxoase în care principala preocupare a călugărilor nu pare rugăciunea, ci edificarea de noi şi noi palate. Mănăstirea Salva e un exemplu perfect în acest sens. Măicuţele de acolo, deţinătoare de jeep de la Gigi Becali, l-au slujit cu multă credinţă pe Traian Băsescu şi s-au închinat evlavios lui Ioan Oltean.

Iată cum sună ştirea: „În 2016, Guvernul nu intenţionează să aloce niciun leu pentru construirea de biserici noi sau pentru modernizarea de biserici existente, conform proiectului de buget pe 2016, prezentat de Ministerul Finanţelor. Măsura vine după ce, în 2014 şi 2015, guvernul condus de Victor Ponta a alocat în total 325 milioane de lei (peste 72 de milioane de euro) pentru biserici”.

Din păcate, micii noştri politicieni locali, convinşi că au numai de câştigat dacă se pun bine cu Biserica, nu vor proceda la fel. Vor suplini ei, de la bugetele locale, această “aroganţă” a guvernului de tehnocraţi, iar în schimbul generozităţii lor, pe bani publici, va veni în fiecare săptămână câte un înalt prelat cu un geamantan plin de cruci transilvane pe care le va împărţi oricui va ridica mâna sau va apăsa butonul “pentru” de la masa de vot. Acesta e reversul medaliei despre care nu vorbeşte nimeni deocamdată, alocările pentru biserici fiind ascunse bine prin bugete ca să nu se prindă contribuabilul prea bine încotro se duc banii.

În ce priveşte faţa medaliei, ştirea bună care ne vorbeşte de sistarea alocărilor de la bugetul de stat, fireşte că un rol important a avut şi strada. Tinerii care au protestat au cerut ca banii de la buget să fie direcţionaţi spre spitale şi nu spre catedrale. Şi bine au făcut din moment ce tragedia din Colectiv a scos la iveală ca un vulcan şi dispreţul pe care mai marii Bisericii l-au arătat faţă de oameni, faţă de cei morţi, dar şi faţă de cei vii. I-au judecat pe copiii respectivi şi i-au trimis în iad înainte ca ei să închidă ochii, fără să-i cunoască, fără să aibă habar despre trăirile lor. I-au condamnat pentru vina magistrală, vezi Doamne, că le plăcea să asculte rock. Nu a fost de ajuns cât au suferit familiile celor arşi de vii din cauza indolenţei autorităţilor, nicidecum din cauza vreunui fenomen natural imposibil de oprit (gen taifun, tsunami, etc), trebuia să mai vină şi vreun deţinător de mantie, toiag şi cruce din aur să le pună pe frunte arşilor direcţia în care o vor lua în veşnicie. Sadic de-a dreptul!

Ce-i drept, prelaţii au dat-o repede la întors de teamă să nu le sară jilţurile de sub funduri mari şi de groază să nu rămână fără limuzine la scară. Câtă ipocrizie şi cât fariseism! Nici nu e de mirare că lumea a început să-i deteste, iar strada să ţipe cu forţă împotriva lor.

Oricât a încercat să dreagă busuiocul, adevărul este că Biserica Ortodoxă mai ales are foarte puţine de oferit tinerilor. În primul rând, îi ţine departe de conţinut din cauza formei. Slujbele sunt pline de arhaisme al căror sens nu îl mai ştie nimeni. Cum poţi să te rogi, să intri într-o anumită stare, dacă tu nu înţelegi ce se spune? Apoi, se pune foarte mult accentul pe moarte şi pe vinovăţie, când, de fapt, în tinereţe, omul are toată viaţa înainte şi trebuie încurajat să se bucure de ea, nu să o trăiască în tristeţe, speriat de ideea morţii, printre depresivi obsedaţi să cumpere tone de pâine şi hectolitri întregi de vin ca să li se ierte păcatele.

Tot Biserica Ortodoxă se face vinovată de o relaţie bolnăvicioasă cu lumea politică, în special la noi în judeţ atingând deja apogeul. Aşa cum bine se ştie, nu e eveniment şi tăiere de panglică pentru un kilometru de drum, un podeţ sau un gard nou la care să nu avem mai mari ai Bisericii care să lungească la infinit momentul cu binecuvântările lor care nu sunt altceva decât nişte ode adresate oamenilor politici. De altfel, ultimii au mereu locuri rezervate în faţă, ascultă slujbele de pe scene mai sus cu vreo doi metri faţă de muritorii de rând. Nu e slujbă la care să nu primească vreunul distincţii, nu e masă la care să nu se înfrupte cot la cot popii şi politicienii, iar mai nou, nu e pelerinaj extern luxos la care să nu se combine cele două categorii şi să huzurească prin străinătăţuri.

Cum naiba să nu ţi se facă silă? Ce om normal nu are o senzaţie de greaţă când îi vede umăr la umăr?

Defilând cot la cot cu politicul, stand cu mâna întinsă la stat, Biserica s-a abătut de la cel mai important rol al ei, acela de a spune şi apăra adevărul. Spre exemplu, dacă Patriarhul ar fi spus că Biserica nu acceptă bani de la un guvern condus de un premier care şi-a plagiat (furat -n.a.) teza de doctorat, sunt convinsă că, dacă strada tăcea, strigau pietrele. Dar nu a fost cazul şi nici nu va fi vreodată. Biserica acceptă bani de la oricine e viu, în special negri, dar îi judecă aspru pe morţi pentru că ei nu mai pot plăti probabil.

Dacă vrea să-şi recapete respectul, Biserica ar trebui să-şi vadă de ale ei şi să trateze oamenii egal, nu în funcţie de poziţiile lor vremelnice în societate. Nu mai suntem în Evul Mediu când numai preoţii ştiau carte. Trăim în era în care oricine are acces la informaţie şi putem afla exact inclusiv cine sunt decoraţii Bisericii, Ioan Oltean este unul dintre ei. Nu am auzit, în ultimele zile, să-i retragă cineva crucile şi ordinele nu ştiu care.

Mă scuzaţi, am uitat! Biserica îi judecă numai pe morţi. Pentru unii vii se roagă să scape de închisoare şi să facă noi donaţii din bani publici votând împotriva proiectului de buget prezentat de guvernul tehnocrat.